Ajunge nenea Tom pe la vârsta de 46 de ani şi înţelege că soaţa, copiii, căţelul, prietenii, maşina şi serviciul nu îl mai satisfac. Probabil este criza vârstei de mijloc, momentul în care copiii sunt pe picioarele lor, soţia nu mai este la fel de atrăgătoare, prietenii au mai multe realizări, maşina se defectează des, iar serviciul este prea plictisitor. Pe multe dintre dorinţele vechi s-a aşternut un praf gros, pe care nenea Tom ştie că nu îl va putea înlătura.
Îşi găseşte alinarea pe internet, întâi la jocurile adolescenţilor, apoi chiar cu adolescenţii. Descoperă o tânără de doar 17 ani, dispusă să stea la discuţii cu el. Încântat şi temându-se să nu o sperie, îi spune că are doar 18 ani (ce fată ar fi vorbit cu un bărbat de 46 de ani, însurat şi cu copii?), că urmează să se înroleze ca puşcas marin, ba chiar îi şi trimite mai târziu o poză din tinereţe, îmbrăcat în uniforma pe care o purtase o perioadă. Este tot mai subjugat de atenţia care i se acordă, atenţie care îi lipseşte în viaţa reală. Tom nu mai este Tom, ci doar Tommy, un personaj în care ajunge până şi el să creadă.
Discuţiile devin tot mai intime, iubirea dintre ei creşte în intensitate, sexul virtual este tot mai aproape. Fata îi trimite poze în costum de baie, ba chiar şi lucruşoare purtate, emanând mirosul trupului ei. După 6-7 luni, soţia bietului Tom, devenit Tommy pentru adolescenta îndrăgostită, găseşte lucruşoarele trimise de tânără. Revoltată, rănită, dornică de răzbunare, îi scrie fetei adevărul, îi arată poze cu Tommy, care de fapt este Tom cel cu chelie, burtă şi mulţi ani în plus. Peste adolescentă cade cerul! Iubitul ei nu există în realitate, totul a fost o minciună.
Despărţirea virtuală a fost dureroasă pentru amândoi, însă fata nu şi-a încheiat socotelile cu cel care o amăgise. Îi stârneşte gelozia vorbind cu un prieten al lui Tom, un tânăr coleg de serviciu. Îi face băiatului declaraţii de dragoste şi îi arată lui Tom discuţiile lor. Îl aţâţă în permanenţă, îl ţine în suspans, îl înnebuneşte împăcându-se cu el, apoi alungându-l, iar împăcându-se şi iar alungându-l. Bărbatul nu poate face nimic. Este dependent de această copilă, are nevoie de atenţia şi iubirea ei, deşi nu a văzut-o decât în poze.
Când află că fata l-a invitat la ea pe tânărul lui coleg, Tom o ia razna şi îi ameninţă pe amândoi. Le trimite mesaje în care anunţă că îi va împuşca, dar ei nu îl iau în seamă. La scurt timp, colegul lui este găsit mort la fabrică, împuşcat în cap. Tom neagă că ar avea vreo legătură cu cr_ma, dar toate dovezile duc spre el. Este căutată adolescenta, pentru că, cel puţin moral, era vinovată de toată această tărăşenie. Poliţiştii aveau nevoie de mai multe informaţii, pe care doar ea le-ar fi putut oferi. Fata era în pericol, pentru că neavând dovezi suficiente, poliţia nu îl putuse aresta pe Tom.
Ajunşi la adolescentă acasă, poliţiştii au parte de o surpriză de proporţii. Fata care îşi lăsase pe internet datele şi afişase atâtea poze în costum de baie, nu avea nici o legătură cu cazul lor. Cea care vorbise în tot acest timp cu Tom/Tommy, cea care îi adusese la cote maxime sentimentele, cea care cauzase o cr_mă aţâţând bărbaţii, era chiar mama fetei. Da, mama fetei, o doamnă de 46 de ani, sărită de suta de kilograme, se folosea de pozele copilului ei pentru a agăţa bărbaţi pe internet. La fel ca şi Tom, căuta în online ceea ce îi lipsea în viaţa reală: atenţie şi dragoste.
Bilanţul: un tânăr mo_t inutil, un bărbat de 46 de ani în puşcărie, susţinându-şi nevinovăţia, încă şocat de faptul că iubita lui nu era ceea ce crezuse el, o adolescentă lovită în inimă de faptele mamei, o femeie de 46 de ani care, măcar în teorie, ar trebui să aibă toate astea pe conştiinţă.
