Pe facebook se distribuie zilnic articole cu idei aberante şi minciuni gogonate care fac să leşine de râs până şi copiii de clasa a patra dacă deţin mai mult de un neuron. Curiozitatea mă împinge uneori să văd câţi dintre prietenii mei au crezut balivernele şi câţi dintre ei au vrut să împărtăşească noile cunoştinţe/informaţii cu alţii. Ori mi-am ales greşit o parte din prieteni (am fost aleasă de oameni nepotriviţi), ori lumea se îndreptă către un viitor care mie nu îmi place. Mă privesc în oglindă şi îmi dau seama că devin egoistă şi nepăsătoare, că nu mai împart cu nimeni ceea ce găsesc interesant pe internet.
Citesc multe bloguri bune. Citesc articole bine scrise, emoţionante, încărcate de idei demne de luat în seamă. De ce, dacă le apreciez, nu le distribui pe facebook, să le poată citi şi alţii, să le arăt o altă faţă a vieţii şi a blogurilor, acea faţă care mie îmi zâmbeşte zilnic? E simplu. Devin egoistă şi nepăsătoare. Dacă ţie nu îţi pasă de promovare, de ce te-aş promova eu? Dacă tu nu distribui nimic din ceea ce scriu eu, de ce ţi-aş distribui eu articolele? Văd că în anumite cercuri oamenii se laudă unii pe alţii, îşi promovează articolele, indiferent cât sunt de găunoase şi îmi amintesc o vorbă: “Cu cât e mai goală o căruţă, cu atât mai mult zgomot face”.
Abia când bloggerii vor înţelege cât este de important să colaboreze între ei, cât de important este să se sprijine unii pe alţii, lucrurile se vor schimba, lumea va afla de ei şi traficul le va creşte. Cei care nu caută neapărat să aibă trafic mare, dar îşi doresc o lume mai curată, mai frumoasă, mai senină, mai informată, o lume schimbată în bine, cred că trebuie să uite de acel “mă distribui, te distribui” şi să împărtăşească zilnic cu prietenii ceea ce găsesc interesant. Tu câte articole ai distribuit astăzi?
În era digitală în care trăim, bloggerii au devenit voci puternice și influente, capabile să transmită mesaje și să schimbe perspective. Cu toate acestea, puțini dintre ei își dau seama cât de esențial este să colaboreze între ei pentru a-și maximiza impactul. Abia atunci când vor înțelege cât de important este să se sprijine reciproc, lucrurile se vor schimba în mod semnificativ pentru comunitatea bloggerilor.
Colaborarea între bloggeri aduce cu sine numeroase avantaje. În primul rând, schimbul de idei și experiențe între membrii comunității poate duce la o îmbunătățire constantă a calității conținutului. Fiecare blogger are propriul său set de abilități și cunoștințe, iar prin colaborare, aceștia pot învăța unii de la alții și pot aduce la viață proiecte inovatoare.
În al doilea rând, prin susținerea reciprocă, bloggerii pot construi relații durabile și încrederea în cadrul comunității lor. Acest sprijin nu se traduce doar în creșterea numărului de urmăritori, ci și în dezvoltarea unei rețele solide de conexiuni care pot facilita oportunități ulterioare.
Un alt aspect esențial este impactul pe care îl poate avea colaborarea asupra creșterii traficului. Atunci când bloggerii se promovează reciproc, se creează un flux constant de vizitatori între diferitele platforme. Astfel, nu doar că vor atrage atenția unui public mai larg, dar vor și diversifica audiența lor, aducându-și conținutul în fața unor persoane care altfel ar fi rămas neatinse.
Este important să înțelegem că blogosfera nu este o competiție directă, ci mai degrabă o comunitate în care fiecare contribuie la o imagine de ansamblu mai bogată și mai variată. În momentul în care bloggerii își vor da seama de puterea pe care o au împreună, vor descoperi că succesul individual este strâns legat de succesul colectiv.
Prin colaborare, bloggerii pot depăși limitele și pot crea un impact semnificativ asupra audienței lor. Schimbul de resurse, promovarea reciprocă și sprijinul constant pot transforma lumea bloggingului într-un mediu mai solidar și mai progresist. Este momentul ca bloggerii să privească dincolo de propriile platforme și să își unească forțele pentru a construi o comunitate puternică, în care fiecare membru să se bucure de succesele celorlalți.
Mi se pare firesc să existe o reciprocitate în tot ceea ce facem pentru ceilalți. Dacă alții ne promovează pe noi și noi ar trebui să le întoarcem serviciul, ca un gest de solidaritate. Însă ce ne facem atunci când suntem promovați de persoane cu care, din diverse motive, nu am vrea să fim asociați? Noi nu le putem impune lor să nu ne „laude”, dar nici nu ne-am simți confortabil să îi lăudăm pe ei, considerând că, de fapt, nu am avea ce.
Iar vorba aceea despre căruță este genială. Nu o cunoșteam, iată că am învățat ceva nou. Mulțumesc!
E si marea mea dilema. Pe facebook imi distribuie articolele multe persoane care nu au blog. Eu ce sa distribui? Pozele lor pentru un milion de concursuri pe zi? Pozele cu copiii lor? Pana si cu unii bloggeri am aceeasi dilema. Nu sunt eu cel mai priceput blogger, insa nici nu pot distribui articole pline de greseli gramaticale, de exemplu. ;)
Stiam vorba aceea de la bunica mea si mi-am reamintit-o astazi, cand o prietena a distribuit-o pe fb. :)
Când cineva distribuie un articol de-al meu (ceea ce se întâmplă foarte rar, recunosc) îi mulţumesc şi atât.
