Au văzut băieţii mei că mi-au venit cam mulţi vizitatori de pe google, căutând “ţânţar vara nu dorm” şi “vara nu dorm ţânţar”, iar asta i-a făcut să emitărâzând câteva supoziţii:
-există persoane care nu dorm vara din cauza ţânţarilor, ceea ce ne cam miră, pentru că s-au inventat diverse metode de a scăpa de ei.
-oamenii vor să afle dacă ţânţarii dorm vara, dar nu ştiu să formuleze întrebarea.
-probabil vor să afle dacă are Connect-R ţânţari.
Într-un final mi-am adus aminte de perioada în care am descoperit primul blog şi de modul în care reveneam zilnic să îl citesc. Nu ştiam nimic atunci nici de bloguri, nici de faptul că blogurile au nume şi adrese, cu atât mai puţin ce sunt alea linkuri.
Căutând pe internet părerile altora despre o carte, am ajuns pe blogul Tomatei cu scufiţă, unde am stat o zi întreagă, citind o foarte mare parte din articole.
În dimineaţa următoare şi în multe alte dimineţi m-am văzut pusă în încurcătură, neştiind cum să îl regăsesc. Singura soluţie era să dau search pe google după cartea cu pricina. Zilnic, până când a remarcat Ionuţ şi mi-a oferit o primă lecţie. :))
Sunt tot mai convinsă că acele căutări despre ţanţari, care au venit în număr foarte mare, sunt ale unei singure persoane care nu se descurcă altfel să ajungă aici. Doamne, ce modestă sunt astăzi!
Îi dăm o mână de ajutor? Aveti ceva sfaturi?
Bloggerii și Zâmbetele Neașteptate: Când Google Aduce Amuzament pe Blog
În lumea digitală plină de cuvinte cheie și algoritmi, blogurile devin adesea destinații neașteptate pentru căutările amuzante sau ciudate pe Google. Pentru bloggeri, aceste momente sunt ca niște comoare ascunse în vastele meleaguri ale internetului. Un zâmbet neașteptat pe chipul lor este garantat atunci când monitorul le dezvăluie cuvinte cheie care mai de care mai ciudate sau haioase, aducându-i într-o lume a amuzamentului digital.
Imaginează-ți un blogger pasionat care scrie cuvânt cu cuvânt, construindu-și cu grijă conținutul pentru a-i încânta și informa pe cititori. Însă, chiar în mijlocul acestui proces meticulos, Google vine în ajutor cu o adiere de umor. Cuvinte precum “cum să antrenezi un dragon moale” sau “retete pentru clatite care aduc noroc” nu pot să nu te facă să râzi și să te întrebi ce gânduri stranii au avut oamenii care au ajuns la conținutul tău prin astfel de căutări.
Este ca și cum blogul tău devine un loc de întâlnire pentru curiozități nebănuite și povești haioase. Bloggerii devin părtași la această comedie digitală, iar tastatura lor devine scena pe care se joacă aceste scenarii inedite. Ei pot alege să răspundă în mod serios sau să abordeze subiectele cu umor, astfel încât să se conecteze și mai mult cu cititorii lor, împărtășind nu doar cunoștințe, ci și bucuria simplă de a fi martorii căutărilor de pe Google care au ajuns pe meleagurile virtuale ale blogului lor.
În plus, aceste căutări ciudate sau haioase nu sunt doar o sursă de amuzament pentru bloggeri, ci și o modalitate de a vedea pe ce subiecte sau cuvinte cheie ar putea să se concentreze în viitor. Dacă oamenii sunt interesați de “sfaturi pentru a cuceri lumea ca un pinguin”, cine știe ce conținut creativ și inovator ar putea crea bloggerul pentru a satisface această curiozitate aparent neobișnuită?
Într-o lume a conținutului digital în care algoritmii și strategiile SEO domină adesea discuția, momentele de amuzament cauzate de căutările neașteptate pe Google aduc o notă umană și autentică. Ele aduc bloggerii și cititorii mai aproape, conectându-i prin zâmbete și curiozități neobișnuite. Deci, haideți să râdem împreună cu bloggerii noștri favoriți atunci când Google ne aduce în locuri neașteptate și să ne bucurăm de bogăția de conținut și umor pe care o oferă blogosfera digitală.
Eu am căutat cum aspiri ţânţari si am ajuns la tine !
Pe bune!
