Până acum două săptămâni nici nu auzisem de existenţa statului Bhutan, ce are clima tropicala umeda şi chiar sunt curioasă să aflu câţi dintre voi ştiu că există în lume o ţărişoară unde respectul pentru tradiţie este regulă de viaţă, unde funcţionarii publici nu pot merge la serviciu decât îmbrăcaţi în costume tradiţionale, unde casele trebuie să aibă faţade din lemn pictat, eventual îmbinat cu porţiuni văruite în alb, unde turiştii sunt supuşi unor reguli stricte.
Despre ce ţară vorbesc? Ei bine, încerc să vă spun în câteva cuvinte ce am aflat despre Bhutan, o ţară situată la poalele munţilor Himalaya, între India şi China, cu peisaje de o frumuseţe rară, nedeformate de mâna distrugătoare a omului. Nu ştiu dacă oamenii care trăiesc în Bhutan (oare bhutanezi li se spune?) sunt fericiţi datorită faptului că nu au cunoscut ororile comunismului, că s-au ferit de străini şi de amestecuri. Au un rege tânăr şi simpatic, sunt budişti, mănâncă mult orez, respiră aer curat şi zâmbesc în permanenţă, de parcă nu ar avea nici o grijă. Unii spun că Bhutanul este ţara fericirii!
Costumele tradiţionale sunt un fel de kimonouri viu colorate, cu manşete lucioase. Fetele mi se par foarte frumoase, poate şi pentru că au o inocenţă în priviri care pe la noi s-a pierdut, au zâmbetul feciorelnic şi ochii alungiţi, cu pleoape parcă grele. Dar nu vă faceţi iluzii… Sunt ascunse în creierii munţilor, unde se roagă în elegantele temple budiste, sunt protejate de însăşi candoarea lor, de cultura în care au fost educate şi de robele lungi, alunecoase.
De câţiva ani, turiştilor străini le este permis să viziteze Bhutanul, dar strict controlaţi de autorităţi. Turistul trebuie să plătească 250 de dolari pe zi, în schimbul cărora primeşte transport, cazare, mâncare şi permisiunea de a ajunge la diverse obiective turistice. Există un singur aeroport acolo (sa va luati bilete de avion din timp) şi o singură companie aeriană asigură transportul spre această ţărişoară parcă ieşită din cărţile de poveşti. Încă nu ştiu dacă lor le este permis să părăsească Bhutanul, să zboare spre civilizaţie, dar mă voi informa şi vă spun. Până atunci, lasă-mă să visez la Himalaya şi la Ţara Dragonului!
Alte informatii despre statul Bhutan si locuitorii sai:
Există trei grupuri etnice principale: budiști sharcop, budiști tibetani (aproape jumătate din populație) și hinduși nepalezi. Limbile vorbite pe teritoriul regatului sunt: dzondkha (oficială), dialecte tibetane și nepaleza. Religiile sunt budismul mahayana (oficială) și hinduismul.
Economia se bazează pe agricultură, industrie forestieră, turism și vânzare de energie electrică Indiei.
O parte dintre informatii le-am gasit pe wikipedia, insa cea mai mare parte am aflat-o discutand cu o fata ce locuieste in Bhutan si care a fost atat de draguta incat sa imi povesteasca despre traditiile lor, despre cultura si educatia celor din Bhutan.
Si totusi sunt printre cei mai fericiti oameni de pe pamant. Am aflat asta in cadrul unui seminar despre fericire!
Asta ma duce cu gandul ca versurile cantecului: “n-ai nevoie de foarte multe ca sa fi fericit; E de-ajuns o mana de prieteni la asfintit”!
Nu sunt sigura ca ti-ar place acolo!
Incepand cu 2010 vandutul tutunului este interzis! :))
Nu ma atrage nici o forma de dictatura paradisiaca camuflata. Intr-o tara unde incepe ziua cu trebuie si nu e voie si unde ti se impun reguli stricte de conduita, omul nu e liber. Din momentul cand ai spus ca functionarii publici “TREBUIE”, ca traditia este REGULA de viata, si ceva “E INTERZIS” s-a… s-a terminat paradisul, s-a spulberat vraja. Cred ca europenii creaza cu aplomb legende in jurul genului astora de civilizatii, fara a avea de fapt idee ce gandesc membrii ei (mai ales ca intre ce vor/pot spun si ce gandesc genul asta oameni e o diferenta majora).
