Literetice – textul cuvintelor inventate
Alerg prin bezna groasă, într-o liniște cavernicolă, cu întreruperi bruște și străfulgerări de colorbit, cu mâinile întinse spre înainte, în căutarea acelui ceva ce lipsește și care îmi este absolut necesar trecerii spre tărâmul unde dansul zbuciumat sau placid al litereticelor este mijloc de comunicare, dar și eliberare a forțelor ce stau ascunse în balcondur.
Condusă de un al șaselea simț, înaintez spre un dulcerc. Intuiția îmi spune că acolo unde bezna se subțiază, iar liniștea este spartă de amarcus, căutarea mea va lua sfârșit. Acolo îmi voi fi găsit drogor-ul ce mi-a fost furat. În lipsa lui, sunt copac dezrădăcinat, sunt orfan fără iubire, sunt cer fără de stele. Masca din telurictus mă ajută să nu trădez nimic din ceea ce mi se zbate în piept, însă mă tem… În continuare mă tem că până mi se va da acel verdicton dorit și căutat, zbuciumul meu nu se va opri.
Mi-am intensificat goana prin beznă aproape insesizabil pentru ochiul curios al tristaler-ului ce îmi supraveghea înaintarea și îmi ghida pasul șovăielnic. Încercam să scap de el, să îmi regăsesc libertatea pierdută parcă într-o altă viață, într-un timp atât de îndepărtat de prezentul apăsător. Litereticele stau bine ascunse, poate jucându-se de-a baba oarba cu mine, poate refuzând să se predea, poate neștiind că sunt căutate, nepăsătoare în măreția lor.
Lungere de serbetiv, masaj aromat, narcotic pe circumvoluțiile obosite de alergătura inumană și căutarea oarbă, cristaler cu dublă personalitate, obsedat concomitent de puritate și fățărnicie, gândul din urmă îmi rămâne tovarăș credincios, nedezlipit și de nezdruncinat. Precum o licoare de alinaval, mă strecor printre pietrele ascuțite, printre tarele venite din străbuni, sperând să ies la lumină, să întâlnesc mofturoasele literetice și să le îngenunchiez, să mi le fac aliate, să le sorb vlaga și să mă hrănesc din erezia lor.
Amalgam de cuvinte inventate, imposibile, participante la duzina de cuvinte.
…într-un sfârşit ai găsit ce căutai, iar litereticele tale au şi forţă şi comunicare.Mie mi-au vorbit…despre tine…
Misto, mai! Simplu, cu traire. Cuvintele ciudate nu sunt decat cireasa de pe tort in cazul tau.
literetice zici?
te citisem şi aseară dar nu am suflat o vorbă. acu am reluat… şi eu care îmi făcusem gânduri că o să vă strâmbaţi la cuvinte. iaca nu şi mă bucur. motiv de canoneală nouă… :D
N-am curajul sa-mi dau cu parerea ! Clar ma depaseste ! :)
Şi eu ca şi psi. Asearã am citi şi astãzi am rãsuflat uşuratã cã eşti gata sã pui …condeiul pe litereticele mofuroase şi sã le pui la lucru. Deşi mai corect ar fi sã spun cã deja ai prins câteva dintre ele, mai ciudãţele, dar bine s-au mai înşirat!
vladen, cuvintele nu există decât dacă le desfaci în două! scopul? o joacă, doar atât! :D
Am 3 variante posibile:
(1) am insolatie
(2) cuvintele chiar exista ceea ce inseamna ca mai am de muncit cu romana
(3) sunt cuvinte inventate si scopul o statistica cu interpretarile date de fiecare
:D
Asa cum i-a spus psi Danei, asa iti spun si eu; fa un pas in spate si priveste cu atentie. Sunt doar margele insirate… ;0
Pana si pe mine ma depaseste pe alocuri… Am scris textul in 20 de minute si ma uit la el de 2 ore, incercand sa inteleg cum de am reusit sa il scriu. :))))
:) Saru-mana, Rox! Pe masura ce trece timpul, imi place tot mai mult felul in care am insirat margelele, asa cum imi place si ideea de a folosi astfel de cuvinte, care iti dau libertate deplina. ;
Neaparat, psi draga, neaparat sa ne mai dai astfel de teme… :)
Merci mult, Cuvanta! Stii, daca te uiti cu atentie, nu sunt chiar ciudate cuvintele si tare le-am indragit… ;)
Dupa reactiile de aici, da, as spune ca am gasit ce cautam… Le-am citit si pe ale tale aseara… si mi-au placut. Iti spun cand ma intorc. Acum fug la Busteni. ;)
Hehehe, cu unele imi iese :D. Cu altele nu reusesc :D
cuvinte superbe … interesante (noi pentru mine) dar mi-a placut mult !!!!! magnific !!!
Scuză-mă, încercam să citesc ceva în limba română.
Caniculatic si almabicuitar. Da, da, Soarele v-a insolarizat mirobolitic!!:))
amarcus- amar, arcuș
drogor- drog, ogor
verdicton- verdict, dicton…
literetice- litere, eretice…
:-P
Aceste cuvinte au fost noi pentru toata lumea, nu doar pentru tine. :)))) De unele m-am atasat mai mult…
iti multumesc, Diana!
Nu cred ca tocmai tie ti-au pus probleme… M-am straduit sa ascund felul in care pot fi dezlegate, dar in acelasi timp mi-am dorit ca el sa fie descifrat… :)))
Adelina, tu trebuie sa ne urmezi, pentru ca te pricepi foarte bine… :)))) Ai fi in stare sa ne dai teme chiar mai dificile decat ale pisicutei, daca ti-ai pune mintea… :)))
Și litere și etice… :-)
Litereticele tale s-au înşirat de minune. Bezna se risipeşte de ciudă. :))
Mie mi se incalceste limba in litereticele astea. Serios. In general cu limba romana am ceva probleme de genul ca mie nu-mi vine sa stramb cuvintele astfel incat sa iasa ceva or amuzant, or literar ca si in cazul de fata. Daca as vorbi in limba nativa mie atunci cred ca v-as face concurenta, dar, clar nu in romana “romaneasca”.