Mno si aia nu si-a dat seama dupa limbaj ca respectiva nu e nici ea juna? :D Tare nu-mi vine a crede. Sa duci cu presul un pusti/pustoaica nu e mare branza, dar cu un adult e alta poveste. E usor sa minti o zi doua, hai o luna, dar pe termen lung e imposibil. N-a vazut ca aia are acelasi limbaj si maturitate intelectuala? Zau ca e pacat, poate iesea ceva gigea si mult mai fezabil decat cu vreo juna prima :D
Probabil a vrut sa se lase pacalit… Nu mai judeca logic… Imagineaza-ti ca si-a trimis o scrisoare in care Tommy il anunta pe Tom ca a preluat controlul, ca Tom (barbatul matur) este mort. :))))
Da’ sigur, gandeste-te c-ar fi Wanda si-ar poza in juna prima. Unele femei raman si ele cu varsta mentala tot pe la 15 ani. Din pacate.
Da, si asta este adevarat. Imagineaza-ti cata minte avea, daca s-a folosit de identitatea si imaginea prorpiului copil.
Sunt de acord cu Vladimir, cam acelasi lucru as fi comentat si eu ! :)
de ce sa facem reclama tot occidentului ? Tom ca Tom, ca e de inteles ca un barbat de varsta mijlocie din SUA cu probabil deficit cognitiv datorita deprivarii de somn si al unui stil de viata nesanatos, inclusiv alimentatie proasta, nu e chiar asa de ascutit in ale simtului de observatie, plus acea femeie americana fara sistem de sanatate mintala adecvat la nivel larg social comunitar acolo in SUA au patit ce au patit, dar ce parere aveti despre mama lui Clyde din Romania, care a ars tablouri de Monet, Picasso, si Lucien Freud, (ma rog astia ultimii 2 mai inteleg asa din punct de vedere cultural popular; dar totusi cu primul ce o fi avut ?), ca sa scape de raspunderea tainuirii acelor tablouri ? In plus, mai rau, cica unul de la Cultura Oficiala din Romania, mai catolic decat Papa, cu studii anterioare probabile tot in sistemul educativ public deficitar din SUA, a opinat in tabloide ca asta ar fi reprezentat o cr_ma impotriva umanitatii. Ce parere aveti despre deficitele cognitive si de judecata ale acestor protagonisti romani ? O fi tot de la alimentatie proasta ? De la poluarea mediului de la Cernobal, cine stie ?
In alta ordine de idei, de ce sa facem mereu reclama occidentului ? Eu, de ex, ma angajez ca dupa ce termin cu literatura nordica a epocii de aur scandinave, sa alcatuiesc un articol despre poetul meu roman gay preferat, dl Ienachita Vacarescu. Ca bloggeri mediatici, dupa parerea mea, trebuie sa gandim pozitiv, si sa nu mai cream motive de scandal in pres, ci sa dam si exemple de tip ASA DA, nu numai exemple negative..
Rudolph, aceasta poveste ar putea fi un semnal de alarma pentru toti cei care cauta cai verzi pe peretii virtuali.
da, inteleg ce vrei sa zici, dar asa per total parerea mea e ca e mai bine pt cei cu deficite cognitive sa petreaca vremea pe inernet decat sofand pe strada in trafic sau operand macarale, plus ca aia care au tendinta sa confunde fanteziile cu realitatea o fac si pe net si in afara lui, si vasta majoritate nu sunt totusi factori de criminalitate ridicata sau periculosi, desi desigur din pacate exista si exceptii notabile chiar triste si dramatice, dar de aia eu personal sunt total de acord cu monitorizarea cat mai striingenta a activitatilor oamenilor pe Internet. Mie imi place sa stiu ca exista Politie profesionista serioasa la indemana, mai ales daca aud indemnuri la activitati de vigilantism amator, de gen linsat in piata publica de la diversi comentatori indignati, ca eu personal am mare incredere in Politie si un sistem de justitie totusi de nivel oficial serios, chiar si in ciuda riscurilor de incompetenta sau coruptie, plus eu personal am deplina incredere in experienta si indelungata traditie profesionala a politistilor si a sist de justitie UE si SUA, (desi poate pe justitie mai sunt niste chestii de perfectionat in cadrul sist justitie din Romania, dar care se pot rezolva destul de usor daca se ridica pragul de dificultate si competitivitate la admitere la fac de Drept din Romania, cu introducerea ca examene obligatorii la admitere Biologia, Fizica Optica si Nucleara, plus Literatura Comparata pe langa materiile care s-or cere acum, cu nota minima de admitere 7si totodata refuzul de a da diploma de absolvire daca se constata anomalii la examenul de licenta, de gen plagiat de exemplu, plus cu trecerea obligatorie prin niste examene eliminatorii de treapta la sfarsit de fiecare an).
