Nu aș putea spune că eram strângătoare. Nu am fost niciodată genul de om care adună doar așa, pentru a se lauda că are. Îmi plăcea și îmi place să am alături lucruri inutile, dar dragi sufletului. Banii mei zburau cândva, pe vremea când eram singură, pe tot felul de nimicuri, costisitoare sau mai puțin costisitoare, utile sau mai putin utile, însă toate frumoase (în ochii mei). În dormitorul meu nu puteai vedea decât cărți, scrumiere deosebite, un aparat foto, mici tablouri, diverse obiete decorative și haine… multe haine, de toate culorile, de toate formele, modele posibile și imposibile.

Și se făcea că pe la mine nu venea prea multă lume, însă la sora mea în cameră puteai găsi mereu câte două, trei fete venite la o cafea. Vorbeau ce vorbeau și treceau prin camera mea, să mă salute. Uneori eram acasă, alteori nu, ca în bancul cu două posibilități. Dacă eram acasă era bine, dar dacă nu eram… Când mă întorceam, sigur observam ceva lipsuri printre comorile dragi inimii mele. Ba o scrumieră, ba o bluziță, ba un stilou, ba o carte…

Și vine ziua fatală, în care am crezut că voi face stop cardiac. Împlinea sora mea 18 ani. Ca în poveştile cu fiice de împărați verzi, roşii , galbeni sau mov, avea peste 40 de invitați. Ca la orice petrecere care se respectă, unii invitați au venit cu prietenii după ei. Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu. Fiind majoratul surorii mele, normal că mi-am petrecut o parte din seară printre musafiri, încercând să îi fac să se simtă bine, să nu le lipsească nimic.

A doua zi, șoc și groază! Camera mea era atât de goală, de parcă ar fi venit toamna și ea ar fi fost un pom căruia i-au căzut frunzele. Nu mai aveam aparat foto, nu mai aveam scrumiere, nu mai aveam nimic în afară de câteva fustițe scurte, roz. Să fie asta dovada că pe atunci erau mai puține pițipoance? Nu aveam pe cine să trag la răspundere. Fuseseră peste 50 de persoane în casă. Mi-am pus yală la ușă, pentru a fi sigură că nu se repetă povestea. Dar s-a repetat, după cum veți vedea într-un episod viitor.

Până atunci, mulțumiri lui Elly pentru dezgroparea acestei amintiri.