“Jocurile foamei”, cartea scrisă de Suzanne Collins, a inspirat-o pe Kadia să facă o scurtă recenzie, în care explică, printre altele, motivele pentru care an de an fiecare district îşi trimite câte doi tineri cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani, fată şi băiat, să lupte până la moarte, totul fiind transmis live. Pornind de aici, Kadia propune o leapşă cu o singură întrebare:
Aţi urmări la televiziune un asemenea joc, în care protagoniştii luptă pe viaţă şi pe moarte pentru supravieţuire, ştiind că doar unul din ei va supravieţui?
Sub nici o formă nu aş accepta să urmăresc o asemenea emisiune, ştiind că totul este real. Nu suport să văd nici filme de groază, deşi mă mai uit uneori, la insistenţele băiatului. Dar aleg să mă uit doar la cele care sunt prost făcute sau care nu au mare lucru în comun cu realitatea, aşa cum o cunosc eu. Nu suport filmele care par desprinse din viata reală, mă îngrozesc efectiv. Mă înspăimântă filmele în care eroii trec prin situaţii ce ar putea fi întâlnite în mod natural şi în viaţa de zi cu zi. Urmărind emisiunea, mi s-ar părea că îmi dau acordul tacit ca aceste lupte să fie în continuare folosite ca sursă de distracţie.
Dacă aş trăi în lumea descrisă acolo probabil m-aş uita, să aflu amănunte, să pot lupta efectiv alături de alţii dispuşi să îşi rişte viaţa pentru a opri flagelul.
Cred că o asemenea emisiune ar fi motorul care m-ar pune în mişcare, m-ar sili să militez, să fac ceva concret pentru a stăvili nebunia oamenilor de a se bucura privind o luptă pe viaţă şi pe moarte. Sau poate doar îmi place să visez, pentru că nici acum nu ne este bine, şi totuşi nu fac nimic concret.
“Jocurile foamei” este un roman captivant și tulburător scris de Suzanne Collins, care a reușit să captiveze și să impresioneze milioane de cititori din întreaga lume. Prima carte din trilogia omonimă, “Jocurile foamei” aduce în prim plan o lume distopică în care supraviețuirea și lupta pentru putere sunt elemente centrale ale societății.
Acțiunea cărții are loc în Panem, o națiune formată dintr-o capitală bogată și din 12 districte sărace, care sunt subjugate de Capitoliu. În semn de pedeapsă pentru o revoltă anterioară, Capitoliul organizează anual “Jocurile foamei” – un eveniment brutal în care câte un băiat și o fată din fiecare distrikt sunt aleși să se lupte într-o arenă până la moarte, toate acestea fiind transmise în direct la televizor pentru divertismentul maselor.
Protagonista cărții este Katniss Everdeen, o tânără din Districtul 12, care se oferă voluntară să participe la Jocurile în locul surorii ei mai mici. Împreună cu partenerul ei de district, Peeta, Katniss se confruntă cu situații de viață și de moarte, alianțe efemere și pericole constante în timp ce încearcă să supraviețuiască și să își păstreze umanitatea într-un mediu în care moralele sunt supuse unui test extrem.
Una dintre marile forțe ale cărții este construirea lumii și detalierea societății distopice. Suzanne Collins dezvăluie treptat aspectele acestei lumi opresive, arătând cum puterea și inegalitatea sunt perpetuate de Capitoliu și cum cetățenii sunt manipulați prin mass-media. Personajele sunt complexe și bine dezvoltate, iar lupta internă a lui Katniss cu propria moralitate și cu condițiile opresive adaugă o adâncime emoțională semnificativă poveștii.
În timp ce “Jocurile foamei” abordează teme precum inegalitatea socială, controlul guvernamental excesiv și natura umană în situații extreme, cartea nu evită nici scenele de acțiune explozive și suspansul constant. Povestea te ține captivat de la început până la sfârșit, cu răsturnări de situație neașteptate și evenimente dramatice care țin cititorii pe marginea scaunelor.