Rudolph, tie ti se pare normal si moral ca o mama sa se foloseasca de pozele copilului pentru a-si crea o identitate falsa pe internet? Ti se pare ca ar trebui sa stam cu mainile in san, uitandu-ne cum copii nevinovati sunt pusi in asemenea situatii? Eu cred ca unele pedepse sunt prea mici. Stiu ca orice parinte cu capul pe umeri, care isi iubeste copilul, este revoltat de un asemenea comportament si chiar ar dori ca astfel de oameni sa dispara de pe fata pamantului, pentru ca isi pun copiii in pericol pentru a-si satisface fanteziile.
Dupa cum vezi, legile sunt uneori strambe, iar politia nu poate face ceea ce ar trebui.
Mi-ar placea sa pastram un ton politicos unii fata de altii pe aici, chiar daca parerile noastre nu coincid.
Pai desigur ca nu e ceva normal, e ceva chiar deosebit de patologic, dar totodata mi se pare rar si oarecum bizar, si mie dupa cum au remarcat si altii, si acum ce sa ma apuc sa ma framant eu despre fiecare caz de om care indeplineste niste criterii de patologie si sa le discut mirandu-ma asa de fiecare, si scuipandu-mi in san la fiecare caz de patologie ? Ce, eu sunt scenarist pt serialul dr House ca sa am jobul sa alcatuiesc asa cate un episod cat mai interesant din cele mai rare si ciudate posibile patologii umane ? Desi o fi o idee buna de entertainment, zau, nu am ce sa zic impotriva ei, a se prezenta “eroi” cu totul si cu totul particular de ciudati, insa totusi daca se intra asa in subiecte de patologie dn asta chiar mai severa si mai neobisnuita, de gen femeia cu barba, sau fratii siamezi, de exemplu, zau, mie, ca blogger, mi s-ar parea un chin, nu o relaxare, ca pe urma m-as simti obligat la nivel de deontologie jurnalistica, bloggerul fiind pana una alta un jurnalist, chiar si daca amator, sa citesc de pe wikipedia despre cauzele hirsutusmului la femei, sau a diferitelor feluri de frati siamezi, si sa caut si pe Internet posibile recomanadari pt analize si tratament la Mayo, ca sa le pun si pe alea pe blog, (desi din fericire eu am dat Disclaimer ca nu sunt blogger de tip jurnalist, nici educator, astfel incat sa scap si de raspunderea etica educativa ! iar eu personal fiind ff constiincios din fire si incercand sa ma exprim cat mai concret si inteligibil deoarece sunt constient ca pe Internet ma poate citi chiar si un tanar din RPD Coreeeana, cine stie, nu numai ca am dat disclaimer, eu chiar sunt ff atent sa nu cumva sa aduc vreodata vorba pe blogul meu despre chestii in legatura cu care m-as simti obligat sa educ publicul larg, ca aia e RASPUNDERE serioasa a oricui se exprima in public global pe un blog, ca un blog de la nivel de ca pot citi de pe blogul meu si tineret din RD Coreeana, sau RP Chineza, nu numai din UE, (ca a zis pe CNN de mai multe ori ca si nord coreenii mai prind unoeri Internetul). si ce ma fac atunci, trebuie sa ma comport la mine pe blog si mai etic, chiar in mod EXEMPLAR, atat pt mine insumi cat si pt cultura limbii in care ma exprim in public…e ff dificil pt mine sa ma exprim on-line, de aia prefer sa o iau usurel, in general sa scriu numai despre mine, sau cu lepse, sau, mai rar, cu prezentarea cate unui personaj deja ff larg cunoscut deci discutabil la nivel mai larg, plus chiar in moduri mai laxe, si nu asa riguroase, nu asa cazuri obscure unice, indiviuale, care necesita descrieri amanuntite, anchete investigative, verificari si mentionari de surse, follow-up, educatie masiva, research, invitare de experti consultativi, etc.
Hai să tratez cu seriozitate povestea asta despre Tom, Tommy, o ”mamă” și o fată care habar n-avea, plus o nevastă vigilentă, dar nu foarte. Dacă n-ar fi adevărat, aș crede c-ai inventat povestea, și dacă ai fi inventat-o, aș spune că parcă-i ruptă din realitatea celor care confundă sistematic virtualul cu viața reală, ca și cum s-ar mulțumi cu bucatele de pe site-urile gastronomice, în loc să dea o fugă în bucătăria personală și să pună de-o ciorbă. Tu știi că nu mi-a plăcut niciodată să stau de vorbă cu cei cărora nu le cunosc numele real, vârsta aproximativă, familia, eventual ocupația. Dacă pe blog ți-ai găsit pseudonim (nickname, mno!), atunci măcar pe facebook să știu cine-mi ești! Nu e lipsă de încredere, e un principiu de la care eu, una, nu abdic. Și până nu dau mâna cu cineva, nu accept să mă eticheteze, bazându-se pe scrieri, care pot să fie ficționale, sau pe ce i-au spus alții.
