Literatura de ieri vs literatura de astăzi
Un subiect ce poate și chiar reușește să nască polemici infinite între apărătorii noului și susținătorii scrierilor din trecut. Nici nu e de mirare, ținând cont de faptul că fiecare cititor este subiectiv, fie că își dă seama de acest lucru, fie că nu. Anumite scrieri ni se lipesc de suflet datorită condeiului măiastru al autorului ori datorită faptului că ne regăsim în respectiva poveste. Altele nu ne transmit mai nimic, indiferent de perioada când au fost publicate. Am uneori impresia că este o falsă problemă. Până la urmă, fiecare epocă își are geniile sale, își are autorii săi buni, își are scrierile sale deosebite, memorabile, de referință.
Provocarea vine de la Târgul Cărții. Iată cele câteva întrebări la care m-am grăbit să răspund din postura de simplu cititor.
Sunt cărțile de ieri mai valoroase decât cele de astăzi?
Se scriau și ieri cărți despre care nu a auzit nimeni, la fel cum se scriau și cărți care traversează timpul și continuă să fascineze deopotrivă tineri și bătrâni. Valoroase rămân doar cărțile despre care se va vorbi și mâine, cele care vor fi cu adevărat apreciate și de generațiile viitoare. Nu știu cum se proceda în trecut, însă multe dintre cărțile care apar astăzi au parte de publicitate agresivă, de laude exagerate, iar asta provoacă dezamăgire cititorilor care pleacă la drum cu prea mari așteptări. Am uneori impresia că astăzi se scrie grăbit, superficial, că se caută faima cu orice preț, că primează cantitatea în detrimentul calității. Desigur, asta nu înseamnă că nu avem și autori contemporani geniali, care vor trece fără probleme proba timpului.
“Nu vreau să fiu prea negativ față de generația mea (în realitate sunt, fiindcă am avut ocazia să schimbăm lumea, dar am ales cumpărăturile online), dar există printre studenții scriitori pe care-i cunoșteam atunci opinia conform căreia literatura de calitate venea spontan, într-o răbufnire emoțională ce trebuia surprinsă pe dată; când construiești acea fundamentală scară către cer, nu poți pierde timpul stând aiurea cu ciocanul în mână.” – Stephen King, Misterul regelui (Despre scris)
Se scria mai bine pe vremuri?
Nu e nimic nou sub soare. De-a lungul timpului s-a scris despre absolut tot ce era de scris, numai că omul este o ființă fantastică, una care poate continua să o facă folosind propriile cuvinte, aducând alte și alte argumente, imaginând situații altfel, îmbinând elemente vechi în moduri noi. În toate timpurile omenirii au existat (și continuă să existe) oameni care scriu bine și oameni care scriu mai puțin bine. Se scrie și se citește în continuare, iar acesta mi se pare cel mai important lucru.
Marii scriitori de ieri sunt mai prejos decât marii scriitori de astăzi?
În nici un caz nu. Fiecare scriitor se inspiră și se raportează din/la vremurile pe care le trăiește sau despre care a citit. Marii scriitori reușesc să redea cu ușurință în scris ceea ce văd/simt/gândesc/imaginează, iar asta îi transformă într-un soi de telepați care se infiltrează în mintea cititorilor, schimbându-le percepția, confirmându-le ideile sau doar aducându-le bucuria unei lecturi deosebite.
Voi aminti aici doar doi dintre scriitorii care mie îmi plac mult. Nu aș putea spune vreodată că unul dintre ei este mai presus ori mai prejos față de celălalt. Emily Bronte (1818-1848), cu al său unic roman, La răscruce de vânturi, a cucerit generație după generație și continuă să facă acest lucru, ca pentru a dovedi că scrierea sa nu este cu nimic mai prejos de scrierile unui alt autor drag mie, Jose Saramago (1922-2010), cel care m-a vrăjit încă de când am citit Eseu despre orbire.
Timpul este cel ce dă valoare cărților?