În concluzie, “Jocurile foamei” este un roman captivant, care combină abil elemente de distopie, aventură și explorare a naturii umane în fața opresiunii. Povestea complexă, personajele memorabile și mesajele puternice fac din această carte o lectură esențială pentru cei interesați de ficțiunea young adult și de analiza critică a societății.
tocmai ce am vazut filmul si mesajul transmis pana la un punct ..pana aproape de final este ununl dezumanizator…desi ma intreb ce anume din toata sarada aia era uman?caci a oferi iubirea drept speranta, intr-un context absolut ingrozitor…da paote e si o urma de umanitate in toata sarada aia..insa filmul mi-a lasat o dara de groaza in suflet ca asa ceva ar putea fi real..?!?!sau ar putea deveni mai bine zis…
ma bag oarecum ca musca in lapte dar vreau doar sa amintesc de gladiatori si luptele romane in arena cu mii de spectatori. Nu-mi amintesc daca am citit despre copii implicati dar erau oameni ce se luptau pe viata si moarte cu alti oameni sau animale pentru distractia populara. Oamenii sunt cinici si cruzi, se bat in continuare, poate nu in cadru televizat. Dar daca te uiti cu atentie vei gasi peste tot urme ale “jocurilor” de exemplu coridele din Spania.
La coride oamenii se duc nesiliti de nimeni, pentru adrenalina si probabil si pentru bani. Recunosc ca ma uit cu placere atata timp cat nu este nimeni ranit.
O carte e o carte insa daca ar exista un asemenea gen de emisiune… Nu cred totusi ca s-ar face asa ceva. Exista tot felul de emisiuni care mai de care mai imbecile, ma refer la acelea in care niste persoane fac tot ce e posibil, tot felul de chestii umilitoare si chiar periculoase pentru o suma de bani, pe care desigur, ca o castiga doar unul. Am vazut o singura editie si niciodata n-as mai vedea alta. Detest tot ce inseamna reality-show. Si astfel am dat si raspunsul.
Pot spune ca filme, fictiune adica, pot vedea mai multe genuri, chiar si de groaza, insa de mult n-am mai vazut, ma gandesc ca lucrurile s-au schimbat mult si in materie de filme de groaza. Peste tot, pentru a avea public, se pluseaza, se merge mult prea departe.
Eu chiar nu m-as mira daca s-ar ajunge si in realitate la asa ceva. Tocmai pentru ca vrem tot mai mult, in toate domeniile, inclusiv in materie de distractie, iar umanitatea pe care o tot fluturam este doar pentru naivi ca mine. :))
Foarte interesanta cartea, banuiesc ca e sf…trebuie sa fie sf. :D
Nu am urmarit nici macar emisiunea aceea unde concurentii erau testati fizic sau psihic in diferite probe, “Pariu cu frica” parca se numeste, nu ma uit nici macar la filmele romanesti de dupa revolutie in care este descrisa o anumita realitate, daramite la un show tv in care oamenii mor la final pe bune…
Ma rog, stiu ca unii pot gasi fascinante astfel de subiecte, dar eu le evit. Ah, zilele trecute ajunsesem pe un blog unde erau prezentate, intr-un articol, instrumentele de tortura din evul mediu. Nu doar ca nu am putut sa citesc ce facea fiecare instrument(era descris foarte detaliat), dar pana si imaginile, destul de elocvente, mi s-au parut grotesti si a trebuit pana la urma sa inchid respectiva pagina… Astfel de lucruri imi dau o anumita stare de spirit pe care nu mi-o doresc. Si, sincer, nu sunt nici foarte curioasa sa aflu despre ororile omenesti, de cruzimea ce zace in specia umana.
Nici eu nu am reusit sa citesc acel articol(nici nu stiu de fapt sigur daca este acelasi, dar despre asta era vorba, instrumente de tortura).