Cât despre ”o femeie de 46 de ani care, măcar în teorie, ar trebui să aibă toate astea pe conştiinţă”, Vienela, vrei să spui că muierea aia n-a pățit nimic, că umblă teafără pe străzi?! No, nu pot crede! Nu e suficient că a pierdut încrederea și respectul fiicei, trebuie pedepsită pentru uz de fals, doar a folosit identitatea propriului copil, pentru a se prostitua prin virtual. Sper că va fi ucisă în piața publică. Ți se pare că exagerez?! Mie nu!
Nu, nu mi se pare ca exagerezi. Chiar cred ca un asemenea gest ar trebui taxat cel putin la fel de aspru ca si cr_ma de care se face (sau nu) vinovat barbatul. Am urmarit o emisiune la tv despre acesti oameni. Povestea este cat se poate de reala, iar la sfarsit nu au pomenit nimic, absolut nimic despre pedepsirea femeii. Puteti cauta pe internet informatii despre Tom Montgomery.
pai daca acea femeie avea un copil minor ar fi fost caz de servicii de Protectia Copiilor mana in mana cu Procurorul Statului, dar cum copilul avea deja 17 ani, si era poate chiar emancipat, sau trecuse de 18 ani pana una alta, singurul mod in care acea femeie ar fi putut fi trasa la raspundere ar fi fost daca fiica ei ar fi depus plangere impotriva ei pt prejudicii si suferinta cauzate de folosirea fraudulenta a numelui si imaginii ei fara consimtamant.
In sistemul de drept contemporan romanesc, gelozia este luata in calcul la stabilirea circumtantelor atenuante.
Nici mie nu mi se pare că exagerez, chiar dacă unii n-au sesizat, sau n-au vrut s-o facă, ghilimelele invizibile, dar cu atât mai mult acolo, aplicate cuvintelor care trimiteau către o pedeapsă medievală, care nu mai există azi, conformă cu o infracțiune pe care noi o considerăm de domeniul trecutului. E ca și cum aș fi spus ”să fie dusă în insula ciumaților” , știut fiind faptul că așa ceva nu mai există. Mi se pare corect ca fiecare să-și spună personal părerea și să nu mai facă referire la cuvintele celorlalți, dacă nici ceilalți n-o fac cu ale lor, ci doar la cele scrise în articolul tău. Și îmi mențin părerea că doar cine își spune numele real – și aici nu mă refer la Irealia noastră, care e brand personal, lucru pe care i l-am spus textual acum câteva zile pe Grupul nostru, dar și pe blogul ei, acum ceva vreme și pe care o cunoaștem bine ( și sper s-o cunosc și real), ci la cei care multă verme au stat sub identități false, nume și vârste false, profesii false, portrete false. Și care n-ar trebui nici să îndrăznească să mai comenteze acțiunile și conduita unor oameni deschiși, care n-au nimic de ascuns nici pe blog, dar nici în afara lui, familiști, morali, normali, vigilenți, chiar dacă întânitul bloggeristic nu-i sportul lor preferat, dar poate să devină, timp să fie. Pe mine mă cunoști nominal, profesional, fizic (din fotografiile care consider că e necesar să fie puse pe blog, dar în limitele unui bun simț elementar) , DAR…dar până să mă cunoști real, firește că nu permit etichetări și bârfe despre mine. Că nu ai ce, că nu știi nimic! Că nu se face. Dacă s-a făcut, hm, dar gata, nu se mai face! Vienela, cred că cel puțin tu ai sesizat ghilimelele din ultimele propoziții, invizibile, dar cu atât mai mult acolo și știi că nu m-am adresat ție în ultima frază. Dar uite că mama m-a învățat să nu răspund direct celor care mi se adresează fie neîntrebați, fie fără să mă cunoască. Și încă ceva: sunt de părere că e bine să ai cel puțin un copil, pe care îl crești bine și-l educi oră de oră, ca să poți judeca foarte corect ce-a făcut ”mama” aceea.
Vienela, răpunsul de mai sus îți este adresat. Era răpunsul la un alt răpuns, pe care mi l-ai dat mie:
!Vienela says:
July 19, 2013 at 6:18 am
Nu, nu mi se pare ca exagerezi. Chiar cred ca un asemenea gest ar trebui taxat cel putin la fel de aspru ca si cr_ma de care se face (sau nu) vinovat barbatul. Am urmarit o emisiune la tv despre acesti oameni. Povestea este cat se poate de reala, iar la sfarsit nu au pomenit nimic, absolut nimic despre pedepsirea femeii. Puteti cauta pe internet informatii despre Tom Montgomery.”
