M-am îngrășat brusc în timpul lockdown-ului

Ieri am fost în mall să îmi cumpăr niște pantaloni de trening și lenjerie intimă. Nu vă mirați. M-am îngrășat brusc în timpul lockdown-ului. Tocmai renunțasem la jobul stresant care mă adusese la (mai puțin de) 50 de kilograme. Acum, stând acasă, unde nimeni nu mă deranjează, am reușit să mă îngraș în așa hal încât în ultimele zile mă strângeau toate hainele.

Astăzi am vrut să plecăm la plimbare. Am avut un șoc! Nici una dintre perechile mele de blugi nu mă mai cuprinde. Mă îngraș pe zi ce trece. Am înjurat cu sete. Mi-am tras un trening pe mine, de parcă plecam să plimb câinii, și m-am urcat în mașină bombănind.

-Sunt cât o balenă! Mănânc ca un porc! Cum e posibil să nu mă mai cuprindă blugii care erau largi pe mine? Trebuie neapărat să mănânc mai puțin.

-Doamne ferește! a miorlăit sor-mea. Abia ai început să arăți și tu a om. Termină cu prostiile!

-Să nu te prind! a urlat soțul. În sfârșit nu îmi mai e rușine când ies cu tine în lume.

-Aha, deci îți era rușine cu mine?

-Nu înțelege greșit. Îmi era rușine când toți îmi dădeau sfaturi: Măi Mihaie, dă-i frate să mănânce! Auzi, Mihai, dar Vienela mănâncă atât cât ar avea nevoie? E slabă rău, săraca! Îmi venea să intru în pământ de rușine. Mă simțeam de parcă mă învinuiau că mănânc toată mâncarea, a încheiat soțul meu.

Lumea mă întreba dacă mănânc suficient

Adevărul este că oriunde mergeam lumea mă întreba dacă mănânc suficient: la medic, la muncă, la magazin… Eu mă simteam bine cu mine. Subțirică, înăltuță, argint viu. Vedeam că mâinile mele erau ca niște crenguțe fragile, dar nu îmi păsa. Aveam picioare puternice, bine conturate. Când plimbi câinii de două ori pe zi pe dealuri și stai 12 ore la serviciu în picioare, e normal să ai picioare de atlet.

Vreau să mă îngraș, dar nu reușesc, le spuneam tuturor, în timp ce ronțăiam o gumă de mestecat. Uneori trăgeam cu sete din țigară, furioasă pe câte un coleg care nu își făcea treaba. Mă agitam, alergam de colo-colo într-un iureș din care abia mă vedeam. Unele colege îmi spuneau că mă invidiază pentru corpul meu tras printr-un inel. Îți spun eu din ce cauză te îngrași, replicam. Ești prea calmă. Eu m-am născut agitată.

De când nu îmi mai toacă nimeni nervii, pun pe mine tot ce mănânc. De când lucrez de acasă, mănânc tot timpul. Am învățat să mă agit doar atât cât trebuie (mă rog, așa mi se pare mie; ai mei încă mai susțin că exagerez în tot ce fac). În concluzie, era normal să mă îngraș.

Am două probleme: 1. Nu mă mai cuprind hainele. 2. Mă simt ca o balenă eșuată pe uscat, deși probabil nu am ajuns nici la 60 de kilograme (am 1,70 m).

Întrebare: cum fac să mă opresc aici? M-am îngrășat brusc și am senzația că voi continua să mă îngraș dacă nu iau măsuri urgent.

Poză făcută acum trei zile

M-am îngrășat brusc în timpul lockdown-ului