O carte bună poate fi apreciată încă de la apariția pe piață, însă cărțile cu adevărat valoroase vor avea succes și peste ani, când vor fi citite de alte generații. Valoare au multe dintre cărțile apărute de-a lungul istoriei omenirii, însă ne vom scoate pălăria în fața scrierilor a căror însemnătate este confirmată de timp.
“Dacă filogenetic ființa umană descinde din maimuță, indiscutabil omul modern, produs al unei miraculoase mutații, descinde din carte și este, finalmente, o creație a cărții.” – August Rappaport (citat găsit în cartea Bibliografia generală, scrisă de Mircea Horia Simionescu)
Rândurile scrise în urmă cu decenii sunt mai valoroase decât cele scrise recent?
Consider că orice rând scris vreodată este valoros și am convingerea că fiecare dintre ele și-a găsit sau își va găsi cititorul ideal, cel care le va aprecia la justa lor valoare. Pentru a găsi rândurile care parcă ne-au fost adresate nouă, trebuie să citim, să citim cât mai mult și mai diversificat, chiar și după ce găsim ceea ce, la un moment dat, ni se pare că este adevărul absolut, deoarece fiecare nouă clipă trăită ne mai maturizează puțin și ne face să vedem altfel lumea înconjurătoare și scrierile cu care ne delectăm. Nu aș putea spune vreodată că scrierile lui Jules Verne sunt mai presus ori mai prejos de cele ale lui Isaac Asimov sau ale lui Brandon Sanderson. Nu le pot compara, ci doar aprecia în egală măsură.
“Omul care nu citește nu este cu nimic mai presus decât cel care nu știe să citească.” – Zig Ziglar
Pot fi comparați scriitorii de astăzi cu cei de ieri?
Cu un strop de îndrăzneală putem compara orice cu orice, însă cui i-ar folosi dacă l-am compara pe Umberto Eco cu Balzac? Părerea mea este că nu trebuie să îi comparăm pe scriitorii de astăzi cu cei de ieri, ci să îi citim și să le mulțumim pentru moștenirea pe care au lăsat-o sau o lasă lumii toți cei care au condei măiastru. Și, din când în când, să le amintim celor ce se visează autori de succes cuvintele lui Stephen King, preluate tot din cartea mai sus amintită: “Îmi vine greu să cred că oamenii care citesc foarte puțin (sau deloc, în unele cazuri) pot avea ambiția să scrie și se așteaptă ca altora să le placă ce-au scris, dar știu că așa stau lucrurile… Dacă nu aveți timp să citiți, nu aveți timp (sau uneltele necesare) să scrieți.”
“La Târgul Cărții veți găsi literatură de ieri și literatură de astăzi. Cărți scrise în urmă cu decenii și cărți scrise în ultimii ani stau pe același raft la dispoziția cititorilor în cadrul magazinului nostru.”
Aş fi răspuns la fel ca tine la toate întrebările. :)
:) Chiar si din postura de scriitor?
m am lasat provocata sau m am provocat singura sa citesc un numar de carti scrise de autori romani contemporani. poate tocmai pentru a mi forma o opinie si in acest sens.
subscriu celor scrise de tine. eu sunt de parere ca fiecare carte are cititorul ei, dar cititorii se educa si ei. publicitatea de azi nu e ceva neaparat rau, e un mijloc prin care cartile ajung la cititori. pana la urma vor rezista tot cele ce vor merita.
Sigur ca publicitatea nu e ceva rau. Asa am descoperit o multime de carti bune, insa ma enervez cand plec la drum cu prea multe asteptari in privinta vreunei carti si apoi descopar ca nu merita banii si timpul…
Si scriitorii de “ieri” si cei contemporani, au lucrari bune si lucrari, mai putin bune, parerea mea! Dar merita cititi smbele categorii, depinde de cititor ce-si doreste de la un autor anume…
Exact! Cum ne-am putea da cu parerea, daca nu am citi si cartile contemporanilor nostri?