Sper că e vizibil acum.
Am crezut că este doar o poveste. Acum văd că lucrurile s-au petrecut în realitate. Mare e grădina… Deşi, dacă se petrec tot felul de aberaţii în viaţa de zi cu zi, era clar că şi pe internet se vor muta unele.
Wtf? Asta da poveste. Si parca totusi am auzit de un astfel de caz pe la tv.
Probabil astfel de poveşti sunt din ce în ce mai dese în mediul virtual. Acum câţiva ani, era la modă mirc-ul. Acolo chiar nu aveai de unde să ştii cine e în spatele tastelor, cum arată, câţi ani are şi dacă spune adevărul despre persoana sa. Acum e Facebook-ul + site-urile de matrimoniale&co. Cazuri de acest gen vor exista întotdeauna, atâta timp cât lumea îşi pune toată baza în internet…
Ţii minte povestea mea, mai de început Mai tare ca sexul? Laura mea chiar era o astfel de persoană. Poate nu atat de perversa dar era o umbra a femeii pe care o cunoscusem candva. Pornise discuţia cu fantele văduv, din locul pe care il lasase fiica sa , şi de aici increngătura. Povestea ta e foarte vizuală, o aberaţie vizuală. Mă irită astfel de deviaţii. Dependenţe avem toţi şi nemulţumiri. Firesc aş spune. Dar să le duci într-un registru absurd…brrrrrrrr
şi s-a mai descoperit că de fapt erau bloggeri =)))))
și ne mai mirăm că nabokov a scris lolita! :D
tudor, unul dintre bunii prieteni pe care mi i-a adus blogosfera aceasta mare, are o vorbă în care eu cred cu tărie și care are sensul următor: adevărul se naște abia atunci când dai mâna cu cel cu care, o vreme, ai schimbat cuvinte. totul până atunci este doar o sumă de cuvinte. abia apoi se naște prietenia.
sincer, pe mine mă uimește ușurătatea cu care unii își pun prin virtual nu numai datele personale, ci și costumele de baie. poate și de aceea sunt mai rezervată, deși nu îndeajuns, atunci când nu pun poze cu mine pe blog.
cât despre identitatea mea reală, cea de dincolo de nick-ul devenit brand propriu, cei care trebuie să o cunoască o vor cunoaște… atunci când ne strângem mâinile, căci omul din spatele cuvintelor mele este unul obișnuit care nu se ferește să cunoască alți oameni. unii devin prieteni ai familiei mele, alții nu…
totodată, în ciuda faptului că există la mine un ciclu de povești pe această temă, a relațiilor virtuale, eu nu cred în așa ceva. a fost chiar amuzant că, la lansarea lor, o doamnă care se ferește ca cineva de tămâie să își recunoască vârsta reală și care se perinda pe blogul meu unde astăzi este banată pentru că pupatul condurilor nu este sportul meu preferat, mi-a trimis un email spunându-mi că secretul meu este bine păzit și nu va spune nimănui, nici tăiată, cine este “fericitul zburător”. aş fi vrut să o întreb şi eu cine este dar nu am mai apucat căci aşa cum îţi spuneam… a dispărut din peisaj.
la nivel de literatură, aceste poveşti apr putea părea frumoase, dar în realitate… mare e grădina!
Dar cine se mira ca romanul Lolita a fost scris ? Sau era vorba ca poate se mira unii ca a fost publicat acolo cand si unde a fost publicat el intaia oara ? Intreb din curiozitate pt ca nu prea vad legatura cu povestea de mai sus, care pare mai degraba centrata pe evidentierea unor posibile verigi mai slabe sau neoptim functionale ale sistemului judiciar modern in legatura cu jurisdictia si adresarea practica a unor posibile acte fraudulente prejudiciale efectuate in mediul on-line, decat pe intelegerea patologiei specifice, daca exista sau daca poate vreuna sa fie identificata, a indivizilor prezentati aici sau chiar a culturii lor, care o fi aia, ca totusi NU mi se par de loc reprezentativi, ci chiar izolati fiecare in culturile lor aparte…
Ma refer la cultura deoarece in romanul lui Nabokov, el fiind totusi un clasic rus, se adreseaza, cred eu, si fenomene culturale sociale mai largi, pt care imaturitatea unui narcisism devenit de grad patologic este considerata un fel de factor cultural social mai larg caracteristic al societa tii de dupa traumele inceputului de secol 20, plus pare a incerca sa duca ceva mai larg, aproape universal, (ca doar e totusi rus emigrat plus a lucrat intr-o vreme propice acestui fel de observatii), decat simplu regional american observatiile initiale ale d-lui Scott Fitzgerald, pe cand in acest caz nu mi se pare ca acest lucru exista evidentiat decat ca un caz singular cu elemente bizare si oarecum de exceptie, posibil CEL MULT, dar nici macar atata, exploatabil la nivel de pseudo-jurnalism de senzatie de tip poate Truman Capote, si in acest caz, spre deosebire de romanul lui Nabokov, este justificata poate o atitudine de uimire de tip totusi surpriza neplacuta, ca atunci cand poate vezi cine e in stare sa obtina un doctorat in Drept de tip Ponta de exemplu, sau cand vezi in exemplul meu de mai sus cine se exprima public si oficial cu gura si creierul lui in mod eronat despre presupuse crime impotriva umanitatii in cazul ala cu mama lui Clyde cel fara Bonnie, exact cum a si comentat cineva mai sus, Mare e Gradina Ta…dar chestiile astea NU au totusi, dupa parerea mea, o legatura chiar asa de clara, directa sau nemijlocita cu chestiile despre care scriau Nabokov sau chiar Fitzgerald..