Pare un loc dragut de vizitat, dar o sa’l vizitez momentan doar pe google, dau o fuga pentru mai multe imagini ca mi’ai starnit curiozitatea:-?
Cat de frumos arata! Chiar mi-ar placea sa ajung sa vizitez tarisoara respectiva. Pare asa, desprinsa din cartile fantasy, parca ar fi un taram din vis si nu unul real. Sutn curioasa de obiceiurile oamenilor de acolo, de cum se poarta, de ce anume le place. Multumim ca ai impartasit cu noi aceasta informatie, vienela~!
Sunt de acord cu Vladimir. Eu si acum mai am cosmaruri cu anumite aspecte ale lucrurilor interzise.Dar, norocul nostru ca putem sa plecam cu mintea si in celelalte aspecte pe care le-ai zugravit.dragutel subiect.
O să scriu un articol despre acest regat,
din altă perspectivă, cu totul surprinzătoare.
Oricum, aşa cum ai prezentat tu lucrurile, acolo sunt
oameni civilizaţi. Poate îl citeşte şi vreun primar român.
Încă mai păstrez un clasor cu timbre din Bhutan strânse în anii 70.
Foarte colorate şi expresive, ca si cele din Ras Al- Khaiman. ! :)
Am citit putin din istoria tarii de pe wikipedia, si se pare ca tara a prosperat dupa ce a fost invinsa intr-un razboi de Imperiul Britanic si a ajuns la o intelegere cu acesta sa-i cedeze pamantul arabil din vale, singurul pamant din acel subcontinent Indian bogat in nitrati de altfel, si mai apoi a oferit Marii Britanii si dreptul de a-i gira toate afacerile externe. Dupa aia a mers din bine in mai bine pt cei din Bhutan. Desigur, a prins si momentul potrivit pt a fi invinsa si a se imprieteni cu Imperiul Britanic, plus a fost un mic tinut care a fost destul de ravnitor de independenta, mai ales datorita unor leaderi care au unificat pe diversii boieri feudali de acolo, ca si acolo erau, si i-au convins sa se uneasca pt a lupta impotriva imperiilor din jur, India, China, UK, etc, adica au fost destui de patriotici, desi desigur ar fi fost imposibil sa-si pastreze pamantul arabil, dar in zilele noastre cine mai are nevoie de pamant, s-au schimbat vremurile, si asa nu mai manaca nimeni decat lucruri sintetice, nu mai mananca mai nimeni produse agriculturale autentice, asa ca locuitorii tarii respective pot fi fericiti si doar asa din calugarie si turism, pe modelul oricarei manastiri din Franta sau Belgia, cu reguli stricte pt vizitatori, totusi ospitalieri cu turiistii platitori, mai manufactureaza un suvenir, etc. Zau, asa au unii noroc de niste circumstante favorabile sa fie invinsi de aia care trebuie.
ce faaaain. si eu vreau acolo. desi mi se pare cam scump. dar cred ca e o investitie care merita… o investitie in tine pentru ca intr-un asemenea loc nu ai cum sa nu descoperi o mica parte din tine :P
Care ajunge prima aduce o amintire pentru cealalata :))
250 de dolari ca sa gusti din portia de liniste pe care o mana de oameni au stiut sa si-o construiascam departe de lumea dezlantuita, imbratisand valorile traditionale. Nu stiu daca as vrea sa merg, daca as avea de dat banii astia. Mi-e teama ca m-as intoarce rascolita. Mi-e teama ca m-as revolta prea tare pe lumea asta in care traiesc, in care traim marea majoritate.
Luându-mă după peisajele mirifice din fotografii, trebuie să recunosc că este un loc aproape de basm, zic aproape pentru că subscriu părerii lui Vladimir, oricât de “grădină a Edenului” pare tara respectivă, tot răzbate o umbră dictatorială…
Nu tu tv, nu tu tablete, nu tu norebook. Doar natura si muntele. Traiesc 100 de ani fara probleme. Tanjim oare la asa ceva?
