Trebuie să fac o mărturisire. Pe blog, în public, printre lacrimi. Oameni buni, mă lasă nervii! Mă lasă nervii și cine știe ce nebunie fac! Am trăit, ca voi toți, zile încordate, zile în care am urmărit știri mai mult decât urmărisem în ultimii câțiva ani. Mi-am cărat șifonierul după mine prin centrul orașului, visând la o lume mai bună. Am povestit cu alții, am discutat și în contradictoriu de câteva ori. Sunt un om lihnit de foame, căci am uitat să mănânc, deși am o farfurie cu diverse chiar pe birou. Mi s-a părut mai important să stau cu ochii pe știri. Dar nu mai am nervi. M-am înșelat când am crezut că sunt un om puternic.

Sunt un om micuț, ghemuit într-o cutie cu visuri. Vorbesc deseori cu prietenul meu imaginar. Cu prietenii, de fapt, că am mai mulți. Toți mă mint că va fi bine și eu mereu îi cred. Și sper. Și visez. Și din când în când ies la luptă. Chiar și în zilele când soneria mă anunță că am musafiri veniți înainte de a fi turnat prima cafea in cească. Nu am certat pe nimeni, niciodată, pentru părerile sale, chiar și când îmi păreau a fi greșite. Pe unii i-am mai îndemnat să gândească de două ori. Pe alții i-am evitat.

Dar astăzi simt că mă lasă nervii. Astăzi nu este despre politică, ci despre viitor. Sunt agitată și obosită. Aș vrea să dorm. Sau să ies încă de pe acum în stradă. Aș vrea să scriu. Nu pot să fac nimic din toate astea. Nu pot și simt că mă lasă nervii. Cum aș putea, dacă nici gândurile nu mi le aud din cauză că omul pe care îl iubesc sforăie de azi dimineață ca o locomotivă defectă? Oameni buni, vă jur că nu s-a mai pomenit așa ceva! Sforăie de se aude în tot cartierul!

Mergeți mai bine la Eddie, unde sigur e liniște și unde puteți vedea ce au făcut colegii mei cu cele 12 cuvinte (marturisire, inselat, lacrimi, povestit, micut, farfurie, prietenul, visand, ghemuit, cutie, certat, lihnit).

Sau mergeți afară, în stradă, unde zilele acestea ni se decide viitorul!