….desi, optimist, ma gandesc ca e posibil ca unele din comentariile noastre de sub articolul Vienelei sa ii dea poate inspiratie ei, pt ca ea e scriitorul profesionist, nu noi, ca pe viitor sa incerce sa abordeze un nivel ceva mai dificil, mai autentic larg social educativ, de ex poate ceva in stilul aluia care a scris Reconstituirea, sa iasa si cu procese rasunatoa.re, si cu infierari publice, cu redefinirea rolului si locului artelor plastice in lume, utilitatea expunerii lor in muzee vs pastrarea in colectii personale, aia DA fresca sociala reprezentativa pt conflictele acerbe de nivel mai intelectual ale sec 21 UE, ca totusi cultura americana e departe…zau, eu vreau ca Vienela sa scrie scenariul pt viitorul film romanesc de mare succes international inspirat din povestea furtului de tablouri ! (ca nu degeaba tot amintesc de el, NU ma las pana nu scrie si Vienela ceva asa de nivel premiabil si comentabil mai larg decat zona Facebook !!)
Rudolph, tu ma asezi pe o treapta prea inalta, intr-un loc unde ma ia ameteala. :) Nu am nici pregatire, nici suficient talent pentru a depasi granitele blogului. :)))))
Ok, foarte bizar. E pe bune? :))
Da, povestea este reala, dupa cum spuneam intr-un comentariu mai sus.
Eu nu am tinut niciodata sa cunosc identitatea exacta, reala, a celor pe care ii citesc sau care ma citesc, dar am cerut, prin chiar comportamentul meu, sa ne pastram in limitele bunului simt, sa nu ne jignim, sa nu ne certam, sa fim oameni. Asa as vrea sa fie si de acum inainte pe aici. Discutiile purtate in online, tocmai din cauza ca nu ne putem privi in ochi in timp ce ne spunem parerea, pot fi interpretate in fel si chip. Sa incercam sa nu ne agatam de cate un cuvant, de o exprimare poetica sau de o rabufnire oarecare. Suntem oameni, suntem adulti si trebuie sa ne purtam ca atare. Mi-as dori ca cititorii mei sa nu se mai intepe unul pe celalalt, indiferent de motivele pe care le au. Mi-as dori sa ne respectam si sa ne purtam cu eleganta.
Ca o mica mentiune, vreau sa spun ca nu as accepta sa ma intalnesc in offline cu persoane care isi ascund identitatea, chiar daca sunt bloggeri, chiar daca pare ca ne cunoastem de mult timp.
Inchei spunandu-va tuturor ca imi mentin parerea: eu, ca parinte, consider ca o mama ca cea din povestea mea nu trebuie sa umple libera pe strazi.
