1.Ce cărţi ai citit anul trecut?
Solaris, Întoarcerea din stele. Golem XIV, toate de Stanislaw Lem.
Steaua si biciul, de Frank Herbert.
Foc în pavilionul de ceai, de Ellis Avery.
Tess d’Uberville, de Thomas Hardy.
Eseu despre orbire, de Jose Saramago.
Toate numele, de Jose Saramago.
Fundaţia, trilogie de Isaac Asimov.
Din jurnalul unui cascador, de Aurel Grusevschi.
Vraja marelui nord, de Jean Leroy-Guyo.
La sud de capul Java, de Alistar Maclean.
Legendele Olimpului atletic, de Vladimir Moraru.
Dosarul aviatorului singuratic, de Haralamb Zinca.
Maitreyi, de Mircea Eliade.
Certitudine, de Madeleine Thien.
Sunt singurele carti de care îmi aduc aminte acum, deşi am citit mult mai multe.
2.Ce carte/ cărţi citeşti în acest moment?
Recitesc La răscruce de vânturi, de Emily Bronte.
3.Ce cărţi vei citi în acest an?
Nu am programată nici o carte, voi citi ceea ce imi va pica in mână.
4.Care este cartea ta preferată?
Dune, de Frank Herbert.
5.Care este cartea care ţi s-a părut cel mai puţin interesantă?
Fiecare carte are ceva interesant, o idee, o frază, un personaj…
6.Care este melodia care îţi crează o atmosferă relaxantă atunci când citeşti?
Când citesc sunt aşa cufundată în paginile cărţii că nu aud nimic din ceea ce se întâmplă prin casă, deci muzica nu-mi foloseşte la nimic.
7.Eşti pasionată de jocurile pe calculator? Dacă da, care este jocul tău preferat?
Când sunt obosită mă străduiesc să desfac un Spider Solitaire, mă relaxează.
8.Care este filmul tău preferat?
Aşa ceva chiar nu am, dar vă pot recomanda unul din ultimele filme pe care le-am văzut. Este vorba de IN TIME.
9.Ai da bani pe o carte interesantă sau pe o trusă de farduri?
Nu mă fardez deloc, dar mereu am renunţat la o rochiţă, la o ieşire în oraş sau la 1-2 pachete de ţigări pentru o carte care mi-a atras atenţia.
Adunate buchet într-o carte virtuală, textele pe care ți le ofer sunt de fapt bucăți de suflet, amintiri dragi inimii mele, povești imaginare și filozofii nu prea mult filozofate. E darul meu de Crăciun pentru toți oamenii cărora le place să citească, pentru cei care iubesc cuvintele și puterea acestora de a penetra minți, de a se insinua în suflete, de a schimba în bine lumea. E darul meu pentru oameni.
În era tehnologiei digitale, când informațiile sunt la doar un clic distanță și ritmul vieții devine tot mai alert, există încă o practică simplă, dar profundă, care aduce beneficii durabile: notarea cărților citite. A lua notițe despre cărțile pe care le parcurgem nu este doar o activitate tradițională sau un exercițiu de memorie, ci un act deliberat care ne îmbogățește cunoștințele și ne conectează mai profund cu lumea literară.
În primul rând, a nota cărțile citite contribuie la consolidarea cunoștințelor. Atunci când suntem preocupați de personaje, dezbateri filosofice sau întorsături de situație, consemnarea acestor detalii ne ajută să retinem și să interiorizăm informațiile. Cu trecerea timpului, notele devin o harta a cunoștințelor noastre, oferindu-ne posibilitatea de a privi înapoi și de a rememora aspecte esențiale.
Mai mult decât atât, notarea cărților citite ne oferă o modalitate de auto-reflecție. Când alegem să punem pe hârtie impresiile noastre, nu facem doar o listă rece de fapte, ci explorăm și exprimăm reacțiile noastre personale. Acest proces de introspecție contribuie la dezvoltarea gândirii critice și a capacitatii noastre de analiză.
