8 mai 2015. O zi pe care nu o voi uita uşor. Este ziua în care am devenit mai bogată şi mai fericită. L-am zărit ieşind din ţarcul unde erau închise tomberoanele. Avea un os în gură. S-a ascuns în iarbă, înfometat, anticipând parcă momentul când s-ar fi înfruptat din delicatesă. L-am chemat încetinel, cu gândul să îi fac o poză pentru un alt videoclip. A lăsat osul şi a venit în fugă, clătinându-se uşor. Mi-a lins mâinile şi m-a muşcat în joacă, fericit că i se acordă atenţie. Mi-a sfâşiat inima cu frumuseţea şi blândeţea lui, cu nevoia de dragoste ce îi răzbătea prin fiecare fir al blăniţei de ciocolată.
Am plâns când l-am lăsat lângă tomberon, după o jumătate de oră de joacă. Am plâns acasă patru ore, ştiind că nu îl pot lua. Apartamentul era parcă prea mic, în casă mai aveam deja trei pisici, băieţii mei se temeau să nu transform locuinţa în grădină zoologică, iar banii sunt aşa cum sunt. Destule motive pentru a renunţa la ideea de a-mi lua un câine, nu-i aşa? Dar femeia, când îi intră ceva în cap, luptă din toate puterile pentru a-şi vedea dorinţa împlinită. “Ne vom descurca. Vedem noi ce facem…”, erau cuvintele pe care le repetam când băieţii mă întrebau cum cred că va fi.
La fix patru ore de când îl abandonasem lângă tomberonul din celălalt capăt al oraşului, m-am întors să îl iau. Nu aveam la mine decât o bucată de hârtie igienică pentru suflat nasul şi ochii plângăcioşi. L-am găsit acolo unde îl lăsasem. Mi-a sărit în braţe ca un vechi prieten. Eram topită toată. L-am luat în braţe şi i-am spus că mergem acasă. Încrezător şi fericit, mi s-a culcuşit pe mână şi a adormit, asta după ce mi-a spălat bine faţa. Dupâ câţiva metri am simţit cu adevărat cât era de greu. Cu ultimii mărunţi din buzunar am plătit un taxi şi am ajuns acasă chiar înainte ca ploaia torenţială să spele străzile din Ploieşti. Aveam câine!!!
Nu reuşim să îi găsim un nume care să ne placă, să îl reprezinte şi care să fie uşor de folosit. Înca mai căutăm. Pe lângă faptul că mi se pare cel mai frumos căţel din lume, sunt convinsă că este şi foarte inteligent. A învăţat imediat să meargă în lesă, s-a dovedit a fi prietenos cu alţi câini şi mi-a lătrat pisicuţele doar pentru a le invita la joacă. Mai are de învăţat multe lucruri, însă le vom lua pe rând: tenişii mei nu sunt de mâncare, apa din castron nu trebuie împrăştiată prin bucătărie, mijlocul străzii nu e loc de odihnă, nevoile se fac doar afară. În rest, suntem fericiţi şi sperăm să fie bine!
Chiar înainte de publicarea acestui articol, Adriana mi-a oferit numele potrivit căţelului meu: Bruno!
Asa m-am pricopsit si eu cu Zoe, eram cu niste prieteni care duceau bobite unei mamici cu copii, toata lumea s-a dus al mancare, ea a venit la mine, asa ca am luat-o acasa
Cumva, parca lucrurile s-au asezat singure. Am mai intalnit catei, mi-au placut, insa nu i-am dorit atat de tare si nici ei nu au dat semne ca ar fi vrut neaparat sa mearga cu mine. Locul era pregatit pentru Bruno, clar. :)))
Hai ca acum am si eu nevoie de un sul de hartie igienica pentru a-mi sufla nasul si am sterge ochii! Felicitari, Vienela pentru gestul facut si sa te bucuri de el! <3
Multumesc din suflet, Andra! <3
Hai ca acum am si eu nevoie de un sul de hartie igienica pentru a-mi sufla nasul si a-mi sterge ochii! Felicitari, Vienela pentru gestul facut si sa te bucuri de el!
Foarte frumos gestul pe care l-ai facut pentru catel. Din spusele tale pare a fi un “caine cu inima mare” dornic de joaca si dependent de stapan.
Da, fix asa poate fi caracterizat. :) Multumesc frumos!
Vă admir sincer. Mi-aţi înseninat ziua.
Multumim mult! Asa este si ziua noastra, fara un nor pe cer! Suntem fericiti!
:) Frumos! Pisicile cum l-au primit?
Multumesc! :) Nesperat de bine. Miti a adormit la o jumatate de metru de el, Ursula s-a invartit in jurul lui intreaga seara, iar Pufi, dupa cum ma asteptam, a urcat pe sifonier. Dar el le-a ignorat ca un domn… Astazi Miti l-a mirosit in timp ce dormea, Ursula i-a dat o laba peste nas, iar Pufi a coborat nechemata. El le-a latrat pentru a le invita la joaca. :))) Ele au strambat din nas si din spinari, ca niste doamne. :)))))
Cât de drăguț!!! Să vă trăiască :D Eu am o ciocolățică albă :D
Multumim din suflet! Sa traiasca si ciocolatica ta alba! :)
Mulțumesc :*
:*
Sa va bucurati de el! Ma bucur ca si-a gasit o casa frumoasa.