Nah ca ma bag si eu ca nu rezist :D. Ce vreau eu sa adaug este ca treaba asta cu identitatea reala in virtual e cu dublu tais si eu unul n-as sfatui in favoarea ei, mai ales o femeie. Eu unul am ales sa-mi folosesc numele real fiindca imi protejez intimitatea in alte feluri. Pe de alta parte eu inteleg perfect pe cineva care nu doreste sa o faca. In unele locuri, (de exemplu Norvegia pana de curand), daca cineva iti stie numele si anul nasterii iti poate afla adresa, castigul anual si cat dai la impozit. Uneori nu vrei sa se afle toate astea. In real poti controla mult mai bine cu cine doresti sa interactionezi si cine iti cunoaste detaliile personale. In virtual controlul este mult mai mic si MULT mai costisitor. Asadar eu pot intelege ca cineva, mai ales femeie, nu-si dezvaluie identitatea. De exemplu Cuvanta (care si-a expus foarte clar argumentele). Sau nevasta-mea, ca veni vorba. Desi eu unul i-am folosit numele ei real pe la inceputurile blogului meu, am incetat sa o fac in momentul cand am constatat ca prefera sa controleze ea cine cunoaste detaliul asta. Pe scurt, ea alege carora dintre prietenii virtuali ii spune numele real si mie mi se pare mai bine asa. E o forma de control. Niciodata nu ii stim pe toti care ne citesc blogul si nici starea lor de sanatate mintala. Cred ca e o chestie de optiune personala si nedezvaluirea intimitatii reale in nici un caz nu arata reavointa sau ganduri ascunse, ci protectie a intimitatii. In fond, e pana la urma un pseudonim artistic :). Mie nu-mi pasa daca-mi scrie Florina/ileana cosanzeana/ursuletul panda si ea-i de fapt Madalina. Ma intereseaza ce scrie si ce discutam. Nu ma incalzeste cu nimic si nici nu ma intereseaza care-i este numele real, zau asa. Nici daca ne-am intalni. Acum nah, mai lipseste sa trebuiasca sa punem pe blog si adresa + copie dupa actele de identitate + diplomele de absolvire. Sigur ca asta-i protejeaza pe cititori, dar pe noi cine ne protejeaza? Cu datele alea se pot face mult mai multe marlanii decat poate face un bloger zicand ca lucreaza ca manageri de multinationala si el de fapt spala podele. Asadar, eu unul, inteleg perfect cand cineva alege sa stea in umbra. Cred ca decizia asta trebuie lasata la latitudinea fiecaruia si nu trebuie comentata.
Cred ca m-am grabit si eu cu afirmatia aceea. Probabil ca in anumite situatii m-as intalni cu oameni al caror nume nu il cunosc, la fel cum in anumite situatii as evita persoane al caror nume il stiu, dar care nu imi inspira incredere. Stiu ca unii au motive serioase sa isi ascunda identitatea, la fel cum stiu ca uneori este periculos ca toata lumea sa stie cine esti. Asa cum bine spui, poate ca intre noi, bloggerii, se formeaza anumite legaturi bazate pe incredere, pe respect, pe prietenie, dar pe bloguri ne intra si oameni pe care nu ii cunoastem si despre care nu stim ce le poate pielea.
Tot am sperat ca povestea nu e reala, pana cand am citit comentariile si am inteles ca da, exista si asemenea oameni…asemenea parinti…Vai de copiii lor!
Desigur, poate fi inventată povestea, dar e cât se poate de veridică.
De obicei, au de suferit adolescentele, care au o nevoie disperată de atenţie.
Fiecare dintre protagonisti are partea lui de vina. Destul de complicat virtualul amestecat cu realul desi, uneori, poate aduce in viata si binele la care poate nu se spera.
Cu dus-intors toata povestea….
”Daca crezi intr-un lucru, indiferent cat de banal sau lipsit de logica pare, el exista”
scriam acum o luna pe facebook.
Este perfect valabil si in cazul acesta
Dementul, crede tot ce vede, se indragosteste, devine gelos si se banuieste ca ar fi omorat pe unu ce urma se sa duca la ”iubita” lui. De o desteptaciune crunta, este pacalit prin aceeasi mentoda pe care o foloseste el. Nu este capabil sa duca o discutie prea elaborata cu o femeie, nu a putut sa-si gaseasca o amanta la servici sau in alta parte ( nu sunt de acord cu amantele atata timp cat nu stiu una de alta, nu imi plac surprizele :))) ). Asta mergea la prostituate in GTA???? :))) Asta e singura explicatie de ce era atat de ”incarcat emotional” :))
Victima, fiind alt dement la randul lui. Singura exceptie fiind ca a fost invitat la o intalnire. Moare impuscat dupa ce refuza sa ia in considerare amenintari cu moartea daca merge sa se intalneasca cu ”iubita”. Ce poze putea sa aiba aia? Cu sirene, muze, iele? Chiar nu mai inteleg, asa mare scriitoare si poeta era ”iubita” incat sa treci cu vederea amenintari cu moartea ???? Adevarul fiind ca in UShA e cam greu sa faci rost de arme…..
