La sud de capul Java

Este lejeră, poate fi citită în câteva ore. Deşi unele întâmplări par exagerate, La sud de capul Java, scrisă de Alistar MacLean, rămâne o carte ce descrie clar şi fără multe menajamente atmosfera apăsătoare a celui de Al Doilea Război Mondial. Are o poveste de dragoste abia întrezărită şi un final neaşteptat.

Începe de la momentul în care tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi, soldaţi şi civili, bolnavi şi oameni sănătoşi aşteptau îngroziţi căderea oraşului Singapore, care era în agonie după bombardamente repetate. În noaptea de 14 spre 15 februarie 1942 întâmplarea adună la un loc un grup de soldaţi obosiţi, câteva infirmiere, un copilaş orfan, un general de brigadă în retragere, câţiva ucigaşi fără scrupule veniţi de pe nava Kerry Dancer, echipajul unui petrolier şi un olandez, Van Effen.

Urmăriţi în largul oceanului de avioane japoneze, nemâncaţi, răniţi, epuizaţi, aceşti oameni îşi înfruntă destinul, luptă cu toate forţele rămase, în încercarea de a se salva. După ce abandonează petrolierul Viroma, care fusese bombardat, grupul încearcă să reziste, să ajungă pe pământ, să fugă din calea japonezilor ce aduceau moartea cu o cruzime greu de imaginat.

Părând că se joacă de-a şoarecele şi pisica, japonezii urmăresc bărcile pline de oameni suferinzi fără să tragă, fără să le facă nimic. Ajunşi pe uscat, în mica aşezare unde îşi avea reşedinţa colonelul Kiseki, un japonez feroce, cunoscut pentru cruzimea de care dădea dovadă, eroilor li se limpezesc anumite scene şi află în sfârşit de ce nu au fost om_râţi în bărci.

Cartea scoate în lumină oameni puternici, uniţi, cu caractere frumoase, adevărate exemple de bunătate şi eroism.

“Foster spunea că educaţia este indispensabilă, dar nu principala problemă; deşteptăciunea înnăscută este mai importantă decât educaţia; şi nici ea nu contează prea mult; înţelepciunea dobândită la şcoala vieţii este de departe cea mai importantă. Spunea că nu îşi dădea seama dacă dumneata erai educată, deşteaptă sau înţeleaptă, dar ceea ce contează şi mai mult, ceea ce şi un orb putea vedea, este faptul că ai inima bună, iar inima bună este un lucru minunat.”

“-Costă mult câştigarea unui război; multe sacrificii. Câteodată preţul cerut este prea mare şi nu merită ceea ce se poate obţine. În noaptea asta, preţul ce mi s-a cerut era prea mare. Şi eu… nu l-am putut plăti.”