Viaţa te poartă prin locuri despre care nici nu ai visat vreodată, unele uimitor de frumoase, altele greu de escaladat.
Brazilia. Cum este viata in Brazilia?
Se vorbeste limba portugheza in varianta braziliana, diferita de portugheza vorbita in Portugalia, densitatea populatiei este mica, cei mai multi brazilieni traiesc in zonele situate de-a lungul litoralului. Sistemul judiciar brazilian este bazat pe traditia romano-germanica. Sistemul public de sanatate se confrunta cu mari dificultati de ordin financiar. Brazilia este lider printre tarile in curs de dezvoltare si dispune de cea mai mare armata din America Latina. Clima este foarte umeda si calduroasa. Animale ce pot fi intalnite in Brazilia: puma, jaguarul, ocelotul, cainele sud-american si vulpea. Revenind la titlul acestui articol, la munca in Brazilia, vreau sa va spun ca in timpul petrecut pe pământ
cunoşti oameni din diverse categorii, unii mai buni sau mai deştepţi, alţii mai puţin.
Am aflat despre un băiat, un cunoscut, care lucra într-o fabrică la noi în oraş şi despre aventura vieţii lui. Câştiga mai puţin de 1000 ron pe lună şi banii nu îi ajungeau. Când s-a ivit ocazia să plece la muncă într-o ţară vecină nu a stat pe gânduri nici o clipă, a renunţat la tot, a pus geanta pe umăr, a pupat căţelul şi purcelul şi … via Cehia.
A lucrat o lună, a câştigat câţiva bănuţi, dar nu s-a putut acomoda. Chiria era scumpă, mâncarea la fel, limba foarte diferită de a noastră. Nu a făcut purici nici acolo, pentru că s-a ivit o altă şansă, mult mai bună după criteriile lui.
Pentru 1500 de euro a cumpărat un bilet de avion dus-întors, cu destinaţia Brazilia, unde i s-a părut că ar fi câini cu covrigi în coadă. Aflase de o fabrică cu acelaşi profil ca şi cea din România, la care lucrase timp de câţiva ani. S-a grăbit să se angajeze, iar salariul pe care îl primea acum era sub 400 euro. Plătea chirie, nu mai mânca la mami şi avea nevoie de ţigări. Deci bani de buzunar nu îi rămâneau.
După trei luni de muncă într-o ţară de la capătul lumii, băiatul a avut de ales între a rămâne acolo, cu speranţa că îşi va permite vreodată să cumpere un bilet de avion sau plecarea imediată, folosindu-se de biletul pe care îl achiziţionase din Cehia.
A ales a doua variantă şi cred că bine a făcut. Dar nu voi înţelege niciodată ce a căutat acolo, dacă primea la fel de puţini bani ca şi în România. Nicaieri nu sunt caini cu covrigi in coada. Nimerise intr-o zona defavorizata a Braziliei. Inconjurat de jungla, traind printre bastinasii pe care nu ii intelegea, mancand alimente cu care nu era obisnuit, baiatul a simtit ca aceasta perioada a fost mult prea grea…
Daca doriti sa mergeti la munca in Brazilia, sfatul meu este sa va interesati foarte bine inainte, pentru a nu pati acelasi lucru. Aflati in ce zona a tarii trebuie sa mergeti, cum sunt conditiile de cazare, ce puteti manca, ce salariu veti primi si daca acesti bani va vor ajunge pentru a supravietui. Sa nu uitati ca baiatul despre care va vorbesc a nimerit aproape de salbaticie, unde a avut ocazia de a vedea bastinasi inveliti doar cu o carpa la brau, cu arcuri in maini.
Probabil ca in orase lucrurile stau mai bine, insa nu plecati, nu plecati inainte de a va documenta temeinic, de a cere parerea celor care au fost plecati in Brazilia, de a va interesa cum este clima, cum este mancarea, cum sunt salariile si, bine-nteles, nu plecati inainte de a cunoaste acceptabil limba, caci altfel nu va veti putea descurca.
dada, aprecieri pt incercare.
