Am primit de la Cristina o leapşă mai mult decât interesantă, dar şi dificilă în acelaşi timp. Îmi cere să spun ce am înţeles eu din poezia pe care ea a publicat-o într-o revistă studenţească de la Iaşi. Aceasta este poezia:
Deci, ce cred eu ca trebuie sa faci ca sa gasesti Fericirea:
trebuie să te întorci la poveştile tale
la copii la adulţi şi la oameni de vârsta a 11-a
trebuie să le guşti fericirea cu aromă de noapte
de cer înnorat şi sirene ţipând speriate
trebuie să-ţi abandonezi nepăsarea
să o dezbraci lasciv, cu subînţeles şi multă sudoare
să închizi fereastra, s-apropii picioarele
să întinzi o mână să aduni o privire
poate aşa lumina lor te va cuprinde şi pe tine
de la tălpi în sus până la nivelul gâtului
să-i închei o capsă şi
să-i tragi fiermoarul.
Părerea mea de neavizat în legătură cu poezia: Ca să găseşti fericirea ar trebui să gândeşti cu candoarea pe care o aveai în copilărie, să vezi cum alţii adună bucurii mărunte, din care îşi construiesc fericirea. Să le oferi altora bucurii şi să te simţi alt om, mai bun, mai fericit, privindu-le ochii strălucitori. Şi să nu mai laşi să-ţi scape vreodată acest sentiment.
Şi tentativa mea de a explica ce este pentru mine fericirea:
Cântecul vrăbiuţelor la geam, în zori,
Elimină coşmarul ce-mi dădea fiori.
Extazul scrisului vesel-naiv pe blog,
Stăpânind gândul tău, rămas aici zălog.
Tăcerea nopţii prin geamul deschis
Emiţând semnale ce seamănă a vis.
Fericită mă simt şi atunci când
Evadez în braţele soţului meu blând
Relaxându-mă şi mulţumind în gând.
Ionuţ al meu, cu zâmbetul său drag,
Cu ochi umflaţi de somn, în prag.
Iubirea lor îmi umple sufletul;
Rima asta îmi încântă cugetul.
Etapa următoare spre fericirea deplină:
Aroma-mbietoare de ciocolată fină.
?
Cântecul vrăbiuţelor la geam, în zori,
Elimină coşmarul ce-mi dădea fiori.
Extazul scrisului vesel-naiv pe blog,
Stăpânind gândul tău, rămas aici zălog.
Tăcerea nopţii prin geamul deschis
Emiţând semnale ce seamănă a vis.
Fericită mă simt şi atunci când
Evadez în braţele soţului meu blând
Relaxându-mă şi mulţumind în gând.
Ionuţ al meu, cu zâmbetul său drag,
Cu ochi umflaţi de somn, în prag.
Iubirea lor îmi umple sufletul;
Rima asta îmi încântă cugetul.
Etapa următoare spre fericirea deplină:
Aroma-mbietoare de ciocolată fină.
?
Dar nu pot să fac eu o poezie, dar fără să respect primele litere? O să iasă mai frumoasă, mă gândesc…
Mai Loopoole, leapsa asta e asa: fata aia, Cristina, a scris o poezie si vrea sa spunem ce am inteles noi din versurile ei.
Restul(versurile cu primele litere) am scris eu, ca asa am simtit. Poti scrie si tu cum iti place.
Mersi de leapsa!