Am învăţat de mic copil că maioneza trebuie făcută turnând uleiul cu răbdare, câte puţin şi mai ales că trebuie învârtit în acelaşi sens pentru a nu avea surprize neplăcute.   Mama mea se închidea în bucătărie de teamă să nu o deranjăm când pregătea maioneza, preparat care mereu i-a dat bătăi de cap, mai ales cand i se taia. Ne distram făcând glume pe seama ei până o aduceam în stare să ţipe la noi. Şi totuşi, a reuşit să îmi transmită şi mie emoţia, deşi nu am exagerat niciodată, nu m-am închis în bucătărie, nu am gonit copilul de lângă mine, nici nu mi-a tremurat mâna pe bidonul de ulei.

Timp de 20 de ani am respectat cu stricteţe reţeta de maioneză a mamei mele, chinuindu-mă să învârt în acelaşi sens şi să torn uleiul puţin câte puţin. Totul pâna în ziua în care băiatul meu, după o zi de robotit prin bucătărie alături de mine, obosit şi deja plictisit, s-a oferit să facă maioneza. Din neatenţie a învârtit în sens opus, iar eu am sărit să îi atrag atenţia, speriată că o va tăia. Nevoia de a lucra relaxat şi de a temina mai repede l-a făcut să îmi ceară o explicaţie logică pentru ceea ce el numea “un mod de a complica lucrurile inutil”.

Nereuşind să-i dau nici o explicaţie, cu frica în sân, i-am dat mână liberă să o facă cum crede. Fără să ţină cont de nici o regulă, a turnat tot uleiul odată, a învârtit în toate direcţiile şi a reuşit o maioneză ” a la Masterchef”.

Morala: Pe lângă experienţa în bucătărie, contează să ai şi o minte limpede. :))

 Şi totuşi, cum reparăm maioneza, dacă avem ghinionul să se taie?

Eu folosesc o jumătate de cartof de mărime medie, fiert, pasat şi răcit bine. Peste cartoful aşezat în alt castron  pun cu linguriţa câte puţin din maioneza tăiată. De câte ori simt că maioneza este prea tare, mai adaug un vârf de linguriţă de muştar. Amestec cu răbdare şi adaug câte o linguriţă din maioneza tăiată, până când reuşesc să o încorporez pe toată.

Am mai reparat maioneza cu gălbenuş de ou fiert, răcit şi pasat, peste care am turnat câte o linguriţă din maioneza tăiată, până am încorporat-o pe toată.

Mama turna peste maioneza tăiată puţina apă foarte rece- cam o lingură, două. De multe ori reuşea să o închege.

Important la maioneză este ca toate ingredientele să aibă aceeaşi temperatură, de preferat cea a camerei. Deci pregătiţi din timp tot ceea ce credeţi că veţi folosi: ouă crude, ouă fierte, ulei, muştar, zeamă de lămâie. Lăsaţi-le câteva ore pe masa din bucătărie, până când credeţi că au ajuns la aceeaşi temperatură.

Adăugaţi sare în maioneză de la început. Se va menţine tare şi nu riscaţi să se mai taie.

Update: Maioneza a fost inventată de bucătarul cardinalului Richelieu, supranumit “Eminenţa roşie”. Legenda spune că a vrut să facă un sos cu smântână şi ouă, dar cum smântâna tocmai se terminase, a încercat să o înlocuiască cu ulei de măsline.