Limitele pot fi depasite! Când simţi că eşti la pământ, că nu mai ai curajul şi puterea de a merge mai departe, aminteşte-ţi că viaţa este o luptă continuă din care trebuie să ieşi cu fruntea sus, învingător.
Nu sta să-ţi plângi de milă, nu da vina pe nimeni, ci caută în tine dorinţa de a reuşi, de a dovedi că poţi, aşa cum a făcut unul din marii sportivi ai lumii, despre care vreau să vă vorbesc astăzi.
Născut în 1942 în aspra Siberie, Valeri Brumel, cel mai iubit dintre săritorii în înălţime, a demonstrat că forţa morală ne poate ajuta să ne depăşim limitele.
La vârsta de 18 ani a câştigat medalia de argint la Olimpiada de la Roma(1960) şi a plecat supărat, considerând că a pierdut competiţia, deşi locul 2 la un asemenea nivel este pentru cei mai mulţi sportivi o mândrie.
În 1962 câştigă titlul de campion european la Belgrad(2,21 m)- în timp ce al doilea clasat sărise doar 2,13 m, iar în 1964 câstigă titlul olimpic la Tokio. Din 1961 până în 1971 a deţinut recordul mondial(2,28 m). Deşi recordurile i-au fost de mult depăşite, Brumel rămâne un exemplu de tărie, de forţă şi curaj.
La numai 23 de ani, în plină glorie, atletul îşi încheie cariera din cauza unui stupid accident de motocicletă, în care picioarele i-au fost zdrobite. Piciorul de bătaie, cel care îl adusese pe culmile succesului, scapă ca prin minune de amputare. Tibia şi peroneul sunt fracturate în mai multe locuri, călcâiul este sfărâmat, iar tendonul secţionat. După 32 de operaţii şi trei luni infernale, Valeri are voie să meargă, sprijinindu-se în cârje. Nerăbdător să se întoarcă pe stadion, forţează piciorul, care se fracturează în acelaşi loc, iar după operaţie rămâne mai scurt cu 3 centimetri.
Anul 1968 readuce speranţa în inima lui Brumel. Un doctor din Kazan îl supune unei operaţii chirurgicale inovatoare, aplicându-i o tijă metalică ce readuce piciorul la lungimea normală. După două săptămâni este stăpân pe picioarele lui, după 6 luni poate alerga şi se întoarce pe stadion.
La 28 de ani, la un an de la ultima operaţie, Valeri Brumel sare în înălţime 2,06 m, după care se retrage definitiv, dovedind cât de zdrobitor şi-a dominat colegii de generaţie.
Mulţi sunt cei care se luptă cu propria neputinţă şi înving, dar şi mai mulţi sunt cei ce se lasă dominaţi. Să urmăm întotdeauna exemplul celor ce încearcă să-şi depăşească limitele, să nu ne declarăm învinşi înainte de a lupta.
Un adevarat exemplu pentru toti sportivii si nu numai.
O adevarata legenda.
Bravo Vienela! Un articol motivant! Bine, fie vorba intre noi, eu nu prea am nevoie,eu ma automotivez, dar mi-a placut :)
Pai dimineata citeam la tine ca ai o mica problema care trebuie rezolvata. :))
Un om cu caracter puternic. Merită apreciaţi pentru eforturile lor. Sper ca într-o zi să-l iau ca exemplu.
Toti ar trebui sa il luam ca exemplu.
Pacat ca nu orice capitol al vietii poate fi depasit prin efort. Era bine sa fie totul atat de simplu.
De acord cu tine, Ovidiu.
Macar in anumite privinte putem face mai mult, chiar daca pare greu.
Unde este suficienta vointa limitele sunt doar niste aparente
E greu cu vointa asta! Brumel a reusit sa se ridice din nou in picioare, iar eu nu ma pot lasa de fumat. :((
Eu cred cu tarie in vorba aia celebra: “Dumnezeu iti da atat cat poti duce”.
Din pacate, as putea completa. Uneori suntem supusi unor teste foarte grele. :((
Avem de invatat de la acesti mari eroi, care, pentru a nu ne oferi noua scuze, au avut la dispozitie tot acleasi 24 de ore dintr-o zi!
Spre deosebire de noi, au avut si o vointa de fier.
Pai cam asa e, pe noi ne invatau ca suntem vorba aceea scoborati direct din ceruri, “poporul ales” si ne-au bagat in cap de mici o mentalitate de cuceritor. Nimic nu doboara, nimic nu darama un Slav :P. Si da, locul 2 nu-i bun! Sunt de acord. Ori e performanta, ori nu e nimic. La noi nici nu este incurajat deloc plansul de mila, ba din contra. Sunt convins ca bietul om a luat de la apropiati mai mult suturi in fund decat mila dupa accident. Si nici nu cred ca astepta altceva. Avea si fecior mic. Probabil de aia s-a si recuperat rezonabil de bine.
Nu stiam ca avea copil mic. Sunteti un popor atat de puternic! Adevarati spartani.
De mai multe articole dintr-astea am avea nevoie si in ziarele noastre de sport.
Mai exista?? Pe bune? Unii au noroc.
Intuneric, tu esti mereu pretentios. Si noi de unde mai aflam cu cine se culca Mutu, pe cine injura Dragomir sau cine mai face chefuri pe ritm de manele?
Nici ca se putea un exemplu mai bun pentru ambitie.
Mai sunt si altii care s-au ridicat cand nimeni nu mai credea, dar l-am ales pe Brumel pentru ca m-a impresionat gandirea lui, faptul ca s-a suparat cand a terminat pe locul doi.
Intotdeauna limitele (sau ceea ce numim limite, caci de fapt nimeni nu le cunoaste) pot fi depasite. Pe mine ma uimeste capacitatea fiintei umane de a renaste. In diferite planuri, nu numai fizic. Mihaita Nesu, de pilda, e de admirat, la fel, pentru cata determinare are ca sa se poata recupera, macar pentru a putea merge, el fiind aproape in totalitate paralizat. Momentan isi foloseste doar bratul stang si poate sa isi miste si capul.
Am inteles ca Nesu ar fi facut si cativa pasi acum cateva zile. Sportivii sunt oameni de exceptie.