“Jocurile foamei”, cartea scrisă de Suzanne Collins, a inspirat-o pe Kadia să facă o scurtă recenzie, în care explică, printre altele,  motivele pentru care an de an fiecare district îşi trimite câte doi tineri cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani, fată şi băiat, să lupte  până la moarte, totul fiind transmis live. Pornind de aici, Kadia propune o leapşă cu o singură întrebare:

Aţi urmări la televiziune un asemenea joc, în care protagoniştii luptă pe viaţă şi pe moarte pentru supravieţuire, ştiind că doar unul din ei va supravieţui? 

Sub nici o formă nu aş accepta să urmăresc o asemenea emisiune, ştiind că totul este real. Nu suport să văd nici filme de groază, deşi mă mai uit uneori, la insistenţele băiatului. Dar aleg să mă uit doar la cele care sunt prost făcute sau care nu au mare lucru în comun cu realitatea, aşa cum o cunosc eu. Nu suport filmele care par desprinse din viata reală, mă îngrozesc efectiv. Mă înspăimântă filmele în care eroii trec prin situaţii ce ar putea fi întâlnite în mod natural şi în viaţa de zi cu zi. Urmărind emisiunea, mi s-ar părea că îmi dau acordul tacit ca aceste lupte să fie în continuare folosite ca sursă de distracţie.

Dacă aş trăi în lumea descrisă acolo probabil m-aş uita, să aflu amănunte, să pot lupta efectiv alături de alţii dispuşi să îşi rişte viaţa pentru a opri flagelul.
Cred că o asemenea emisiune ar fi motorul care m-ar pune în mişcare, m-ar sili să militez, să fac ceva concret pentru a stăvili nebunia oamenilor de a se bucura privind o luptă pe viaţă şi pe moarte. Sau poate doar îmi place să visez, pentru că nici acum nu ne este bine, şi totuşi nu fac nimic concret.

Sub formă de leapşă pun această întrebare următorilor: Ruşanu, Surioara virtuală, Ana Q. , Carmen, Rudolph, Ioana, Pandhoraa şi Adelina.