Faptul de a ține evidența cărților citite poate avea beneficii practice. Ne permite să ne organizăm biblioteca personală și să găsim mai ușor resursele atunci când avem nevoie de ele. De asemenea, este o sursă de inspirație atunci când suntem în căutare de noi lecturi. Recenzarea propriei lecturi poate să ne îndrume către direcții neexplorate, să ne deschidă ochii către autori noi sau să ne convingă să explorăm genuri literare diferite.
O abordare utilă este să notăm nu doar faptele, ci și impresiile subiective. Cum ne-a afectat acea carte? Ce emoții ne-a stârnit? Există fragmente sau idei care ne-au marcat? Aceste notări subiective devin o fereastră către propria noastră lume interioară și o modalitate de a ne aminti nu doar ce am citit, ci și cum ne-am simțit în timpul acelei experiențe de lectură.
În concluzie, a nota cărțile citite este un obicei care transcende simpla documentare. Este o investiție în creșterea personală, în cultivarea gândirii critice și în construirea unei conexiuni mai profunde cu lumea literară. Fie că optăm pentru o listă simplă, un jurnal de lectură sau notițe pe marginea cărților, important este să găsim metoda care ne potrivește și să îmbrățișăm această practică în mod regulat.
Dar, ma intrebam eu, decat sa citesti "La rascruce de vanturi", nu mai bine citesti in casa ? :O
Si ce farmec ar mai avea? Data viitoare voi citi "Pe aripile vantului". :))
Nu-mi spune,vad si eu ca imi place vantul…
Nu stiu ce sa zic…nu trebuie sa iei chiar totul in serios ;)
Totusi ai putea incerca si Colt alb :P…Pe de alta parte, Vantu e malefic si usor turbulent, dupa cum a zis prostanacul.
Multumesc pentru leapsa Vienela. Eu de obicei sunt foarte sincera sa stii si o sa spun ca nu cred ca o voi prelua dat fiind faptul ca au tot fost lepse despre filme si carti preferate dar si muzica. Offf, as vrea sa scorneasca cineva o leapsa noua asa super interesanta, sa ne mai amuzam si noi un pic sa mai avem de ce rade! Ce zici? Nu o concepi tu?:D Poate-ti vine vreo idee! Te pup! Si sper sa nu fie cu suparare, mie chiar imi plac lepsele de mor dar mi-e dor de ceva si mai nou!
Leapsa este foarte interesanta, dar din pacate nu pot sa o preiau pentru ca nu prea am timp de citit:( Sper sa nu te superi:(
Iti multumesc de leapsa Vienela. O sa o preiau cat de curand.
Bine-nteles ca nu ma supar, Raluca. Lepsele nu sunt obligatorii. :))
Cu placere, Rozy.
Nu ma supar, Aura, cum sa ma supar… Sunt foarte aglomerata zilele astea, nu am destul timp de conceput lepse deocamdata…
Din ultimele cărți citite de mine, și care m-au impresionat profund, recomand Crimele familiei Borgia, de Michael Zevaco si Cavalerii Teutoni de Henryk Sienkiewicz
Deși ambele au titluri cu conotații istorice, sunt de fapt romane care te țin cu inima la gură. Genul de carte care nu te lasă să o lași din mână până nu citești cateva sute de pagini pe zi, și parcă tot ai mai vrea :)
Am devorat in adolescenta Cavalerii Pardaillan, cred ca toate volumele. Ar fi interesant sa citesc despre fascinanta familie Borgia vazuta prin ochii lui Zevaco. :)
Am avut Cavalerii teutoni in casa cand eram copil, am incercat sa citesc, insa numele acelea imposibile m-au speriat repede si m-au facut sa renunt. Nu pricepeam nimic din cauza ca ma intorceam mereu inapoi pentru a-mi aminti cine era x sau y. :))))
Acum citesc Intoarcerea acasa, de Orson Scott Card. ;)
Ah, da, numele! Și lungile enumerări de locuri, etc..Singurele păcate din acele cărți, aproape și uitasem. Eu săream peste pasajele de scrântit limba :))
Acum sunt în plin proces de adorare a Trăsnetul Zeilor, de Ionescu-Dunareanu Nicolae. Citit jumate, și abia aștept cealaltă jumătate!
La fel saream si eu… :)))
Mi-ai trezit curiozitatea in legatura cu cartea asta. :)