Alb şi negru, lumini şi umbre, bucurie şi supărare, noroc şi ghinion; pe toate le-am văzut şi le-am simţit astăzi, chiar de la prima oră a dimineţii, când m-a sunat unul dintre bloggerii prahoveni.
John Cristea are o emisiune pe Prahova Tv, în care încearcă să dezbată problemele cu care tinerii se confruntă, să îi promoveze, să aducă o rază de speranţă celor care reprezintă viitorul. Ei bine, nu ştiu cum sau de ce, dar astăzi bloggerul nostru mi-a telefonat pentru a mă invita la emisiunea Generaţia lui John, să stăm de vorbă timp de o oră.
Dar bucuria mi-a fost de scurtă durată. Femeie fiind, primul lucru pe care l-am făcut a fost să zbor spre oglindă. Şi atunci mi s-a întunecat privirea: sunt slabă moartă şi roşie ca o lămâie. Frumos mi-ar sta mie la televizor…
La prânz am plecat spre bibliotecă, pe ritmurile de manele oferite de nişte puştani din faţa blocului. Aşa am descoperit că s-au inversat rolurile: pe o stradă vecină, nişte copii de rromi cântau I’ m a baby girl. Aveau chiar şi un soi de majorete, care fluturau beteală de brad colorată.
Deşi citesc multe bloguri prahovene, nimeni nu anunţase că astăzi şi mâine biblioteca este închisă pentru deratizare. Aş fi putut sta liniştită în casă dacă aflam, nu mai căram cele trei cărţi prin praful de afară, dar nici nu îmi mai cumpăram cerceii drăgălaşi, pe care am dat 5 lei.
M-am consolat cu ideea că trebuie să ies şi luni din casă, am cumpărat un “pui familist”, din acela cu patru pulpe şi m-am urcat în troleibuzul neîncăpător, fără aer condiţionat. După două staţii am coborât, de teamă să nu leşin din cauza căldurii şi a mirosului. Norocul meu. Mersul pe jos face piciorul frumos, nu?
Am mai avut o surpriză astăzi, mai mult decât plăcută, dar despre ea vă voi povesti într-o altă zi, pentru că nu s-ar potrivi printre lumini şi umbre. Este doar lumină şi vine de la Timişoara.
În fascinantul dans al vieții, trecem prin nenumărate experiențe contrastante, ca și cum am naviga prin pânza unui tablou plin de culori și sentimente. Acest tablou complex al existenței noastre poate fi adesea redus la perechi aparent opuse: alb și negru, lumini și umbre, bucurie și supărare, noroc și ghinion. În realitate, aceste dualități interconectate alcătuiesc esența noastră umană și modul în care trăim și evoluăm.
„Alb și negru” reprezintă simbolul dualității în lumea noastră. În fiecare bucurie, se ascunde un strop de tristețe, iar în fiecare întuneric, putem găsi o rază de lumină. Viața noastră este o călătorie în care trecem prin aceste faze contrastante, iar capacitatea noastră de a naviga printre ele definește în cele din urmă cine suntem.
„Lumini și umbre” ne amintesc că, fără umbre, lumina ar fi incompletă. Fiecare reușită vine cu provocări, fiecare zâmbet are o adâncime ascunsă de grijile noastre. În învățarea să prețuim ambele aspecte ale vieții, învățăm să fim recunoscători pentru fiecare clipă de fericire și să fim puternici în fața adversităților.
Bucuria și supărarea sunt ca două fețe ale aceleiași monede. Bucuria ne încălzește sufletele și ne face să zburăm pe aripi invizibile, în timp ce supărarea ne învață lecții prețioase și ne ajută să creștem. Aceste două emoții interconectate ne ghidează pe drumul nostru, conferind profunzime vieții noastre.