Este SF, are recomandari bune, iar baietii mei au vazut filmul si au fost impresionati. Trebuie neaparat sa o citesc si eu, dar deocamdata sunt in cautarea alteia, tot SF, pe care am regasit-o la Vladimir.
Povestea din carte este scrisa in 3 volume diferite, oarecum independente ca povestire, intamplandu-se la varste diferite ale protagonistilor adolescenti si ulterior tanar adulti, insa desigur legata de aceeasi tema principala. Am aflat de la prietena mea care tocmai le-a citit ca filmul e oarecum condensat din actiuni prezentate in toate cele 3 carti, si ca are si o actiune, (ba chiar si o concluzie, un sfarsit) usor diferit decat actiunea din carti ! Dar nu a vrut sa-mi spuna, pt ca sa ma indemne sa citesc si eu cartile respective, care se numesc, (in ordine), Jocurile Foamei (The Hunger Games), Luand Foc (Catching Fire), si (in traducere proasta) Pasarea Batjocoritoare (Mockingjay).
Asta este motivul pentru care nu ma uit la filme dupa ce citesc o carte, niciodata regizorul nu va reusi sa imi depaseasca imaginatia. Citind, vad lucrurile asa cum pot eu, nu cum si le reprezinta altii. Mai ales cand nu respecta in totalitate actiunea cartii, facandu-ma sa ma enervez.
Nu trebuie sa negam cruzimile realitatii din jurul nostru , nimic in viata nu e doar corect , uman si democratic , totul e lupta pentru supravietuire . Dar nici nu trebuie sa promovam toate ororile astea , scornite de minti bolnave . Credeti ca nu se mai practica si azi tortura in inchisori ? Eu sunt sigura ca da si nu numai la Guantanamo . Si pariurile la luptele de cocosi sau caini nu sunt un act gratuit de cruzime ? Sunt defecti cei care urmaresc asa ceva . Sau psihopati .De cele mai multe ori foamea si saracia abrutizeaza , asa s-a inventat sloganul paine si circ , sau macar numa circ …
Adelina, nu doar cei saraci vor circ, nu doar ei sunt abrutizati. Gandeste-te ca multi dintre cei mai bogati oameni ai lumii adora vanatoarea, adora sa mearga la diverse spectacole in care cruzimea este la ea acasa.
Avem parte zilnic de un asemenea “spectacol”, deschide televizorul pe programele de stiri sau mai bine fa o plimbare prin cartierele marginase.
Asa este, vedem zilnic tot mai multe cazuri in care oamenii se lupta si mor pentru mult mai putin decat bunul cel mai de pret, viata.
Ms pt leapsa, raspund maine pe blog! Interesanta idee!
Cu mare placere. Abia astept sa vad ce crezi despre asta.
Subscriu la ce spune Ionela si mai vreau sa adaug ca stim , majoritatea stim ca oamenii mor luna de luna -de foame, de saracie , mor impuscati in regiuni precum Gaza. Mor pentru NU AU alta solutie , nu exista salvare, sunt prinsi ca intr-o capcana
In aceste conditii as milita si as iesi in strada ca asa ceva vazut ca o !competitie! la TV sa fie oprit si initiatorii pedepsiti!
Si mie imi place sa cred ca as lupta, dar realizez ca sunt simple vorbe, in realitate nu fac nimic concret, desi cazurile care au nevoie de ajutor sunt nenumarate.
E greu sa privesti asa ceva, dar daca stam bine si gandim, nu concuram cu altii ci cu noi insine, intr-un asemenea joc, zi de zi.
Viata in sine este o lupta, din care nu iesim mereu invingatori. Dar nu putem accepta ca altii sa ne trateze ca pe niste jucarii si totusi o facem.
