Legendele Bloggerilor, lecție de istorie virtuală

Sigur urmaşii urmaşilor noştri vor învăţa şi altele despre Legendele Bloggerilor, lecție de istorie virtuală. Aştept să completaţi această lecţie de istorie viitoare cu ceea ce mi-a scăpat mie.

Peste mii de ani, probabil urmaşii urmaşilor noştri vor citi în manualele de istorie (oare pe ce fel de suport vor fi editate? ) despre Legendele Bloggerilor. Se vor minuna de viaţa pe care o duceau bloggerii, de aberaţiile sau informaţiile foarte documentate pe care le postau pe bloguri şi poate îi vor şi invidia pentru faptul că socializau fără să se fi cunoscut în offline.

Vor afla că bloggerii erau oameni cu mult timp liber, pe care îl utilizau stând nemişcaţi în faţa unui monitor, scriind despre tot ce le trecea prin minte, citind ceea ce comunicau colegii lor şi chiar comentând acolo unde simţeau că au ceva de adăugat, pentru un plus de informaţie.

Profesorii le vor explica despre împărţirea pe caste în blogosferă:

Cei mai influenţi se numeau A-listeri, erau vechi în branşă şi aveau puterea de a influenţa masele. Din păcate, mulţi se fereau să le lase comentarii pe bloguri, de frică să nu fie luaţi peste picior la cea mai mică greşeală.

Urmau la rând B-listerii, C-listerii… , Z-listerii. În această ultimă categorie intrau cei mai noi dintre bloggeri, cei neluaţi în seamă de nimeni, indiferent cât de pricepuţi erau la scris.

Urmaşii noştri vor afla că printre bloggeri erau strecuraţi şi jurnalişti buni, oameni care vedeau lucrurile într-un fel aparte, dar şi (aproape) anonimi care în fiecare zi îşi făceau cititorii să râdă, să plangă sau să îşi pună întrebări.

În şcolile din viitor se va învăţa despre bloggeri că erau veritabili critici de artă literară, critici ai vremii şi ai vremurilor, oameni sensibili sau pur si simplu oameni.

Se numeau bloggeri chiar şi cei care erau simpli distribuitori de muzică bună adunată de pe youtube, cei care nu postau mai mult de două rânduri pe zi, în care se văitau că le este somn, lene, foame, sete, frig sau cald.

Poate nu este un lucru chiar rău, pentru că aşa urmaşii noştri vor putea afla cu exactitate câte grade au fost în ziua de 15. 08. 2012, câte ore dormeau bloggerii într-o săptămână sau cum combăteau plictiseala.

Tot bloggeri erau şi cei care nu vorbeau despre nimic, dar umblau disperaţi din blog în blog pentru a găsi greşelile altora, pentru a arunca cu noroi în cei care făcuseră o pasiune nebună din blogging. Aceştia se numeau “heitări”.

Vă rog să completați articolul Legendele Bloggerilor, lecție de istorie virtuală.

Legendele Bloggerilor, lecție de istorie virtuală