Limitele pot fi depasite! Când simţi că eşti la pământ, că nu mai ai curajul şi puterea de a merge mai departe, aminteşte-ţi că viaţa este o luptă continuă din care trebuie să ieşi cu fruntea sus, învingător.

Nu sta să-ţi plângi de milă, nu da vina pe nimeni, ci caută în tine dorinţa de a reuşi, de a dovedi că poţi, aşa cum a făcut unul din marii sportivi ai lumii, despre care vreau să vă vorbesc astăzi.

Născut în 1942 în aspra Siberie, Valeri Brumel, cel mai iubit dintre săritorii în înălţime, a demonstrat că forţa morală ne poate ajuta să ne depăşim limitele.

 

La vârsta de 18 ani a câştigat medalia de argint la Olimpiada de la Roma(1960) şi a plecat supărat, considerând că a pierdut competiţia, deşi locul 2 la un asemenea nivel este pentru cei mai mulţi sportivi o mândrie.

În 1962 câştigă titlul de campion european la Belgrad(2,21 m)- în timp ce al doilea clasat sărise doar 2,13 m, iar în 1964 câstigă titlul olimpic la Tokio. Din 1961 până în 1971 a deţinut recordul mondial(2,28 m). Deşi recordurile i-au fost de mult depăşite, Brumel rămâne un exemplu de tărie, de forţă şi curaj.

La numai 23 de ani, în plină glorie, atletul îşi încheie cariera din cauza unui stupid accident de motocicletă, în care picioarele i-au fost zdrobite. Piciorul de bătaie, cel care îl adusese pe culmile succesului, scapă ca prin minune de amputare. Tibia şi peroneul sunt fracturate în mai multe locuri, călcâiul este sfărâmat, iar tendonul secţionat. După 32 de operaţii şi trei luni infernale, Valeri are voie să meargă, sprijinindu-se în cârje. Nerăbdător să se întoarcă pe stadion, forţează piciorul, care se fracturează în acelaşi loc, iar după operaţie rămâne mai scurt cu 3 centimetri.

Anul 1968 readuce speranţa în inima lui Brumel. Un doctor din Kazan îl supune unei operaţii chirurgicale inovatoare, aplicându-i o tijă metalică ce readuce piciorul la lungimea normală. După două săptămâni este stăpân pe picioarele lui, după 6 luni poate alerga şi se întoarce pe stadion.

La 28 de ani, la un an de la ultima operaţie, Valeri Brumel sare în înălţime 2,06 m, după care se retrage definitiv, dovedind cât de zdrobitor şi-a dominat  colegii de generaţie.

Mulţi sunt cei care se luptă cu propria neputinţă şi înving, dar şi mai mulţi sunt cei ce se lasă dominaţi. Să urmăm întotdeauna exemplul celor ce încearcă să-şi depăşească limitele, să nu ne declarăm învinşi înainte de a lupta.