Leapșă blogosferică fără cap și coadă

Leapșă blogosferică fără cap și coadă

Dacă vă tentează întrebările din această Leapșă blogosferică fără cap și coadă, sunteți invitați să participați. Dacă nu aveți blog, săriți peste prima întrebare.

Lepșele blogosferice au fost cândva printre preferatele mele, indiferent ce subiect tratau. Era un mod simplu de a afla mai multe despre oameni, de a vorbi despre mine, dar și de a aduna spre blog linkurile care sunt atât de importante. Bloggerii care participau în aceleași grupuri ca și mine la lepșe blogosferice au renunțat la a se mai juca. Unii chiar și-au sters blogurile. Treaba lor.

Nu mai am timp și energie să caut bloggeri noi cu care să mă împrietenesc. Nici nu sunt sigură că asta vreau. Sper doar ca din garda veche să mai fie măcar 2-3 oameni cu chef de joacă. Desigur, sunt bineveniți și alții, dacă le plac lepșele și înțeleg motivele pentru care acestea circulă printre bloggeri.

Am găsit o leapșă interminabilă la care am participat în 2012. Printre altele, acolo exista și un set de întrebări pe care le-am pus eu participanților. Astăzi mi-a venit ideea de a le muta într-un nou articol. Zis și făcut, cu graba care mă caracterizează. Una nu își mai avea rostul, așa că am eliminat-o și am inclus alta. Mi-am făcut totuși timp să răspund la fiecare dintre ele, căci așa e frumos și sănătos.

Invit la joacă două doamne care îmi sunt tare dragi – Matilda și Mili. Sper să nu mă lăsați să vorbesc singură pe aici.

Leapșă blogosferică fără cap și coadă, cu întrebări și răspunsuri:

1. Ai tăi îţi citesc blogul?

Foarte rar și atunci se lasă cu scântei, așa cum s-a întâmplat în urmă cu vreo zece zile, după ce soțul, atras de fragmentul postat pe facebook, a citit articolul Nu am dansat decât o vară. “Mie să îmi spui cine e ăla pe care l-ai iubit, că despre mine sigur nu e vorba”. Cam așa a pornit discuția. :D

2. Dacă te simţi superior faţă de omul cu care porţi o conversaţie, îi arăţi acest lucru?

Depinde de om. Dacă e și prostovan (în opinia mea), și fudul, devin și eu arogantă. Dacă nu, sunt ca o mamă bună.

3. Polul Nord sau Ecuator?

Sinceră să fiu, aș fi vrut Ecuator, dar am greșit avionul și am ajuns aproape de Polul Nord, undeva în Scoția.

4. Ce carte te-a impresionat cel mai mult?

Asta a fost o întrebare… habar nu am cum să o numesc. Uneori îmi pare grea, alteori stupidă. Voi răspunde totuși Dune.

5. Ai mulţi prieteni sau eşti genul care alege puţini, dar buni?

Reali? Aproape că îmi ajung degetele unei mâini să îi număr. Dar sunt genul de oameni care se trezesc noaptea pentru mine, la fel cum și eu mă trezesc pentru ei.

6. Când ai râs ultima dată până ţi-au dat lacrimile?

La scurt timp după ce am citit bancul pe care mi l-a trimis Mili. “Mihai, ia îmbracă-te în pirat și atacă și tu vasele alea din chiuvetă.” – am modificat numele pentru că așa l-am dat mai departe soțului.

7. Te simţi bine în corpul tău?

Până acum câteva luni mă simțeam perfect. De când m-am îngrășat brusc (dau în continuare vina pe coronavirus), mă simt ca o balenă eșuată pe uscat.

8. Care este principalul tău defect?

Oscilez între încăpățânare, aroganță și sfântă naivitate.

9. Dai bani cerşetorilor?

Când eram în România, nu dădeam. În Sardinia nu am văzut cerșetori. În Spania am împărțit în stânga și în dreapta cu bani, căci cerșetorii mei preferați erau haioși, inteligenți sau aveau câini. În Scoția nu am văzut decât în perioada sărbătorilor de iarnă, la Edinburgh. Am dat o liră unei doamne care avea o cățelușă și am primit, în schimb, un spectacol de dresaj.

10. Ești de acord să trădezi un mic secret despre tine?

Sigur. Nu mă plictisesc niciodată.