Mă copleșește emoția de septembrie
Septembrie încă mă emoționează. Oare se întâmplă asta din cauză că e luna în care m-am născut? Sau pentru că, deși voi împlini peste trei zile 50 de ani, încă mai merg la școală? Da, este posibil, deși înclin totuși să cred că mai există și alte motive, la fel de importante. De exemplu, știu sigur că mă emoționează gândul că în curând natura va suferi transformări spectaculoase. Mă copleșește emoția de septembrie…
Dintotdeauna am așteptat luna septembrie pentru a aduna în buchețele frunze cu diverse forme și culori. Mi-am împodobit casa cu ele așa cum alții împodobesc bradul de Crăciun. Uneori mi-am făcut aranjamente de toamnă simpatice. De când locuiesc în Scoția e mai greu. Nu ai voie să rupi flori, frunze sau crengi. Chiar și găsite pe asfalt, mă feresc să le adun, căci e greu de dovedit că le-a rupt vântul, nu omul.
Aleg, în schimb, să fac aranjamente pentru data de 21 septembrie, când voi începe școala. Încă nu știu sigur dacă vom învăța la colegiu sau vom continua ca în primăvara pandemiei cu învățatul online, care a fost o glumă proastă. Ni s-a schimbat profesorul în luna martie, iar noul venit ne-a trimis un mail cu indicații: trebuie să terminați de completat toate caietele primite, iar suplimentar să lucrați de pe site-urile x și y. În fiecare vineri dimineața aștept materialele voastre pe mail.
După prima săptămână, în care mi-a corectat tot ce lucrasem și mi-a dat o mulțime de sfaturi, școala a intrat pe linia moartă. Primeam din când în când câte un mail de la profesor, un mail plin de cuvinte goale care sunau frumos. După care, la sfârșitul lui mai, m-a anunțat că am trecut cu brio anul școlar și mă pot înscrie la nivelul următor, ceea ce am și făcut, deși eram/sunt total nemulțumită.
Faptul că știu puțin mai multă engleză decât în urmă cu un an este numai meritul meu, că sunt curioasă și îmi place să învăț lucruri noi. De la școala “online” nu am învățat nimic. În plus, anul acesta statul nu mai sponsorizează cursurile part-time, deci am plătit prețul integral. Nu mi-ar părea rău de bani dacă aș reuși să trec cu adevărat la un nou nivel, să fiu mai bună decât eram anul trecut. Încă mai sper că se va întâmpla.
Să-mi țineți pumnii, căci mă copleșește emoția de septembrie.
Poza a fost făcută într-un parc din Anglia. În fundal este Blue, cățelul prietenilor noștri.
Pentru cadouri și felicitări de ziua mea vă aștept pe mail.