Posibil sa nu fi stiut ce salarii sunt, cat costa o lenjerie de pat sau un laptop.
Dar avea acces la internet. Nu s-a interesat nici macar de pretul cazarii.
Speranța într-o șansă mai bună. Eu cred că e de apreciat faptul că a încercat…
Poate este de apreciat curajul de a incerca, dar de ce oare nu s-a informat inainte?
In Brazilia ? Macar a calatorit incercand !
:)) Avazut el Brazilia? A vazut-o! :))
🙂 felicitari pentru curajul de a incerca 😛
Si eu l-am felicitat, dar i-am si reprosat ca s-a grabit.
A visat si el la o viata mai buna si, asemenea multora, a trait o deziluzie.
Eu nu ma pot arunca asa, cu capul inainte, poate si pentru ca am o responsabilitate fata de copil.
Incercarea moarte n-are! Pana la urma i se va ivi ceva care sa il multumeasca 100%!
Da, este tanar si nu are obligatii la nimeni deocamdata. 😉
s-a descurcat si s-a intors.
cunosc oameni care au plecat in alte tari, pentru o viata mai buna si-au dat chix rau.
adica nici bani de intors, sau mai rau puscarie.
asa ca ala care pleaca si-si mai face si un rost e de toata lauda.
la fel si ala care se intoarce si nu cu coada intre picioare, ci fix pe fix, ca cel din povestirea ta.
si eu vreau sa plec…
Cine te opreste? Un pic de curaj, bani de drum si asteptam vesti din America de Sud. :))
A riscat cu speranta ca va fi mai bine, dar nu e bine nici sa mergi la pomul laudat
Nici nu stiu daca ii recomandase cineva sau doar ia placut cum suna Brazilia. :))
Nici nu prea ai cum sa intelegi ce cauta acolo! El e barbat :))
Poate ca ai dreptate, femeile cauta siguranta unui camin. :))
el si cu Mazare! 🙂
ma rog, Mazare merge in Brazilia cu bani de aici! 😀
Si el nu va face probabil niciodata ce face Mazare in Brazilia. :))
:)) s-a dus sa se plimbe omu. era tanar, de ce sa nu incerce? daca as fi suficient de motivata si eu m-as duce. macar a vazut carnavalul de la rio? 😀
Nu, ca era undeva aproape de jungla, a vazut bastinasi aproape dezbracati. :))
Ar fi păcat să mă expun contra încercării băiatului de a căuta ceva mai bun.
Numai încercînd să zbori – ve-i zbura, fie chiar din tentativa a N-sprececea.
Cand incerci sa zbori fara sa ai aripi puternice, risti sa te prabusesti. El a fost destul de norocos. 😉
Chiar daca primea la fel de puţini bani ca şi în România a castigat enorm … doua experiente de viata pe care le poate povesti nepotilor.
Ce ar fi castigat in aceasta perioada stand acasa ?
Merita felicitat pentru curajul de a se lua la tranta cu viata.
Acum sa se scuture de praf si sa mearga mai departe.
Eu nu pot intelege asta. Cred ca este mentalitate de barbat. Daca plec de acasa, plec la mai bine…
Totusi, spre finalul sederii lui acolo, incepusem sa ma acomodez cu ideea si nu mai parea chiar de speriat.
Mie nu mi se pare nimic laudabil, mi-e mila de bietul om, a sperat la mai bine mintit de reclame si a trait o deziluzie. Chiar asa trebuie sa pierdem toti timp si bani ca sa intelegem ca strainatatea nu ofera nimic in plus fata de tara?
Uneori ofera ceva mai multi bani, dar bani nu pot compensa dorul de casa, de familie, de ceea ce ai lasat in urma. El nu a avut nici macar norocul sa castige mai mult decat aici.
