Kamceatka, o carte de Marcelo Figueras, scriitor argentinian

Kamceatka, o carte de Marcelo Figueras, scriitor argentinian

Kamceatka, o carte scrisă de Marcelo Figueras, scriitor argentinian, mi-a atras atenția prin titlu. M-a făcut să o doresc de cum am citit descrierea găsită pe site-ul editurii ALL. Cu această ocazie răspund și celor care mă întreabă după ce criterii îmi aleg cărțile. Kamceatka este nu doar un teritoriu “misterios și îndepărtat, cu urși fioroși, cratere fumegânde învăluite în vapori de sulf și vârfuri muntoase acoperite de zăpezi eterne”. Ea reprezintă și ultimul cuvânt pe care Harry îl aude din gura tatălui său.

Puteți cumpăra cărți de aici. 

Cu un asemenea început, cartea are puterea de a reține cititorul. Îi trezește curiozitatea. Are puterea de a-l face să își imagineze câte în lună și în stele despre ceea ce va urma. Și totuși, parcă nimic nu anunța cu adevărat frumusețea ce avea să mi se dezvăluie. De sub penița talentatului scriitor argentinian, Marcelo Figueras, s-a ivit o bijuterie de carte.

Kamceatka, o carte scrisă de Marcelo Figueras – descriere

Marcelo Figueras reușește, în fraze simple și clare, să descrie atmosfera apăsătoare din Argentina anului 1976. Descrie și toate temerile, speranțele și bucuriile unui copil de zece ani. Viața acestuia o ia razna când părinții decid brusc că a sosit momentul să se ascundă de autorități într-un sat de lângă Buenos Aires.

Băiatul găsește într-un sertar, în noul său dormitor, o carte despre Houdini. Își promite că se va face magician cândva. Pentru început, deoarece nu știe (deocamdată) nimic despre tehnicile folosite în evadări, alege numele pe care îl va folosi cât timp va sta departe de casă. Acesta este Harry – după marele iluzionist, desigur.

Citat din cartea Kamceatka, scrisă de Marcelo Figueras

“Și cuvintele există în timp. Unele cad victimă neîntrebuințării și rămân închise în cărți pe care nu le mai vizitează nimeni, ca pe bătrânii din azile. Altele se schimbă pe parcursul vieții, pierzând anumite caracteristici și dobândind altele. Cuvântul tată, de exemplu… Niciunul dintre noi nu se gândește că tată este doar un animal mascul; cuvântul ne evocă figura unui bărbat amabil, care este prezent în viața fiilor săi dându-le protecție, iubire și ghidându-i.”

Despre ce anume este cartea Kamceatka, de Marcelo Figueras – recenzie

Harry este rupt de tot ceea ce cunoștea, fără prieteni, fără lucrurile sale dragi, dar mai ales fără jocul sau preferat – TEG, tactică și strategie de război. Copilul de numai zece ani este nevoit să își caute, alături de fratele său mai mic, “Piticul”, alte distracții. Trebuie să spargă cumva monotonia unei vieți trăite pe ascuns, sub nume și identități false.

Cei doi observă că zilnic se aruncă în piscina din curte cel puțin un broscoi curajos (ori poate inconștient, sinuci_aș). Broscoiul nu își dă seama la timp că nu există cale de întoarcere. Pentru a-i salva, copiii inventează o antitrambulină care să îi ajute pe broscoi să iasă din apă. Exact așa cum trambulina îi ajută pe oameni să intre în apă.

Să fie și acesta un mod prin care Harry ne spune că ar vrea un drum de întoarcere sigur spre lumea pe care o cunoaște?

CUMPĂRĂ CARTEA KAMCEATKA de aici

 

 

 

Citat din Kamceatka

“De regulă, realitatea și frumusetile ei sunt mai neverosimile decât orice ficțiune. Ce scriitor ar putea inventa dragonul de Komodo, forma amigdalelor sau modalitățile specifice în care ne reproducem? Ce imaginație ar putea concepe recifele de corali pornind de la mici animale care secretă calciu prin corpurile lor? Cine ar avea curajul să creeze o lume ca a noastră, dominată de urmași ai broscoilor, ai broaștelor, ai salamandrelor și ai tritonilor?”

Încercând să înțeleagă lumea adultilor, băiatul din carte se refugiază în Kamceatka.

Inteligent și intuitiv, Harry încearcă să înțeleagă lumea adulților. Vrea să își explice schimbările care au permanent loc în viața familiei sale, dar și a țării. Atunci când simte că situația este de nesuportat, când îl apucă frica de realitate, băiatul se refugiază în Kamceatka.

E locul unde poate lupta cu natura potrivnică. La fel cum e locul pe care tatăl său îl alegea întotdeauna în jocul TEG pentru a-și construi strategia cu ajutorul căreia câștiga fiecare partidă.

“Continuăm să fim niște ființe nesigure, la fel de nestatornice ca linia de nisip ud de pe coastă. Noi continuăm să fim ființe de lut, cu suflul divin încă proaspăt pe obraji. Continuăm să fim amfibieni, visând la apă atunci când ne aflăm pe uscat și visând la uscat atunci când înotăm în ape întunecate.”

Kamceatka este, la prima vedere, o carte despre o familie de intelectuali cu doi copii

Kamceatka este, la prima vedere, o carte despre o familie de intelectuali. Aceștia se refugiază, împreună cu cei doi copii, din calea autorităților. La o privire mai atentă, cititorul înțelege că este o poveste despre viață și introspecție. O poveste despre felul în care un copil de zece ani încearcă să rupă ambalajul în care părinții au împachetat realitatea.

O poveste despre căutarea sinelui, a siguranței, a stabilității într-o lume care se prăbușește. Cartea este împărțită în capitole. Ele amintesc de orarul școlar: Prima oră – Biologia, A doua oră – Geografia, Recreație, A treia oră – Limbajul, Recreație etc.

“Toate drumurile duceau către o întrebare incorectă. Câteva zile, am crezut că eram condamnați la tăcere. Nu știu cine a început, el sau eu… Pentru că ne erau interzise întrebările incorecte, probabil că mi-am stors creierul în căutare de întrebări corecte, pe care le puteam pune cu voce tare, în gura mare, la lumina soarelui, pentru că nu îmi plăcea să fiu oprit de la a întreba. Încep prin a-ți interzice câteva și apoi ți le interzic pe toate. Și e frumos să pui întrebări, cel ce nu mai întreabă e lipsit de viață, e mort. Atunci am descoperit filonul salvator. Existau anumite întrebări care păreau elementare, evidente, dar al căror răspuns nu-l cunoșteam.”

Kamceatka este o carte potrivită pentru orice vârstă