Din ciclul: Cum ne mai momesc angajatorii
Promisiunile pe care angajatorii le fac potențialilor viitori angajați continuă să mă uimească, deși mereu spun că nimic nu mă mai miră. Mi s-a părut de-a râsu’-plânsu’ când am citit că mulți oferă angajaților posibilitatea de a petrece chiar și o parte din timpul liber alături de un colectiv tânăr și vesel. Cu alte cuvinte, dacă nu ești sătul de colegi după 8 – 10 ore de muncă, iată că noi îți oferim ocazia să stai din ce în ce mai puțin cu familia și tot mai mult cu colegii de serviciu. Cine și-ar dori așa ceva și de ce?
Mirarea mea nu a mai cunoscut margini când am găsit în cutia poștală fluturașul din poza de mai jos. Angajatorul promite acolo să ofere nu doar salarii foarte bune, bonuri de masă, subvenție la transport, ci și “laude când este cazul”. În prima clipă am râs, dar mai apoi mi-am dat seama că de fapt este grav, de plâns. Ne plac laudele, mai ales dacă sunt meritate, dar când angajatorul promite să ni le ofere, eu am impresia că societatea a alunecat pe panta nepotrivită.
Oare chiar există oameni care aleg locul de muncă pentru că ar putea primi laude când este cazul? Răspunsul Sorinei, pe jumătate amuzant, pe jumătate trist, merită așezat aici, în completare:
“In CV ar trebui sa scriem la rubrica “ce asteptari avem de la un job” – “LAUDE! Cand este cazul!”. Nota 10 la capitolul imaginatie!”
Din pacate, patronii au impresia ca pot cumpara orice, iar oamenii pot fi prostiti foarte usor! pacat! decat sa te angajezi in ro…
Oamenii sunt tot mai saraci, iar asta ii face tot mai usor de pacalit, din pacate…
zau ca io m-as angaja, asa de mult imi plac laudele. Singura problema e ca nu am experienta in primirea lor. O fi vreo problema? :D
:D Depinde. Unii nu reusesc sa se obisnuiasca nici dupa o viata intreaga. Tot se mai emotioneaza, tot simt ca nu le merita… :)))