A visat si a avut curaj! Eu nu cred ca as regreta, daca as fi fost in locul lui. A fost o experienta de viata !
Probabil ca neavand nevasta si copii, a luat totul ca pe o aventura, dar eu intelg mai greu, pentru ca am baiatul langa mine.
A fost pe principiul mai bine sa-ti para rau de ce ai facut, decat de ce nu ai facut.Daca nu s-ar fi dus ar fi ramas poate uneori cu gandul la Brazilia, mai ales ca e si o tara care suna exotic si tentant pentru multi. Asa s-a dus, a vazut, si-a scos-o din cap. Si nu cred ca o experienta de cateva luni i-a stricat,si nu cred ca regreta,Brazilia cred ca e o experienta de neuitat.Zic eu, ca mi se intoarce sotul chiar azi de acolo, dupa o saptamana 😉
Depinde si unde nimeresti. El nu a vazut nimic frumos in Brazilia, a stat izolat intr-un satuc, nu putea pleca prea departe, ca nu cunostea limba si nu avea bani. Si cred ca i-a iesit pentru totdeauna din cap tara asta.
Si eu imi doresc sa plec, dar mi-e groaza de barierele lingvistice, in cazul in care nu as avea parte de o comunitate de romani .
Eu am plecat in Italia fara sa stiu decat un cuvant: ciao. Am lucrat doar cu italieni, am fost nevoita sa invat limba repede, sa ma pot face inteleasa. Daca stai printre romani nu inveti niciodata alta limba.
Dar ce s-o fi intamplat ? In Brazilia contemporana nu functioneaza bine Legea Muncii, sau chiar asta e salariul unui muncitor obisnuit acolo ? Zau, chiar as fi curios sa verific, sa aflu mai multe, desigur nu neaparat despre cazul asta in speta, dar in general cum sta situtia oamenilor muncii in Brazilia, atat localnici cat si imigranti legali plus posibil de pe piata negra a muncii, pt ca deja se stie despre exploatarea curenta chiar real brutala a mai multor popoare asiatice pe piata muncii din unele tari arabe chiar bogate, plus Brazilia pare a fi apreciata politic destul de mult in ultima vreme + i se face chiar posibil un inceput de promo ca importator de mana de lucru pe diverse domenii…cel putin astea sunt impresiile mele curente la nivel de observator total superficial al mass-mediei internationale.
Revin ca sa confirm ca salariile sunt intr-adevar real ff mici in Brazilia, o idee mai mici decat in Romania si Bulgaria chiar, dar pe undeva prin zona asta, plus, da, este posibil sa fi intalnit si discriminare destul de brutala acolo, depinzand mai precis unde si pt cine lucra. Zau, nici nu as fi crezut ca e chiar asa de rau in Brazilia pana nu am inceput sa caut un pic mai “adanc” decat ce era initial aparent din ultimele promo, care intelegeam ca pot fi oarecum “umflate”, dar nici chiar asa de super-umflate chiar in halul asta.
Ma rog, nu e cel mai rau in Brazilia, dar din punct de vedere romanesc mediu curent contemporan motivat mai mult de “ceva mai bine”, decat de reala supravietuire, zau, nu pare sa merite efortul, decat, desigur, daca cineva ar avea cash mult de tot de spalat/investit in ceva anume pt beneficiul Braziliei si al lui/ei personal laolalta, dar altfel zau, nu.