Referindu-ma la viata reala, sa fim seriosi, multi din cei ce zic ca ar milita/ar fi impotriva a astfel de jocuri, se gandesc la societatea actuala. Asta libera. Comoda. Unde nu patesti nimic daca urlii in piata publica. De fapt foarte putini ar milita sau acuza fatis un astfel daca viata lor ar fi pusa in pericol prin activismul lor. Sa fim seriosi, doar acum doar cateva zeci de ani nimeni nu indraznea sa zica nimic impotrvia unui sistem umilitor care a luat intelectualimea tarii inclusiv femei si le-a pus sa sape canale omorandu-le in proces. Unde erau militantii atunci? Ca nu pot sa cred ca atunci toti erau lasi si acum toti viteji. A fost nevoie de trei sferturi de secol ca natia mea sau a ta sa se revolte. Trei sferturi de secol in care au murit necinstit milioane de persoane. Nu 24/an ca-n carticica asta :). E usor sa te inchipui tiitor de stindard impotriva nedreptatilor si imoralitatii societatii, dar cand cine vorba de activat pe propria piele impotriva unui sistem totalitar cati ar avea curajul asta? (e un tu generic, nu ma refer la tine). Nu ma refer la revolta de gen glume cu conducatorul iubitul sau fronda de a asculta Europe Libera. Astea-s copilarii si le poate oricine, sa fim seriosi. Atunci toti taceau cand ar fi trebuit sa vorbeasca. Taceau ca sa nu pateasca ei ceva. Revolta verbala nu costa nimic cand esti liber, e act de curaj in totalitarism si valoreaza zero daca nu-i urmata de fapte. Si eu nu pot sa uit ca parca cam acum cateva subiecte multi amenintau tot la tine pe blog cu evacuarea in caz de atac asupra Romaniei. Pai nu merge asa… unde-i coerenta? :P Asadar chiar nu-i cred pe cei care zic ca s-ar revolta chiar si verbal in fata unui sistem totalitar care i-ar lua fara sa stea pe ganduri si pune in arena. Sau as crede extrem de putini si anume unii dintre barbatii tineri si fara plozi. Desi astora le-ar placea jocul fiindca e in genetica speciei.
Asadar, in concluzie, mie treaba asta cu concursul mi se pare in spiritul speciei umane. Cum am scris si la Kadia pe blog, eu sunt convins ca m-as uita, m-ar interesa si probabil mi-ar placea daca as fi crescut in societatea aia. In carte e vorba de a 74-a editie. Deci prima editie a fost acum 74 de ani. Probabil si bunica fetei era bebelusa cand au fost aniversate. Cand cresti intr-o societate care nu blameaza astfel de jocuri si nici nu le considera imorale, ma indoiesc ca ar fi cineva sa le blameze, cu exceptia unui grup foarte restrans de persoane cu un simt etic foarte dezvoltat si fara simt de conservare.
Ma bucur ca am apucat sa scriu ca “poate doar îmi place să visez, pentru că nici acum nu ne este bine, şi totuşi nu fac nimic.”. Asta arata parerea mea clara: din vorbe imi este usor sa fiu revoltata, sa lupt, sa fiu viteaza, cand nu ma costa nimic, din adapostul casei mele.
Sfarsitul comentariului tau ma pune pe ganduri. Crescand in acea societate, chiar ne-am da seama ca ceea ce se intampla este inuman? Oare in societatea actuala totul este ok?
In mod regulat am observat ca omului ii place sa se simta un animal mult mai plin de bun simt decat e. Din pacate, experienta istorica ne spune ca nu-i cazul si datul ochilor peste cap pe care-l presteaza o civilizatie la adresa atrocitatilor altei civilizatii nu o impiedica sa le savarseasca chiar ea. E plina istoria de exemple.
Atrocitatile urmatoarei civilizatii vor fi intotdeauna invelite in explicatii menite sa adoarma spiritul umanitar, atat cat a ramas din el(daca l-am avut vreodata).
Nu uita ce a scris Frank Herbert in Dune
Nu exista nevinovati !