Aş zice că e vorba de relaţia cititor-scriitor, care e unilaterală din acest punct de vedere. Adică primul, cititorul, spune sus şi tare că i-a plăcut ce-a scris scriitorul, care nu e obligat nici măcar să-i mulţumească. El a dăruit când a scris – mai ales dacă a scris gratis pe un blog, pentru toată lumea. Fiindcă altminteri, vorba unui fost coleg de-al meu, “accesul la cultură costă”. :P :D
La inceput ma incanta maxim ideea ca un strain imi distribuia un articol. Nici acum nu imi displace, desigur. :) Cred ca tu ai fost cea care m-a facut sa inteleg ca alegerea le apartine si ca un multumesc e suficient. :)
Candva credeam ca mediul on-line e ceva mai prietenos, dar am renuntat sa mai cred asta. Exista multa rautate si invidie printre bloggeri, mai ales printre “prietenii bloggeri”. Cand mi-am facut blog, culmea nu doream ca articolele mele sa ajunga prea departe. Pur si simplu incepusem sa scriu despre ceea ce simt, ce cred, ce vad. Ma simteam rusinata numai la gandul ca cineva va sti mai mult despre mine, mai ales cei care ma cunosteau. Pare o prostie nu-i asa? Dar stii de ce gandeam asa? Pentru ca cei din jurul meu ma faceau sa cred asta si mi-o spuneau pe fata. Cu toate asta eu simteam nevoia sa scriu, iar invidia curgea. In una din zile clacasem si stersesem toate articolele de pe blog. Apoi timid, am inceput sa scriu din nou, fara sa ma mai intereseze care este parerea plina de invidie a colegilor, rudelor etc
Am trecut prin exact aceleasi stari la inceput, cand mi-am deschis blogul. Imi era jena sa distribui ceea ce scriam. Cand am prins curaj si am facut-o, unii m-au acuzat, voalat sau nu, ca spamez. Intai am suferit, apoi m-am intrebat daca nu cumva invidia era cea care ii facea sa ma atace. I-am evitat. Atata timp cat exista chiar si un singur om care citeste si apreciaza ceea ce scriu, nu-mi pasa de rautaciosi.
Frumos şi corect ar fi să distrubuim cu toţii necondiţionat ceea ce ne place. Dac-o să fim în stare să facem asta, o să fie într-adevăr promovate adevăratele valori.
Trocul “tu distribui ce scriu eu, eu distribui ce scrii tu” mi se pare dăutător, pentru că nimeni nu scrie doar articolele bune, sau doar articole cu al căror mesaj celălalt e de acord. Şi atunci de ce să te compromiţi, distribuind un articol prost sau care susţine un punct de vedere pe care nu-l aprobi, sau în privinţa căruia ai anumite rezerve, numai fiindcă autorul lui a scris şi multe articole bune şi foarte bune şi fiindcă şi el distribuie ce scrii tu?
Tocmai asta spun si eu. Cei care vor trafic pe blog cu orice pret pot aplica metoda “te distribui, ma distribui”. Cei care isi doresc mai mult de atat poate ca ar trebui sa inceapa prin a da exemplu, prin a distribui ceea ce considera ca merita sa fie distribuit, chiar daca nu e scris de ei (sau mai ales daca…).
Sunt penibili cei care consideră ca obligatoriu acest troc.
Multi cad in capcana si, cel putin partial, ii pot intelege. E greu sa te ridici de unul singur, oricat de bine ai scrie.
Nu cred că este chiar aşa de simplu. Voi încerca să nu distribui nimic din ceea ce nu mă reprezintă.
Şi asta am văzut că faci şi tu!
Niciodata nu e simplu, dar omul are puterea de a gandi si de a alege. :)
Eu dau link la ce-mi place indiferent cine scrie, poate fi chiar profesionist sau amator. Nu astept reciprocitate sau multumiri, de ex din partea papei Francisc daca as distribui vreun articol scris de el, asa ca de ce sa ma astept la cine stie ce acolade din partea lui Vienela…desi, ma rog, recunosc ca in ultima vreme nu am fost asa de atent la ce o mai fi publicat nici papa Francisc pe site-ul Vaticanului, nici Vienela pe site-ul ei, ma simt cam vinovat, insa sper sa recuperez si sa remeiez situatia in viitor….si cand ma gandesc ca am neglijat-o si pe dna Angela Merkel plus pe Radu Tuglea, care precis au comunicat si ei multe lucruri interesante in ultima vreme….zau, ma simt ff tare cu musca pe caciula.
Tu esti un caz aparte in blogosfera si probabil si in viata reala, Rudolph. De multe ori am avut surpriza sa intru pe blogul tau si sa imi regasesc numele (cu link) in articole. Ce e cu tine de nu mai scrii?
Unul. Dar nu pentru că aveam „target”. S-a întâmplat să dau peste uul care să merite distribuit.
Știu că funcționează treaba asta cu distribuitul doar dacă e reciprocă (90%) dar eu încă nu m-am prins în horă…
Nici eu nu distribui in fiecare zi… Ieri am gasit unul… E drept, nici nu mai ratacesc prin blogosfera ca altadata…