Abia venită pe lume, am trecut printr-un pericol de moarte care m-a făcut să înțeleg că viața nu e mereu roz, ci poate avea și nuanțe de gri. Mi-a bătut inima de am crezut că îmi va sparge pieptul. Cerceii mi-au fluturat la urechi, îngroziți. Am fost la un colț distanță de a fi răpită. Nu e poveste, nu e ficțiune, ci purul adevăr.
Stăteam fericită la plajă, într-una din zilele scurtei mele vacanțe pe litoral. Ascultam cântecul înfuriat al mării și îmi răcoream blănița pe nisipul umed când, din senin, o matahală s-a apropiat de mine, m-a prins cu dinții de cap și a încercat să mă răpească. Cerul s-a întunecat brusc. Nisipul mi-a fugit de sub picioare. Nici să respir nu am mai reușit, de teamă. Noroc cu mami că a fost pe fază. A renunțat să mai facă poze și s-a întins pe nisip cât e de lungă, spre amuzamentul tinerilor care ne priveau. M-a smuls din colții dulăului în ultima clipă, chiar când acesta se pregătea să fugă. Oare câți bani ar fi cerut răpitorul pentru a mă înapoia familiei?
Vă spun sincer că de atunci mă tem de plaja din Venus, ca și de câinii cu bot negru, cu toate că mami râde și susține că farmecul meu irezistibil e de vină. 

Vă pupă Sehașela – Maimuțica cu cercei, cea mai simpatică jucărie din câte există.

rapita de caine

Și totuși nu pot încheia fără să vă spun că sunt plajele pline de maimuțe care stau cu burta la soare. :p

plaja