Disclaimer (just in case citeste ambasadorul Braziliei blogul Vienelei): NU e vina lui Vienela nici a ownerilor acestui blog pt toate posibilele comentarii mai mult sau mai putin credibile din public care apar pe blogul ei, plus tot ce scriu eu trebuie interpretat prin prisma ca eu nu am talent la exprimat in scris in mod coerent si concis si usor inteligibil, plus uneori la teze si chiar si la examenul de literatura de la Bac eu am scris uneori si chestii total din burta, (mai ales in legatura cu intrebarea referitoare la dl Tudor Arghezi), deoarece habar nu aveam de subiectul respectiv, (care era ceva despre poezia de dragoste, si eu nu stiam decat poezia despre catelul Zdreanta, si nici macar aia nu eram sigur cum se termina, stiam doar primele versuri care intrebau “L-ati vazut cumva pe Zdreanta…?” + ceva de gen ca e un caine “zdrentaros”, insa “frumos”), si o pot confirma toti profesorii mei de lb romana din cursul intregii scolarizari obligatorii.
Rudolph, mi-ai adus aminte de o persoana din blocul unde am locuit. La teza din clasa a 5-a i-a picat Neamul Soimarestilor. A putut doar sa spuna ca “era acolo un barbat, Tudor Soimaru, care avea un cal si isi plimba mereu prietena, pe care o chema Tudorita Soimareanca.” :))
Nu avea nici calificare, nu prsta o munca cu mari responsabilitati, era si izolat, dupa cum povesteam mai sus. Probabil la oras ar fi avut alte sanse.
Mirajul străinătăţii. Uneori avem impresia că dacă cineva pleacă să muncească în afara ţării o duce excelent. Din ce povesteşti tu e clar că se întâmplă să nu fie aşa. Cum spune şi “frmshk”: e de apreciat faptul că a încercat. Chiar a avut curaj.
Eu la inceput nici nu am crezut, am cerut dovezi, mi se parea incredibil faptul ca a plecat la capatul lumii. Faptul era consumat, dar eu nu ma puteam abtine sa nu il intreb de ce nu s-a interesat inainte, de ce a plecat fara sa stie cum este de fapt acolo.
Nu cred ca a stiut ca va munci doar pentru 400 de euro. Normal ca asteptand ca lucrurile sa se mai schimbe si-a pierdut speranta. Oricine ar fi facut-o.
E bine ca s-a intors. Dar acum ce face? Si-a gasit altceva?
S-a intors la munca aici, in oras, face acelasi lucru, dar la alta firma. Are totusi si amintiri placute de acolo.
Multi cred ca in strainatate sunt caini cu covrigi in coada. E la fel de greu si la altii, poate ca odata cu criza e mai greu decat aici.
Eu am avut noroc in Italia, dar erau si alte timpuri, nu era criza. Probabil ramaneam acolo daca aveam copilul cu mine.
Buna ziua,
Da. Frumoasa povestioara. Cine pleacă de la cald la frig..De la adăpost la intperie?? Doar cei cu spirit cutezător. Pot spune că am fost in Brazilia de 7 ori.
Tot timpul, in interes de serviciu, este o tara imensa cu pădure inca necalcata de om. Am ajuns in Pernambuco. Zona f bine industrializata ( cea mai mare fabrica Fiat din America de sud, o fábrica de sticla, la fel cea mai mare din America de sud.) Munca mea nefiind în acest sector. Ci doar menționez aceste lucruri.
De cum cobori din avion în Recife, te izbește o căldură tropicala și un aer cu puțin iz de umezeala.
Oraș port la ocean. faleze imense, plaje la fel de interminabile.
Te vor șoca târgurile unde fructe și legume nemaivăzute îți vor face tot felul de feste nestiind daca se consuma crud sau pregătit, fructa sau leguma, amar acru sau dulce, mirosurile plăcute și neplăcute îți vor ataca fosele nazale. Deci straniu pentru prima dată recunosc.
Restaurantele in schimb, foarte bune, hotelurile în aceeași linie, deci pot spune că plăcut surprins si impresionat de frumoasa Brazilie.
Ah, iti multumesc mult pentru ca impartasesti cu noi toate aceste amintiri si informatii. Iti spun cu sinceritate ca alegerea persoanei din poveste m-a socat. Acum, citind la tine, imi dau seama ca Brazilia m-ar cuceri, daca as ajunge pe acolo. 🙂