Auzisem de Buthan dar nu stiam foarte multe. E interesanta prezentarea ta. Dealtfel, am constatat si la alte popoare,cu cat e mai restrictionat accesul si influenta strainilor cu atat si-au pastrat mai bine identitatea, traditiile, valorile proprii, cultura.
Oameni simpli – fericiţi tot timpul
Oameni moderni – fericiţi când au chestii scumpe
Oameni complicaţi – fericiţi alături de alţi oameni complicaţi :)
Ultima nu cred ca e valabila, deoarece, dupa parere amea, oamenii complicati tind sa fie cam narcisisti si nu le prea place posibila concurenta din partea altor oameni complicati prin jur. Prefera sa fie inconjurati de oameni simpli carora sa le admire simlitatea si fericirea si sa suga fericire de la ei. (Nu toti, desigur, or exista si exceptii)
Pe mine ma fascineaza oamenii de genul asta care-si pastreaza pana-n maduva oaselor traditia si spiritul.
Frumos.
Da, si eu am fost curios din cand in cand desre spiritul Juche, acela specific nord coreean, pt c ae bazat toot asa pe o incredere in propriile puteri, fara a avea de a face cu exteriorul, in care “coreeni sunt stapanii propriului lor destin”, plus cu accent pe niste elemente culturale considerate specific traditional coreene…ma rog, desigur adaptate de Kim Il Sung, ca sa mearag in context, si NU zic ca e acelasi context cu cel al Bhutanului, dar oricum in legatura cu RPD nord-coreeana eu mereu am fost fascinat de nivelul educativ ridicat al tineretului de acolo…desi desigur naiba stie cum o fi in realitate, dar per total am asa impresia ca totusi tineretul este educat destul de serios, si nu numai asa patriotic, si mai sunt curios ce se va intampla cu acest Juche dupa ce va cadea dictatura de acolo, ceea ce desigur nu stiu daca va fi prea curand, dar oricum sunt curios, pt ca ar putea fi posibile atat o varianta sud-coreeana capitalista insa totusi relativ disciplinata, dar si una chinezeasca relativ ceva mai corupta.
frumos. ireal de-a dreptul
Am vazut un documentar la televizor, 80% din locuitori nu au electricitate sau televizor, dar regatul vinde foarte multa energie indiei (au foarte multe hidrocentrale) lai ei in tara nu gasesti pungi de plastic ci doar de hartie, si multe altele, o tara de vizitat dar din pacare tot ce e frumos e si scump.
Eu nu stiam de tarisoara asta fantastica, dar la cum ai descris-o tu in articol, tare mi-ar placea sa o vizitez.
am luat-o invers, acum pricep care-i faza cu bhutan-ul. repet ca si dincolo, m-as duce ca turist sa vad, dar ca sa ma decid sa locuiesc in alta parte, treaba asta cu “fericirea locului” nu ma convinge… cred ca fac parte din oamenii complicati :))
sa zboare spre civilizatie?…ma intreb de fapt unde e civilizatia…cred ca si asta e tot o problema de orgoliu a noastra, a occidentalilor.
sa inteleg ca ai ajuns acolo?? Sau doar ai ajuns la informatiile despre aceasta tara? Fiindca e unul din visele mele sa ajung in acele locuri!
Nu stiu ce sa zic. Sunt convinsa ca e un loc interesant, cum insa mai pot fi inca vreo 100 din lumea asta. :)
Daca ar fi sa ma pot teleporta, in multe locuri m-as duce. Ma sperie ca e nevoie de cam multi bani sa vezi fericirea la ea acasa. Daca o singura zi e 250 de dolari… e cam mult. Cred ca ma multumesc cu nefericirea mea… :(
Omul poate fi fericit si in Romania.Totul depinde de noi toti.Noi suntem capabili sä ne costruim fericirea noasträ.Romania este o Tarä frumoasä.Päcat cä este condusä de prea multi infactori.
Ce ar fi sä cerem in grup ca infractorii sä plece din politicä?Aveti curajul ?