Aş vrea… ca pisicile mele să nu se mai bată, să se joace împreună sau măcar să se ignore. Una este mică, speriată şi mârâie permanent când o vede pe Miţi, iar cealaltă e bătută în cap şi nu pricepe că pisoii sunt pisici mai mici, nu jucării bune de atacat şi muşcat. Mă voi repeta până când cineva îmi va spune care este soluţia salvatoare.

Păstrez… distanţa faţă de oamenii care nu-mi plac.

Mi-aş fi dorit… să am o insulă doar pentru mine, un refugiu pentru zilele în care nu am chef de nimic sau în care vreau să fiu egoistă şi să mă bucur singură de frumos.

Nu-mi place… omul care la vedere mă pupă în fund, iar pe la spate mă sapă.

Mă tem… de nemilosul timp, dar totodată îl iubesc pentru fiecare secundă ce mi-o acordă.

Aud… şoapta vântului şi mă grăbesc să îi aştern pe caiet cântecul, literă cu literă, în căutarea unei eliberări ce nu vrea să vină.

Îmi pare rău… că am reuşit să pierd pachetul de ţigări cu care am plecat de acasă într-o zi. Mi se întâmplă pentru prima dată, deşi fumez de foarte mulţi ani.

Îmi place… când tu, zeiţă a înţelepciunii, ne dovedeşti că oamenii sunt mai presus de divinitate. Ai nevoie de un binoclu, pentru a vedea mai bine dansul în societatea umană?

Nu sunt… capabilă să îmi stăpânesc furia când apare şi nici nu îmi pare rău. Uneori e bine să îţi ridici poalele în cap, să observe totul cei interesaţi.

Niciodată… nu voi mai pune în blogroll oameni doar pentru că îmi e milă de ei şi pentru că cineva trebuie să îi ajute să câştige bani cu blogul. Mila nu înseamnă prietenie, după cum nici interesul nu înseamnă prietenie.

Mă enervează… acest articol. Mă tem că va lăsa impresia că iar sunt nervoasă şi mare dreptate ar avea cei care ar gândi asta.

Ar trebui… ca viaţa să nu-şi mai râdă în barbă de noi, să putem înţelege că suntem doar fire de nisip pe o plajă imensă.

Prima variantă era în roş-albastru sau alb-negru.