Să moara ţânţaru’
Mă tot bâzâia un ţânţar şi în loc de moară am scris moara :(
In istorie daca se descurca cu linkul. Hmm si totusi articolul asta imi aminteste ca vara asta nu am avut deloc tantari in camera chiar daca dorm cu geamul deschis si nu am niciun aparat sau altceva contra lor >:)
N-am vazut nici aripa de tantar anul asta :) :)
Sigur nu te-aș fi găsit așa. Nu am țanțari! Deloc! :)
Pe de altă parte, nu știu ce ne-ținere de minte să ai să nu reții că “blogul acela” are un nume unic: Vienela. Eu ți-am retinut numele, implicit al blogului, din prima clipă :)
De ce n-a cautat nimeni de muste ? ca ma gasea si pe mine…:(
te prinde modestia sa stii :))
daca te pierd o sa ma iau dupa “bazaitul” virtual al tantarului :))
Ha,ha,ha…Varianta 1.Cred ca ai avut dreptate in postarea despre nume. Nu retine numele :Vienela. Varianta 2.Vezi, nu cumva locuieste in blocul cumnatei tale ? :)))
Ma uit si eu sa vad cum ajung multi la mine pe blog: cel mai cautat a fost “punguta cu diamante” si cel mai dowlandat !
Desi citesc ziare si ma uit la stiri (atâta cât dau pe international) am pierdut faza cu “eu vara dorm”. Se pare ca e ceva legat de felix, îmi da cineva un fir?
bai.. in Bucuresti e jale mare cu ei. Nu mai tine nici cu raid nici cu spira… parca s-au obisnuit cu ele. mirosul ala de ‘pastila de tantari’ ii face mai vioi si mai infometati ca niciodata
si… pana la urma… tantarii dorm or ba?? vara… ca… evindet iarna.. dorm somnul ala… luunnnnnggg
hmm…
oare… ce mai sta sculat… rectific.. treaz… vara intreaga??/ ca din cate ma fost educat de politicieni… vara nu-i ca iarna…
Uite soro, eu nu pot pune nici pastile nici sa dau cu spray pentru tantari nici nimic prin casa pentru ca al meu e alergic la chestii din astea, inclusiv la Autan, deci imagineaza-ti ca daca am un tantar in casa trebuie sa-l vanez pentru ca altfel eu vara nu dorm. :))
Daca, intr-adevar, exista o persoana care ajunge aici doar calauzita de tantari, atunci sa dea cu subsemnatul si sa ceara ajutor.
Vorba aia, tantarii bazaie iar oamenii urla.
Sa fur aspiratoare :((
Nu cred!
Am program rabla pentru ele! :) Pentru orice aspirator care are mai mult de un minut de cand a fost bagat in priza prima oara!
Poate daca era un K ma mai gandeam :)
:)))) eu rămân tot la varianta cu “şi dimineaţă, erau cu sutele pe jos …” :))
Aha, deci tu esti cel cre mi-a intrat pe geam, incercand sa imi fure aspiratorul… :))
Nici noi nu avem, cred ca au trecut astia cu deratizare, dezinsectie, dezinfectie, dezzzbazzz. :))
Asa, Hapi, sa ne invidieze toti. :))
Eu vorbesc serios cand spun ca stiam sa caut dupa nume. Chiar nu stiam. :))
Ai verificat? Uite, daca nu te cauta nimeni, ma sacrific eu si o fac, dar sa nu le trimiti la mine ca ne suparam. :-P
:)) Sper totusi sa nu ma pierzi. Sau ai de gand sa nu imi trimiti gogosi? :))
Astia vin la furat pe blogul tau. E vina ta, ca tii comorile la vedere, sa ii tentezi. :))
Tocmai te-ai dat de gol. Le furi pentru a le duce la casare. :))
Marele hit al verii, cantat de Connect-R, se numeste “Vara nu dorm”. :))
Nu sunt chiar sigura ca stii cine este acest Connect-R. :))
Muta-te la Ploiesti, are un vecin de-al meu un apartament de vanzare.
