Nu mă pot gândi la lebedele albe fără să îmi amintesc povestea Elizei și a fraților săi. Văzându-le la grădina zoologică, am lăsat pentru o clipă imaginația să zboare spre copilărie, spre plânsul ce mă sufoca atunci când citeam despre fata ce a țesut cămăși din urzici pentru a rupe blestemul căzut asupra fraților săi. Oare această lebădă grațioasă, albă ca spuma laptelui, ar putea fi unul dintre cei 11 frați ai Elizei?

IMG_0243

Dar de ce a fost închisă după gratii? Ce păcate îi bântuie nopțile?

IMG_0244

Nu cumva această lume strâmbă aduce somnul liniștit doar lebedelor negre?

IMG_0247

Murgul paște liniștit… Sau asta era din altă poveste? Ar vrea și el, dar nu prea are ce…

IMG_0232

Ah, uite un vizitator care îi întinde un fir de iarbă…

IMG_0233

Viață bună are calul, spune amărât poneiul… Eu stau întreaga zi în soare, cu șaua pe spinare, în așteptarea copiilor pe care să îi plimb. Bine că stăpânul m-a așezat cu spatele spre alee, poate așa voi reuși să mă răzbun pe oameni…

IMG_0248

Sau poate că veți mai auzi cândva de o evadare de la zoo. Credeți că doar puiul de macac vrea o viață nouă?