În ceea ce privește norocul și ghinionul, acestea sunt firele nevăzute care țes în jurul nostru. Chiar dacă pare că norocul și ghinionul sunt aleatoare, ele sunt adesea rezultatul acțiunilor noastre și al modului în care ne adaptăm la circumstanțele noastre. Învățând să gestionăm ambele cu înțelepciune, putem transforma momentele de ghinion în oportunități și norocul într-un rezultat al eforturilor noastre constante.
Astfel, în călătoria noastră prin nuanțele complexe ale vieții, experimentăm și învățăm din fiecare aspect. Fiecare dualitate ne modelează caracterul, ne dezvoltă înțelepciunea și ne oferă șansa de a trăi viața în totalitatea ei. Prin acceptarea și abordarea cu grație a contrastelor noastre interioare și exterioare, devenim pânza pe care se desfășoară povestea noastră personală – o poveste a echilibrului dintre alb și negru, lumini și umbre, bucurie și supărare, noroc și ghinion.
Era un serial pe vremuri ci titlul asta/
Mi-am amintit si eu de el, in timp ce scriam titlul. :))
Puiul familist mi’a placut cand l’am vazut la magazin:> Inca ma intreb cum arata el asa cu 4 picioare?b-)
Absolut indecent. Cu pulpele impreunate spre piept. :))
Etete, ca te dau astia la televizor! Phai, si eu nu prindPrahova tv…Dai o inregistrare pe blog?Sa aplaud si eu macar la reluare….Si sa-mi faci cu mana,tuu :)))
Nu te grabi, ca nu ma duc. Nu este televiziunea de mine. Vrei sa devin vedeta, sa ma urmareasca paparazzii pe strada? Mai stau si la parter… :))
Asta-i scenariu de Sergiu Nicolaescu!!!
Puiu’ familist! Hm!!!
Numai pulpele va plac! :D
Uimitor poate, dar Mihai prefera pieptul. :))
Eu si baiatul ne luptam cu pulpele. ;)
Eu as vrea sa ne spui si ceva despre emisiune, cum a fost, cum te-ai descurcat, ti-a placut nu ti-a placut. Ce zici, o sa faci un articol ceva? Poate pui si un video :D
Nu ma voi duce. Stau pitita in coltisorul meu, nu vreau in lumina reflectoarelor. :))
Pui familist? Explici si pentru non-romani? :D
Bine-nteles. Este un pui imens, de peste doua kg, cu pielita din laterale despicata. Prin acele gauri sunt inghesuite pulpele puiului + inca doua pulpe(astea au si o portiune de spate, care le uneste). Cu totul, a avut aproape 3 kg. Dar nu are cap, gheare sau gat. ;)
Da, vrem un video cu puiul :)
Vrei sa il vezi dansand in patru picioare? :))
Cred ca au vazut prea multe filme gen Step up sau ceva filme cu majorete :))) dar e bine, intotdeauna e loc de mai bine :D
Da, sunt de apreciat ca pot gusta si altfel de muzica. Pe mine m-a distrat faptul ca rolurile erau inversate. :))
Dar cu ce probleme concrete se confunta acei tineri de nu se pot incepe sa se rezolve macar alea rezolvabile si de prioritate pe termen acut si mai scurt, pe urma adresate alea de plan 2 de termen mai lung ? Si sa fie prezentate asa decat sa fie doar vaoicareala generala ? Ce naiba, si oamenii de TV + NGO de acolo nu stiu sa puna si sa proriteze problemele altfel decat sa le prezinte pe un ton vaicaret la nivel principal egoist de promo in principal politic, adica cu scopul principal prioritar de a rezolva problema lui personala din ograda lui personala adica, daca e sef de NGO, promo pt ca e util el pt ca exista problemele 1, 2, 3 (total neclare si generale) + eventual promo pt partidul candidatului de viitor primar pe care il sustine acel NGO in clipa aia ? Ce naiba ? Macar lucrurile astea nu s-au clarificat re ce trebuie sa faca un sef de NGO ? Si mai ales cum ? Adica presa e buna doar asa la nivel de semnal de sirena acustica ? Si presa/TV nu are si rol educativ ? Nu are si ea rol de a ajuta NGO-ul pt a pune problemele clar si a le ierarhiza in ordinea prioritatii si a rezolvabilitatii realiste, desigur, ca asa daca incepi sa te vaiti ca e somaj la tineri pe Prahova, Romania, UE, desigur ca aceasta problema nu se va rezolva prea curand.
