Skip to main content

Lacătele iubirii pe un gard din Ploieşti

După ce turişti din întreaga lume au umplut Podul Artelor din Paris cu lacăte ale iubirii, iată că a venit şi rândul gardurilor din Ploieşti să râdă spre soare din lacăte de toate mărimile şi culorile. Văzându-le, îmi amintesc imediat de bătrâna zicală “mărimea nu contează”. Nici măcar când vine vorba despre aceste noi simboluri ale iubirii? Adică ar putea fi posibil ca un lacăt mic să vorbească lumii despre o iubire mare, la fel cum au făcut-o uriaşele care au dărâmat balustrada podului parizian? Ar putea fi posibil ca într-o zi, după multe asemenea declaraţii de dragoste, copiii de la această şcoală generală din Ploieşti să descopere că nu mai este nevoie să ungă zidurile cu untură, în speranţa că le vor mânca maidanezii oraşului?

lacate-gard-scoala-ploiesti-1024x768

8 thoughts to “Lacătele iubirii pe un gard din Ploieşti”

  1. Mă întreb în ce măsură lacătele astea exprimă cu adevărat iubirea (?!) ori sunt numai un simbol al spiritului de imitație uman… Au mai fost niște molime din astea, mai înainte se aruncau monede în diverse ape, și mai înainte se scrijeleau numele îndrăgostiților pe scoarța arborilor, pe băncile din parcuri. Mă întreb ce urmează…
    A, am uitat de tatuaje! :))

    Săptămână ușoară, Vienela!

    1. Cred ca la 14 ani iubirea poate fi doar o iluzie sau poate fi devastatoare. Tin minte ca pe la vreo 16-17 ani doar respectul fata de natura m-a impiedicat sa scrijelesc pe copaci numele baiatului pe care mi se parea ca il iubesc, asa cum faceau toti. :)))
      Ah, tatuajele sunt cea mai proasta alegere. Urat ii sta lui Ion sa mearga la brat cu Maria si pe corpul lui sa fie scris Ana. :))))
      O zi minunata sa ai!

Leave a Reply to Daniela Cancel reply