Cumnata mea locuieste la cateva blocuri distanta, in blocul unde s-au adunat toti tantarii orasului. :))
Sigur nu dorm vara, au o misiune de dus la bun sfarsit. Din cauza asta sunt epuizati iarna. :))
Nu imi aduce aminte de alergii, ca si baiatul meu se confrunta cu diverse…
E greu in cazul asta. Poate ca solutia este sa dormiti afara, daca toti tantarii sunt in casa. :))
Si caravana trece nepasatoare printre bazzz-bazzz si urlete. :))
He-he :) ,mă gîndeam eu despre acest subiect ceva ani în urmă. Los mosquitos nu aveau pentru corpul meu nici un ecou – mă prefăceam că nu-i aud, nici mușcăturile lor obraznice nu lăsau umflături… Dar totul are un sfârșit, odată ce a fost anunțat începutul.
Am un celular de serviciu, îl eau cu mine doar la lucru și îmi servește și ca deșteptător. Apoi, acum nu mai suportă auzul meu sunetul lui de deșteptare dimineața devreme, absolut deloc. Și e unul din acele modele antice, la care nu poți să schimbi melodiile, doar că e fabricat recent, pentru țări mai modeste – cu lanternă și spărgător de nuci :)
Alt argument: noapte, lumina stinsă – adormeam. La un moment subconștientul meu (conștientul din mine la ora ceea dormea deja) aude un bâzâit de țînțar. M-am sculat din pat, am ferecat fereastra veșnic deschisă, m-am înarmat cu perna și am dat start la un safari de țînțari.
Iată ce metamorfoze involuntare poate produce malaria, mai ales trecînnd prin ea de câteva ori.
Cel mai straniu lucru e că am descoperit aceste amănunte peste mult timp după întămplările nedorite.
Istoria e cu mult mai lungă și are mai multe bifurcații, dar nu-mi doresc ca comentariul meu să fie prea lung.
Oops, n-am închis corect tagul după cuvîntul ”malaria”, scuze :)
Nici prin cap nu-ti trece ce prostii cauta lumea pe google.
Noi ca noi, dar sa vezi la americani…
mi-am adus aminte de un banc vechi, chinezesc.
vine un amarat la un mare invatat si-l roaga sa-i dea ceva leac sa scape de tantari.
invataul ii da o scoarta de copac, cu niste cuvinte magice scrise pe ea, si-i zise s-o atarne langa pat.
isi dete omul ultimii bani pe tablita magica, o batu in cui langa pat si se puse sa doarma.
a doua zi era muscat tot de tantari, parca mai multi ca pana acum.
se duse la invatat sa-l intrebe de ce.
invatalul se mira din cale-afara, si merse cu amaratul in casa lui.
acolo vazu patul in care dormea omul, si spuse ganditor:
pai da, tablita aia merge doar daca ai baldachin…
De obicei le arunca proprietarii in timp ce le arat un K.
Mi-ar lua destul timp sa fur cioburi :)
Am memoria numelor. Am o memorie de elefant in materie de nume si chipuri ale persoanelor care-mi par interesante :)
@spanac- n-au vazut tantarii sa citeasca :))
L-as arunca si eu pe Matusalem, daca mi-ai aduce un Kirby. :))
Si eu retin chipurile oamenilor destul de usor.
:)) As prefera sa nu ii vad deloc. :))
Malaria… pe mine ma sperie fara sa fi vazut vreodata personal pe cineva bolnav. Prin multe aventuri ai mai trecut…
Si ai provocat un haos aici. :))
De ce nu ne povestesti intr-o zi, sa radem si noi?
:)) Si cu conditia sa nu ai scaun la cap. :))
Daca nu avea omul lampa de veghe. :))
uf, io abia azi am ajuns la postul asta al tau. deci scuze de intarzierea cu care apar si eu. :)
iti multumesc pentru lectura de atunci si pentru lectura zilnic :*
ok, atunci nu-ti mai comentez :))) glumesc.
io chiar as comenta pe bloguri si as citi mai des, da’ timpul e de vina :(
Sa nu imi mai faci niciodata asemenea surprize, ca imi sta inima in loc. Am crezut ca lesin cand am vazut ce trebuie sa aprob. Comentariu de la Tomata pe blogul meu? Nici in cel mai frumos vis. Saru-mana, Tomi.
Stiu ca nu ai timp, doar te citesc mereu, iti urmaresc orice miscare. ;)
Pretentii de genul asta chiar nu am…, nici nu as fi visat vreodata sa te vad pe aici.
Am fost atat de placut surprinsa, incat mi-am trezit si sotul si copilul din somn, sa le arat. :)) Mai am putin si ies si pe geam, sa povestesc lumii intregi. :”>