Lipite de mătasea rece a jobenului

Le prind iute, dar cu grijă, pentru că se pot frânge uşor, îşi pot schimba sensul într-o clipită, le prind ca şi cum aş avea o pensetă cu vârfurile învelite în  burete moale. Sunt cuminţi, ascultătoare, nu se zbat să scape. Le depun uşor în jobenul fermecat, pe care l-am purtat mereu cu mine, dar pe care l-am folosit atât de rar.

Suflu spre ele şi aerul cald le amestecă, le îmbină, le apropie, ca mai apoi să le despartă. Le las timp să se odihnească, să se acomodeze, să nască idei. Prind jobenul cu ambele mâini şi îl răstorn brusc pe tastatură. Cuvintele, ameţite, se prind între ele, se privesc în ochi, se liniştesc şi se aşează calme pe foaia albă. Îmi este tot mai uşor să le arunc aici şi tot mai greu să le dau drumul în lumea reală, unde timpul le poate presa, unde ar putea veni în orice clipă o schimbare de direcţie, o altă idee care să le arunce în uitare.

Toate, fără excepţie, prezintă o ciudăţenie. Niciodată nu revin la vechii prieteni, într-o veche structură. Sunt atât de amestecate între ele, încât formează mereu alte fraze, vorbesc în alt fel, creează alte poveşti. Sunt mereu aceleaşi 5 000, 10 000, 50 000. Nu m-am întrebat niciodată câte cuvinte cunosc. Ştiu doar că din joben ies tot mai puţine, că multe dintre ele rămân lipite în interiorul mătăsos, cilindric. Cele mai frumoase, cele deosebite, vedetele, sunt supărate, pe bună dreptate aş spune, pentru că rămân mereu neutilizate. Le păstram pentru momentele deosebite ale vieţii. Dar în momentele deosebite am fost emoţionată şi am uitat de ele, m-am folosit tot de cuvintele vechi, simple, uzuale.

Pe vedete le văd din când în când ivindu-se din pălăriile fermecate ale prietenilor, le recunosc uşor, ştiu că au fost şi ale mele, că le-am preţuit cândva la justa lor valoare. Sunt precum seminţele bune ce rămân adânc îngropate în pământ arid, nu izbutesc să vadă lumina soarelui, să se dezvolte, să rodească. Le fac bucuroasă cu ochiul, ca şi cum le-aş trimite un salut amical. Întind mâinile spre ele, să le cuprind în braţe, să le păstrez în suflet. Dar ele se îndepărtează încetinel, dând serioase din cap, într-o negaţie tristă, continuă.

-Ce vrei să faci cu noi? Ne-ai ignorat atâta amar de vreme, ne-ai uitat, ne-ai lăsat lipite de mătasea rece a jobenului şi acum te porţi de parcă ne-am văzut în fiecare zi, de parcă am fi prieteni buni, de parcă între noi ar mai putea exista intimitate! Chiar crezi că ne poţi convinge să ne întoarcem la tine, să te ajutăm? Lasă regretele şi mulţumeşte-te cu ceea ce ai! Vezi bine că până şi amestecul de cuvinte simple îţi aduce bucurii uneori. Bloggeriţele care au jurizat concursul Activia de pe blogul Standout au apreciat felul în care ai combinat cuvinte uzuale. Mulţumeşte-te cu asta şi mulţumeşte juriului pentru rochiţa câştigată!

Vă mulţumesc din toată inima, Ana Q., Ruxa, Jules, Katyna, Raluca!

 

35 thoughts to “Lipite de mătasea rece a jobenului”

  1. Ma bucur mult pentru tine.
    Am visat si eu rochita aceea (prezentata la mine)dar nu am dorit-o cu ardoare :) Si e bine c-a ajuns la cineva care stie s-o pretuiasca la valoarea ei!
    Vorbeam deunazi despre spiritul concursurilor si de fiecare data am subliniat ca voi participa in continuare la cele care-mi plac, chiar daca pierd!
    Cateodata castig…..
    Si cel mai placut e cand organizez o campanie cu ajutorul unei firme, asa cum au facut fetele mentionate de tine :)
    E un sentiment inaltator sa poti oferi cuiva un cadou, un castig pe care si-l doreste mult! Pentru ca majoritatea se multumesc cu resemnarea “aaa, pai eu nu particip ca n-am castigat niciodata”….

  2. Bravo! Bravo! Sa stii ca un pic te invidiez! Ai sa ai parte sa sfasii cu mainile tale chestia aia bej care sta asa ca o plasa pe o parte a rochiei albastru inchis! (care rochie albastra chiar arata bine, zau asa, dar fara chestia aia dubioasa).

  3. Cuvintele de sarbatoare se ascund si de mine adesea :)
    Stiu ca ti-ai dorit rochia aceea asa ca nu pot decat sa ma bucur pentru tine. Am o oarecare curiozitate insa in privinta acelui accesoriu bej. As dori sa stiu daca vine bine, cum “cade” cand e imbracata rochia.