@Radu: Eu personal nu cred ca este just/echitabil a se vorbi despre “vina colectiva” atata vreme cat nu a fost infirmat experimentul Milgram, plus pt ca dintr-o astfel de notiune mie personal mi se pare ca exista riscul de a se putea aluneca poate cam prea usor in chestii gen lustratie post-revolutionara organizata, (care nu foloseste nimanui), sau, mai rau, retributie organizata impotriva unui intreg grup uman bazata pe un anumit criteriu. Desigur ca vini individuale de gen criminal de razboi, sau vinovat de crima de genocid, sau de masacru etnic, asa ceva se poate identifica, se poate si proba, exista in curent si concepte si instrumente legale pt a facilita implementarea legii, etc. Desigur ca daca anumiti indivizi au efectuat anumite activitati ilegale criminale specifice de genul asta chiar in grup, se poate aduce acuza suplimentara de participant la o conspiratie criminala, (dar asta cere un pas suplimentar de efort de a putea dovedi asa ceva, plus ca e probabil ceva mai rar).
Nu uit, Radu. Fiecare are partea lui de vina,mai mare sau mai mica, iar luati ca un intreg suntem monstruosi.
Eu stiu sigur ca intr-o astfel de societate, as face tot ce as putea ca sa nu fiu observat, sa nu fiu ales sa particip la asemenea jocuri, inclusiv sa ma dau bolnav, sau sa incerc sa mituiesc cumva alegatorii sa nu ma aleaga pe mine, sa ma milogesc de cine pot si cum pot mai bine ca sa-mi dea de mancare, etc. Nu m-as revolta nici sa ma roage in genunchi cel mai admirat sau adorat profesor sau personaj fata de care as putea avea respect sau chiar dragoste, (ba chiar as face tot ce as putea sa il conving sa-si schimbe acea opinie eroic nebuneasca, daca as tine chiar atat de mult la el), ba chiar si daca tatal meu personal, prin absurd, m-ar indemna sa ma revolt, tot as mai avea niste ezitari si as tergiversa cat as putea, si desi nu cred ca l-as da in gat pe tata, (daca l-as iubi si respecta asa cum il iubesc eu pe tatal meu), tot as incerca sa-l influentez sa stea cuminte locului si el acolo !
In cazul meu, eu chiar as fi sigur ca tata s-ar oferi el sa intre in lupta in locul meu, si, cu parere sincera de rau, trebuie sa marturisesc ca l-as lasa sa o faca, desi, desigur mi-ar parea rau, si i-as purta o amintire etern recunoscatoare !
Chiar am stat sa ma gandesc de ce oare m-am gandit la tata mai intai si nu si la mama…cred ca e pt ca mi-a fost frica sa imi dau seama ca daca mama mea, care are un simt deosebit de inalt natural al justitiei, (desi tata e cel cu studiile postuniversitare de drept), plus e inclinata politic sindicalist impotriva exploatarii omului muncii in moduri nedrepte, plus e si Directorul de CTC pe activitatile de dezvoltare morala individuala la noi in familie, (printre alte functii pe care le indeplineste, de ex, pertinenta si asta in cazul vreunei decizii de revolta organizata impotriva unui sistem totalitar, Director de Protectia Muncii), ar fi ajuns intr-un final la concluzia deliberativa ca e caz de revolta, atunci parca pot sa o si vad punandu-mi chiar ea un steag intr-o mana si o lozinca in cealalta, si impingandu-ma usurel insa cu insistenta chiar in randul 4 al unui grup de demonstranti revoltati, daca in randurile de mai din fata cred ca si-ar da si ea seama ca va fi cam practic cam greu sa ma plaseze, pt ca probabil as incepe sa ma las asa greu in jos catre trotuar, si ar trebui sa ma taraie cu forta acolo !