Ah, sorry, habar nu aveam daca pana la urma nu te-ai dus sau te-ai dus si tu la emisiune, adica nu era o critica fata de prezentarea ta personala acolo…zau, nu am fost atent cand am citit, am citit pe diagonala si credeam ca e asa un fel de vaitatura generala a sefului NGO si a presei, sau despre presa, nu ma gandeam la tine in mod special, eu nu ma gandesc la persoana in mod special cand comunic on line, deci sorry nervii mei nu trebuie adresabili la persoana bloggerului, ci erau asa niste nervi legati de tineretea mea din ultimii 15 ani din Romania, si conditia generala a presei si competentei NGO-urilor de acolo, care zau daca nu m-au enervat, de aia am si evitat sa ma angajez eu personal poltic in vreun fel posibil util acolo, plus ca daca nici profesorii aia mari intelectuali au tot parut asa de total subcompetenti ce naiba puteam eu personal sa fac, mai ales ca nu am veleitati de educat mase largi de oameni ? (Deci ma gandeam la mine si ma intrebam daca am facut destul inainte de a zice Adio de pe unde oi fi zis Adio, ca zau, eu pe oriunde am fost am incercat macar sa semnez hartiile cu care lucram in mod constiincios, desi pe personal stiu ca nu am facut niciodata destul. Si nu are de a face numai cu Romania asa la vreun nivel patriotic, are de a face cu ce inseamna sa fii profesionist, chiar daca esti sef de NGO sau lucrator simplu de NGO, sau jurnalist sau angajator de jurnalisti sau chiar patron de mass-media…deci nu TU, Vienela, nu de tine era vorba. Era vorba de mine si relatia mea cu diverse NGO-uri.)
Dar nu este vorba despre mine. M-a invitat pentru ca incearca sa promoveze si blogosfera prahoveana, cred. Nu stiu sigur de ce s-a gandit la mine, ca nu ma numar nici printre tineri, nici printre cei care se vaita ca nu gasesc de munca. Ar mai putea fi si alte motive, dar ma abtin.
Probleme sunt in toata tara si chiar nu cred ca s-ar putea rezolva doar pentru ca ne vaitam la tv.
Toate ca toate…dar faptul ca de vreo 5 zile nu ti-e chiar bine…nu e bine.
Pe mine asta ma ingrijoreaza.
As dori sa stiu. Ai mai ajuns la emisiunea aceea?
Acum mi-am revenit. Ma simt in forma, as putea chiar escalada muntii. Multumesc pentru grija pe care mi-o porti.
Emisiunea va fi joi, dar nu ma duc. M-am gandit mult si mi-am dat seama ca nu am nici un motiv serios pentru care sa ma dau in spectacol la tv.
Inseamna ca o sa ne intalnim pe acolo.
Generatia lui John se va putea vedea si online cat de curand pe prahovatv.ro si apoi preluat la el pe blog. Inca se lucreaza la asta. :)
Imi pare rau, dar nu voi veni. Nici nu am apucat sa il anunt pe John de hotararea mea.
As fi vrut sa vad filmuletul de la emisiunea in care a fost Kriogen, dar nu era gata. Am inteles ca au vorbit si despre mine. Tu l-ai vazut?
Nu-mi amintesc sa fi fost vreun filmulet, stiu ca s-a vorbit putin despre tine. Din pacate emisiunea aceea nu este pusa pe net, aveam ceva probleme tehnice, dar toate de acum incolo le vei putea gasi pe prahovatv.ro