Despre culturism s-au spus multe de-a lungul vremii, si de bine, si de mai putin bine, in functie de diversi factori care au influentat opiniile oamenilor. Pe mine m-au fascinat povestile despre culturism multa vreme, cu ani in urma, cand abia am aflat de aceasta disciplina sportiva. Imi placea sa urmaresc pe la tv diverse emisiuni si concursuri, ba chiar imi amintesc de o revista pe care am gasit-o in casa unui prieten si pe care am citit-o din scoarta in scoarta pentru a intelege mai bine motivele pentru care unii oameni se apuca de culturism.

Tin minte ca am fost putin cam dezamagita cand am vazut ca unii exagereaza si ajung sa nu mai arate chiar a oameni, desi le-am inteles motivatia. De asemenea, mi s-a parut putin fals la inceput ca unii culturisti apeleaza la diverse substante pentru a-si mari masa musculara, dupa care mi-am dat seama ca intr-o lume care cauta perfectiunea si care doreste sa vada mai mult, tot mai mult, sa muncesti la sala fara sa ai grija la alimentatie si fara sa iei suplimente nutritive nu te ajuta sa tii pasul cu ceilalti si sa ai vreodata succesul lor.

In urma cu doi ani am cunoscut in tren un cuplu de tineri care faceau culturism. Fata era subtirica, dar cu absolut toti muschii bine reliefati, in vreme ce baiatul arata deja a culturist care joaca la profesionisti. Erau simpatici si tare vorbaresti. Intre doua statii am aflat ca tocmai se interesau de nu stiu ce proteine whey, despre care aflasera la sala unde mergeau. Nu am avut timp sa aflu amanunte, caci venise vremea sa cobor, insa le-am recomandat un magazin suplimente Constanta despre care aflasem cu putin timp in urma de pe un blog pe care il citeam deseori.