Insa la noi in familie, (ea fiind condusa si de 2 economisti, desi unul inclinat oarecum mai pro-Keynes si altul mai pro-Friedman), sunt in general descurajate deciziile luate impulsiv sub influenta unor emotii deosebit de inalte, si se prefera o serie de Consilii de Familie, in care mi se cere si mie parerea, ba chiar sunt incurajat sa mi-o exprim, pt ca eu adesea uit sa zic ceva pt ca de obicei eu prefer sa mai uit la mama si la tata exprimandu-si parerile lor pt ca sunt mai distractivi si chiar si mai instructivi decat 2 experti economici discutand la TV, si daca isi exprima opiniile in fel din asta de dezbatere publica ff captivanta, exista si sansa mai mare ca eu sa si pot retine ceva posibil util pt mine, decat daca m-ar lua cand unul cand altul deoparte si mi-ar tine o conferinta separata, in care caz eu am remarcat, (si la scoala, nu numai acasa), ca imi intra o chestie pe o ureche si imi iese pe cealalta, ba uneori chiar incep sa visez cu ochii deschisi la cu totul alte chestii ! Asa s-a si ajuns la decizia de a ma izgoni pe mine din sectorul 2 tocmai aicea aproape de paralela 59, desi nu spre a fi abandonat, ci spre binele meu, pt ca mie mi se cer rapoarte destul de frecvente despre cum stau cu starea mea personala de functionare biologica, psihologica, si sociala, plus economica, (si nu asa cu calificative abstracte, ci preferabil cu cifre exacte, inclusiv corectate pt eventuale dobanzi, inflatie, varsta, starea vremii pe diverse anotimpuri, etc, ca nu degeaba avem 2 economisti, care stiu si ce e aia o bursa de futures, aia unde se vind recoltele viitoare de cafea, si alte resurse naturale), ba chiar recent tata, (care cine stie ce revista de economie behaviorista de ultima ora o fi citit recent), a inceput sa ma incurajeze sa incep sa-mi masor pt eventuala raportare si nivelul parametrului fericire…care pe mine m-a pus in incurcatura pt ca nu ma gandisem pana acum si la asta !
Chiar mi-as dori sa creeze Vienela un articol special dedicat Fericirii ca sa comenteze cat mai multi si sa vad si eu cum se masoara, ca pe Internet am gasit mai multe metode, dar nu stiu exact care o fi mai buna si mai potrivita pt mine ca sa imi iasa o cifra (o nota) mai mare pe care sa o pot raporta parintilor mei asa cat mai documentat si serios cu dovezi stiintifice !
:)) Ma amuzi intr-un mod deosebit, Rudolph.
Parca mi-o imaginez pe mama ta cu steagul in mana, impingandu-te si pe tine, in timp ce incerci sa scapi, cum fac unii copii cand ajung la cabinetul doctorului. :))
Si eu imi implic baiatul in problemele casei, ma sfatuiesc cu el mereu, mai ales ca este destul de obiectiv, vede clar situatiile si da sfaturi foarte bune.
Am retinut si sugestia referitoare la Fericire, ma voi gandi cum sa formulez un articol. ;)
Hehehehehe, pai stai, ca nu scapi asa usor :D. Asta-i praf in ochi stimabile! Intrebarea era:
“Aţi urmări la televiziune un asemenea joc, în care protagoniştii luptă pe viaţă şi pe moarte pentru supravieţuire, ştiind că doar unul din ei va supravieţui? ”
Nu daca ai participa. Sa zicem ca n-ai fii eligibil din start pentru selectie. Le-ai urmari jocurile la TV?
Da.
Sincer. Desi dupa o vreme, tot sincer, as incerca sa limitez pt ca sa nu risc sa fac PTSD sau sa patesc alte consecinte negative de nivel de martor secundar mediatic.
De aia nici nu se recomanda copiilor sub 2 ani sa priveasca absolut de loc la TV, iar celor mai marisori sa le fie limitata expunerea.