Sa ai un weekend cat mai frumos, Vienela draga!
Ce-i goana asta după înțeles?
Un bec, de l-ai aprins nu-l cați la filamen!
Și nici în flacără nu cauți în culori…
Te bucură, dar, de căldura și lumina lor!
Dar la ce foloseste un joc din asta de a alcatui un text cu neologisme fanteziste ? Zau, intreb chiar serios deoarece chiar ieri ma uitam la niste accesorii de piele Alexander Wang vs unele Givenchy. Astea Alexander Wang aveau niste chestii pe ele asa de frumusete dar care nu foloseau la nimica si puteau fi chiar si incomode, sporind greutatea acelui accesoriu, desi desigur lucratura si pielea erau de calitate superioara, plus ansamblul arata ff bine. Givenchy insa…zau, fiecre snurulet din acea creatie avea si un rost, folosea la ceva, nu era doar de moft, plus nu era doar frumos, iar frumusetea avea o gratie cu adevarat deosebita, nu numai suplete, care era prezenta atat la Wang cat si la Givenchy, dar zau, pe bune am ramas ff impresionat de Givenchy, desi recunosc ca e probabil oarecum inclinat feminin asa in design fata de Wang, (chiar si pt accesoriile masculine). Insa atunci cand am comentat despre acest lucru catre persoana care ma insotea, acea persoana mi-a spus ca intrebarea mea e o prostie si ca arata ca nu stiu ce e aia design-ul de calitate artistica, si acea persoana se pricepe mai bine ca mine la arte, deci e posibil sa fi avut dreptate. Oricum eu nu aveam bani sa cumpar nici Wang nici Givenchy, si cred ca e posibil sa ma fi gandit ceva de gen mai pragmatic, adica daca tot dai bani, macar sa foloseasca la ceva mai concret, nu doar asa sa ma bucur eu plus cativa admiratori ai mei de acel design. Desigur arta literara nu e nici ea probabil tot aia cu un accesoriu de piele, oricat de artistic ar fi designul acestuia din urma.
Am înţeles tot-tot-tot :)
Aha, te-am prins ! Esti o vrajitoare de cuvinte ! :)
Vienela draga, ma uimiesti cate registre poti imbratisa cu scrisul tau. Titlul e genial!!! ( si nu numai)
Rudolph, fiindcă te ştiu temerar în ale căutării(şi de informaţii, dar şi a nodului în gât ori în papură) o să-ţi dezvălui că există o mare poetă de-a noastră care a scris poeme întregi folosind cuvinte inventate. La ce i-or fi folosit? :) Păi, reflectă spiritul ludic un astfel de joc. Cu cât le integrezi mai mult în ceea ce vrei să spui, cu atât devine şi mai plăcut pentru tine, cel ce ai scris, mai ales. Dar dacă ajung şi la ceilalţi, atunci e şi mai mare satisfacţia(jocului), fiindcă, ştii doar, se întâmplă să scrii româneşte, dar nu toţi să înţeleagă, fiindcă foloseşti simboluri sau faci referinţă la anumite chestii de care ei n-au auzit. Şi, după cum observi, cititnd celelalte comentarii… ;)
Vienela, în cazul tău, am înţeles mai bine cuvintele inventate, decât cele în româneşte, care însă au devenit un decor desăvârşit, căci unde altundeva străfulgerări de colorbit s-ar fi văzut mai clar, decât în beznă?
Astfel că am decis să-ţi aduc în dar un poem de-al meu, mai vechi, în loc de comentariu.
Fiecare dintre noi în lumină, mnezici,
nu trăim doar prezentul clipei
stocat în tehnologia cristalină.
Tărâmurile cristaline,
esenţa adamantină,
momentul Acum
sunt forţe care se schimbă,
ca şi limba,
cu care nu vii, o înveţi,
care schimbă mase de oameni, neinstruite, ale omenirii.
Influenţa gândului exact
nu e un sentiment magic, ci
ştiinţa puterii minţii asupra materiei.
10 la puterea plus, minus n
găuri negre,
găuri albe,
zero,
unu,
minus unu,
zero.
Lucrurile, când nu mai servesc, sfârşesc
în epoci, ere,
civilizaţii întregi de licăriri:
imagini vizuale,
pachete de informaţii,
descărcări,
holograme,
reţeaua conştiinţei.
În timp, timpul dispare ca născător de vieţi,
experienţa curentă e născătoare de realităţi,
exterioare, interiore,
cultul animal,
natura cristă
vibraţie amplificând,
transformând lumina.
Deocamdată ne depozităm în nori,
dacă avem conexiunea potrivită,
deocamdată ne pierdem în oferte HDD externe,
vizitând magazine online,
programaţi ca un computer,
depozitând istoria lumii,
bănuind,
interpretând din poziţia receptorului individual.
Va veni însă momentul când ne vom stoca informaţiile,
ca un crist alin,
ca un alint,
în cristale,
fără linii temporale,
ci puncte armonice.(Crist alint- 29noiembrie, 2012 )
Să mă cauţi prin spam, am comentat ceva lui Rudolph şi încă ceva pentru tine… :)
Partea ciudata e ca exercitiul asta e molipsitor! Poate raman naibii asa?!?
Am facut si eu candva un astfel de exercitiu ;) Nu m-a mai tentat :)