Multumim mult! Va avea el grija sa o infrumuseteze, chiar daca acum pare o oarecare casa omeneasca. :)))
Ma bucur, ma bucur ca ai catel! Imi plac pisicile, dar caiiiiiniiii! :)
Bruno e un nume si frumos si puternic – inspirat visul nasei!
Ciocolata Bruno se consuma in multi ani si e foarte sanatoasa! Oricat consumi tot ramane – deci e si spornica! Actioneaza asupra hormonilor care dau starea de bine, te obliga la miscare zilnic si antreneaza si sistemul nervos. ;)
Fa-i rost de o jucarie, si de cate ori se da la papuci da-i jucaria (fa-i o minge sau un cilindru din carpe) si incepe de acum sa il inveti sa stea linistit si cand voi nu sunteti in casa, sa nu ai probleme cu latratul lui sau cu distrugerile pe care le-ar putea face (simtindu-se abandonat). Incepe de acum aceasta educatie a lui (in paralel cu invatatul iesirii la plimbare) , pentru ca mai tarziu va fi mai greu. Si, inca ceva: in educatie, incearca sa nu-l “presezi” mai mult de 15-20 de minute si sa il inveti ceva nou dupa ce a inteles ceea ce i-ai transmis pana atunci. Am inteles ca ai mai avut caini, dar am simtit nevoia sa scriu… Sper sa nu te superi. :)
Sanatate! Si multe bucurii! Sa va bucurati de el multi-multi ani!
Da, nasa a gasit cel mai potrivit nume.
Adevarul este ca m-a surprins putin. Fac multa miscare acum, mult mai multa decat mi-as fi imaginat. :)))
Are deja doua jucarii pe care le smotoceste. Incerc sa il urmaresc, sa i le ofer de cate ori ii vine chef de ros. ieri a fost nevoie de o clipa de neatentie pentru a ma trezi cu niste pantaloni de trening decupati frumos, rotund… :)))
Iti multumim mult, Diana, pentru tot!
Este foarte dragut bauatul tau :)
Va veti adapta si veti deveni o familie frumoasa .Psiscile il vor accepta, el le va considera “haita” lui, iar voi veti fi fericiti.
Felicitari pentru gestul facut !!!
Nici nu ai tai nu imi e rusine, Cartim! Le doresc multa sanatate!
In acest moment pare o poveste SF ceea ce spui tu… Sper totusi sa se adevereasca si pisicutele sa se impace cu Bruno.
Bravo ! Ma bucur cand aud ca mai sunt oameni care iubesc animalele. Sunt niste fiinte nevinovate care asteapta mangaiere si putina dragoste din partea noastra.
Sunt convinsa ca multi oameni iubesc animalele, insa nu toti isi permit sa le creasca. Nici noua nu ne va fi usor cu atatea…
Cand am citit statusul tău cu ”am câine”, am ştiut că nu va fi uşor dar ştiam deja că ai început a trăi un timp al bucuriilor simple. Cu ajutorul animalelor uit de problemele zilnice, imi canalizez atenţia pe ele şi ştiu, ca la copii, că nu le pot spune ceva de genul ”lasă, mai târziu”, pentru că nu se poate. Si devii şi mai ordonat in ale timpului, şi mai motivat dar mereu cu zâmbetul pe buze, pentru că e imposibil ca macar un animăluţ să nu facă un giumbuşluc sau o trăznaie. Mă bucur ca citesc o poveste cu final fericit, cu care am adormit in gand, trezindu-mă cu numele perfect. Mă bucur şi că pot fi năşică de căţel, şi nu al oricărui căţel ci al ”celui mai frumos căţel din lume”. Vă doresc acomodare perfecta, iar pentru ajutor avem fb-ul oricand. Să fii fericit, Bruno- Ciocolată, că stăpâna ta e!”
Zilele imi sunt mai pline, mai senine, insa aduc uneori si temeri mai mult sau mai putin justificate. Aseara ne-am distrat mult, ne-am jucat cu Bruno pana dupa miezul noptii si el parea sa aiba o energie inepuizabila. Dimineata l-a gasit bolnavior si asta m-a bagat in sperieti. S-a deranjat la burta, a vomat, iar acum geme in somn. :(((
Iti multumim din toata inima, nasica! :)
Te felicit din toată inima, suflet bun ! Vei fi răsplătită cu multe bucurii din partea lui Bruno. Să vă bucurați de el și el de voi. E deosebit de frumos ! Să mai pui poze cu el din când în când, dacă vrei.
Zi frumoasă și săptămână bună ! ♥
Multumesc mult, Zina draga! Sunt putin cam speriata in acest moment, insa vreau sa cred ca totul va fi bine. Sigur ca voi mai pune poze, e abia inceputul, inca invatam sa ne acomodam unul cu altul. :)
Sa-ti traiasca catelul si sa te bucuri de el.
Multumesc mult de tot, Mihaela! :*
Va admir pentru curaj si bunavointa!!! Si mie imi plac animalele dar recunosc ca mi-ar fi fost greu sa il iau acasa!!! :) Este un catel foarte dragut, iar Bruno este un nume care i se potriveste. Sa va bucurati de el!
Nici noua nu ne este foarte usor. Viata mea a devenit brusc mult mai complicata, insa nu regret. Imi aduce asa multa bucurie puiutul asta!