Pus, ca avand totusi mai mult de 4 ani, eu, ca si mai toata lumea, probabil de altfel, ma uit la TV nu doar strict pt factorul de entertainment, dar in mod real chiar si pt informatie uneori chiar si pt a cauta role model-uri, desi recunosc ca e cam greu de gasit si una si alta, mai ales ca trebuie sa elimini elementul de “spectacol” pt a putea culege ceva posibil util de invatat, de ex just in case as fi eu ales sa ma lupt eu cu cineva pe viata si pe morte…ceea ce desigur ca ar fi oricum inutil pt ca eu as fi invins in vreo lupta din asta cu probabilitate de aproape 100 % si inca si destul de rapid, dar ce sa faca un om obisnuit, (mai ales posibil prins intr-un sistem totalitar unde accesul la informatie e si asa limitat, plus daca devine o situatie de nivel de supravietui), decat sa se agate de orice pai pt a supravietui cat mai mult, fie si numai vreo 2 secunde in plus decat altfel.
Vezi, Rudolph, chiar si asta inseamna vinovatie. Daca ne ascundem toti(cum dealtfel o si facem), le dam ocazia celor putini, dar cruzi, sa ne manipuleze cum vor.
Desigur ca neparticiparea civica pt aparare de drept de om, mai ales vulnerabil, ESTE un posibil sau chiar probabil DEFECT moral intr-o societate democratica, insa in Hunger Games este vorba totusi de o societate presusupus totalitara, si, desi poate au existat si chiar inca exista unele societati totalitare intr-adevar deosebit de brutale si aproape “perfecte” (desi, din fericire, cele din trecut au durat pe perioade istorice relativ scurte la scara istoriei omenirii, si maj au fost, mi se pare mie, mai putin “competente”, cum de ex ar fi fost perioada de sub dictatorul Ceausescu in Romania, sau chiar de mult de tot, daca a venit vorba de gladiatori si de paine si circ, anumite perioade din timpul unor dictatori sau conducatori autocratici de tip “mai asa si asa” din Roma antica, unde totusi nici acolo NU era democratie nici chiar pt cetateanul antic roman obisnuit, adica nici sub aia considerati de-a dreptul nebuni ca Nero, nici sub aia considerati din cei buni ca Marcus Aurelius, de exemplu), totusi EXISTA o deosebire reala intre o societate totalitara si una democratica, (sau chiar pe drumul catre un sistem democratic, asa cum este acum Romania, de exemplu), si tocmai aici se presupune, la nivel teoretic, ca este de fapt deosebirea cea mai importanta dintre o societate totalitara si una democratica, cum afecteaza acest tip de trai intr-o societate totalitara insasi dezvoltarea caracterului moral al oamenilor care cresc in ea, si daca este cumva o afectare reala posibil chiar schimbatoare de caracter de om pe termen mai lung sau mai scurt, si daca chiar exista, sau e doar un fel de exacerbare sub stress real a unor trasaturi pre-existente caracterologice medii (desigur mai mult culturale dar si de obiceiuri de comportament social), acceptand ca se pot identifica unele chiar asa la nivel de grup intreg social, (ceea ce si asta este o problema teoretica, pt ca naiba stie exact exact, desi asa la nivel de bancuri desigur ca traitorii din Balcani sunt “altfel” decat traitorii din Scotia). Asa, la nivel teoretic, desigur ca sub tortura sau spaima de tortura + mai ales IZOLARE, mai ales pe termen lung, Doamne fereste, chiar se poate schimba personalitate de om individual, dar de la a extrapola asa ceva la societati intregi, plus supuse la grade de totalitarism de niveluri si de tipuri istorice diferite, naiba stie. Poate vom apuca sa vedem cum se va descurca si cum se va comporta poporul nord-coreean cand n-o mai fi sub un regim totalitar de tip modern de nivel aproape “perfect” asa cum e acum acolo…pe de alta parte acel popor are si el la baza cu totul si cu totul alte trasaturi culturale nationale caracteristice decat l-ar avea, de ex poporul grec.
Nu suport sa vad sange, deci nu m-as uita la asa ceva niciodata. Ce prostie! Ma intreb cum de este legal asa ceva..
Rozy, nu este real si automat nici legal sau ilegal Totul este virtual, s-a intamplat intr-o carte iar Kadia intreba cum am proceda in caz ca ar fi real.