  4. Ar mai fi de menționat aspectele profesionale ale aceste mari campanii. În cronicile sale, un membru al juriului sublinia că această campanie este de mare anvergură, fiind cea mai importantă piesă din angrenajul ei profesional. Mai pe românește, hai să urmărim creativitatea:

    Iaurt -> selectarea blogărițelor -> generarea de articole slabe -> concursuri cu premii care nu au legătură cu produsul în sine -> toată lumea fericită.

    Vienela, ieri săpun în teste, azi rochie, mâine sper să vedem primul tău proiect in online!

    Dacă-mi permiți, aș vrea să transmit un mesaj blogărilor de pretutindeni, cu ajutorul unui citat:

    ”-Ce vrei să faci cu noi? Ne-ai ignorat atâta amar de vreme, ne-ai uitat, ne-ai lăsat lipite de mătasea rece a jobenului şi acum te porţi de parcă ne-am văzut în fiecare zi, de parcă am fi prieteni buni, de parcă între noi ar mai putea exista intimitate! Chiar crezi că ne poţi convinge să ne întoarcem la tine, să te ajutăm?” – semnat Coerența și Rațiunea.

    1. Chiar ma intrebam unde ai disparut… :))
      Dam, nu sunt eu cea mai in masura sa vorbesc despre aceasta campania, nici tu nu cred ca esti cel mai in masura sa judeci. Daca esti dispus sa mai pierzi cateva minute, poti gasi detalii despre legatura dintre iaurt si rochita chiar pe site-ul Activia.
      Si nu te supara, dar vreau sa iti reamintesc un lucru: nu doar eu, ci toate fetele care au scris pentru acest concurs suntem oameni simpli, care au blog. Nu suntem jurnalisti- probabil de acolo impresia ca am generat articole slabe.

      1. În primul rând, nu la articolele voastre m-am referit, ci la așa zisele articole din campanie. Fiecare blogăriță de vază, aleasă de ce-or fi ăia care aleg, a scris articole cu eticheta ”obiceiuri sănătoase”, iar numărul lor se cumula în banner. Ba da, pot să judec, folosindu-mă de rațiune. Nu, nu e fain să spui că a merge la concert e un obicei sănătos. Și nu, nu e fain nici să trântești articole despre alimentație și sport (sau lipsa lui) fără să te documentezi puțin.

        Auzi cică ”fă-ți burtica să danseze”. Eu aș fi pus 42 de iaurturi și 14 rochii, doar așa, că cică ROI.

        1. Dam, ceea ce spui tu s-a intamplat anul trecut. Din cate stiu eu, Ana Q. (este exemplul pe care il am la indemana) nu a participat la acea campanie. Ceea ce au scris fetele anul trecut nu are nici o legatura cu mine. Si nici cu concursul la care am castigat rochita.
          Inteleg punctul tau de vedere, dar mi se pare ca te ambalezi prea tare pentru un lucru minor. Poate ca din punct de vedere al sanatatii fizice “a merge la concerte” nu este un obicei sanatos. Dar face bine psihicului… ;)

          1. Nu, Ana Q. era ocupată cu spam-ul. Are legătură, pentru că totul e campanie (bine măcar că nu-i proiect). Adică marea lor campanie e un lucru minor, Vienela? vezi să nu vadă Raluxa, că se supără.

            Să știi că nu mă ambalez. În unele zile, decât să citesc și să scriu texte precum cel de mai jos, mai bine intru pe bloguri să văd ce fac creativii.

            ”Calculul presiunii pe teren se face in ipoteza rezemarii pe mediu elastic, rigiditatea acestui mediu fiind egala cu cea a corpului barajului. Valorile maxime calculate sunt teoretice si vor fi verificate prin metoda elementului finit. ”

  5. Felicitări tardive pentru acel câștig, pentru acel concurs!
    Dar cred că cel mai mare câștig îl avem noi, citind articolele tale. M-ai lăsat “cu gura căscată” la citirea acestei tirade la adresa cuvintelor! Ce mare adevăr ai rostit! Și ce frumos ai îmbinat cuvintele, cele obișnuite, astfel că ai obținut aprecierea mea, cel puțin!
    Uneori am pretenția că scriu frumos, dar m-ai trimis la colt, fără drept de apel, cu acest articol al tău! Aproape că mă tem să mai comentez ceva.

  6. felicitări. acuma ai mai avea nevoie de o geantă reeija. :)
    mă bucur când cineva apropiat câştigă un concurs, îi sunt recunoscute şi răsplătite meritul şi munca.
    bravo!

  7. Frumos ne-ai aratat tu cum cuvintele, de cele mai multe ori, fug de noi si se incapataneaza sa ramana lipite de matasea rece a jobenului. :) Felicitari!

Părerea ta e importantă pentru mine