Iubita, scroafa in toata regula, ce nu-i se uscase untura de pe gura de la ultima aripioara KFC, a descoperit ca poate sa isi faca id cu date false in mediile de socializare. Fiind respinsa neincetat pe id-ul ei real (presupun). Asa ca foloseste poze cu ”gazela” din camera alaturata care este si fica ei. JackPot!!! Acum are audienta, e suava, subtirica si chiar are sanse sa manance o maslina online cu un barbat bine, chiar doi :)). Acum, ce o fi fost in capul ei? Sa-si scoata fata la produs …Mai bine o scotea pe autostrada la produs si tot nu o cunostea atata lume. In cutia craniana cred ca mai e doar hipotalamusul inconjurat de grasime ca nu cumva sa se accidenteze cand se apleaca dupa cola. ”Iubita” a gasit doi candidati perfecti, unu este dezmintit de catre nevasta iar al doilea este alesul. La ce se astepta cand dadea ochii cu el? Dragoste la prima vedere sau la prima degustare?:)) Urma sa il inchida in beci si sa-l violeze dopandu-l cu viagra??? Daca ar fi fost ultimul caz, este norocos ca a murit :)))
Gazela, saraca, nu are nici o vina ( are careva id-ul ei :))) ). Dar ce poze are ea de au fost asa de seductive??? Cum o cheama pe ”gazela”, Anderson?? :D
In concluzie, Dementul nu mai suporta frustrarile casnice, scapa online, da de Iubita care, afla ca el minte despre identitate siiiii se despart. Numai ca Iubita are Victima la borcan, agatat cu pozele Gazelei. Dementul afla de Victima, il ameninta si se presupune ca l-a si ucis pentru gratiile Iubitei. Acum, Dementul suspectat, Victima moarta iar Iubita demascata ca fiind mama Gazelei.
Uau, ca in filmele cu prosti, poate putin mai grav. Cata inteligenta din partea fiecaruia. Sa nu va asteptati ca fata sa fie prea departe de inteligenta protagonistilor. Nici nu cred ca s-a simtit lezata de toata tarasenia. Se va simti lezata cand or sa inceapa sa o intinda bagabontii pe alei laturalnice sau mai rau drogata la prostituat.
Aceasta persoana, care inca se intituleaza mama, a creat un precedent pentru fata ei ce nu poate fi stapanit sau chiar oprit
Cauza profunda este lipsa de afecțiune pe care au resimtit-o protagonistii principali. Eu as zice ca nevasta lui Tom este vinovatul nr.1. Chiar dacă nu mai avea prospetimea tineretii, o femeie cumsecade stie cu ce sa o inlocuiasca. Tom avea nevoie disperata de afectiune si a fost destul de domn sa nu o caute la vreo femeie reala, ceea ce inseamna pentru mine ca, totusi, tinea la familie, la sotie, asa cum era ea. Ca lucrurile au evoluat atat de groaznic… Soarta ! Si lipsa de minte la doi oameni maturi ca varsta, dar imaturi ca gandire.
Cred ca e plin online-ul de astfel de povesti. Multe nici macar nu ajung sa fie cunoscute… Si relatiile astea virtuale ajung sa fie la fel de puternice ca unele reale. De multe ori. Mi-am amintit de o caricatura in care doi insi, un el si o ea, in online la matrimoniale sau ceva asemanator, vorbeau despre aspectul lor de macho, respectiv suav…cand ei aratau exact ca personajele acestei povesti…
Aia nu-i o mama normala…are pitici pe creier. Poate ca n-a ramas libera…ma gandesc…
Vladimir are dreptate! Nu ne putem lăsa cu totul pe mâna vizitatorilor blogului! Eu mi-am ales un nume ce vine în concordanță cu ideea deschiderii blogului meu. Dar nu-mi ascund vârsta (mai mult decât matură) în spatele acestui nume. Nu cred că vorbele mele ar putea păcăli pe cineva cu privire la aceasta. Dar nici nu m-aș preta la jocuri drăgăstoase cu copile, presupuse, prin conversații virtuale! În virtual suntem sub semnul unui anonimat przumtiv, căci nu avem certitudini decât cu privire la cei pe care-i știm din viața reală!
Există și persoane ce mă știu pe nume real, căci am comunicat și pe mail, ne-am spus povești, ne-am dat sfaturi,… Dar am hotărât, de comun acord, să facem acest pas.
Nu pot accepta extinderea jocului din imaginar către real, mi ales pentru oameni maturi, de la care s-ar cere maturitate în gândire! Nu sunt eu cel îndrituit să-i judec, dar cred c-ar merita o judecată aspră, căci viața și moartea nu sunt simple jocuri!
Iertare dacă, prin comentariul meu, am violat un spațiu ce pare al unor prieteni vechi!
As vrea sa pot pune si eu cateva tone de semne de exclamare dupa comentariul asta, dar, din pacate, tastele calculatorului meu s-au tocit destul de mult pe astfel de povesti…
woww !!! o poveste cu un început de “cautare de comunicare si iesire din rutina zi de zi” sotia lui Tom putea face multe în relatia lor dar …. cred ca nu a dat importanta la schimbarea lui s-au nu a vrut sa vada …. cine stie !!!soarta a decis altfel….