Astăzi (10 februarie 2014)… m-am trezit plin de speranță că, gata, m-am uscat și nu mai trebuie să stau să aștept pe sârmă. Iupiii, o să trec la acțiune!
Afară… este un cer mohorât aducător de tristeți de iarnă cufundată sub nori.
În grădina… Vlad nu are grădină, dar stă peste drum de parc unde zăpada așteaptă cuminte ca întotdeauna.
În casă… voi ajunge imediat ce se trezește mama lui Vlad și îi caută o căciulă pentru ieșit la joacă.
În bucătărie… poposesc mai rar și nici nu îmi place prea tare. Mirosul de mâncare se lipește de mine și am nevoie de multe ture de aerisire ca să scap de el.
Sunt îmbrăcat cu… fiind un fes, mai degrabă eu îl îmbrac pe Vlad și îi țin cald. Dacă aș fi ceva mai lăudăros, aș putea să zic că sunt îmbrăcat în stele fiindcă sunt un fes albastru cu multe steluțe de zăpadă.
Ce muzică ascult acum… din balcon unde stau acum, aud zgomotul mașinilor de pe bulevard și chicotelile celor mici din casă.
Ce cărți citesc zilele astea… Oho, din dulap de la Vlad citesc multe: Omida mâncăcioasă, Lumea Dinozaurilor, Aventurile lui Winnie, Pinocchio, Animalele povestesc 365 de povești, Capra cu trei iezi și multe altele.
Ce mai meșteresc eu… hmmm, dificil răspuns! Nu meșteresc nimic, dar asist cu mult entuziasm la ce meșterește cu năstrușnicie Vlad împreună cu fratele lui mai mic.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să merg la ski că e vacanță.
Am învățat… Am învățat că toate lucrurile au un rost pe lume. Am învățat că dacă ai suficientă răbdare și speranță îți afli rostul. Am învățat să nu mai fiu trist atunci când Vlad nu are nevoie de mine. Să știu că eu îi sunt de ajutor afară ca să îl protejez de frig. Am învățat să am răbdare până când trece vara și primăvara și voi fi scos iar din dulap ca să îl încălzesc pe Vlad. Am învățat care e rostul meu și îmi place.
Sunt recunoscător… iernii pentru că mă readuce la viață.
Mă gândesc… la bucuria lui Vlad când iese afară și se tăvălește prin zăpadă sau descoperă o veveriță căutându-și gustarea ascunsă în toamnă.
Aștept/sper… să mă aducă mai repede mama lui Vlad în casă că mi-e dor de el.
Un citat/proverb favorit…Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai. Henry Ward Beecher
Am zărit lumina
de Marin Sorescu
Am zărit lumina pe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Locul unde m-am născut
www.piticot-magazin.ro
O fotografie preferată
sursa imagine: Piticot Magazin
Marin Sorescu! Cu asta m-ai topit! :)
Nu cumva a fost soarele primavaratic de afara? :)
ai o imaginatie prea bogata :))
Nu-i asa? :)
Zambesc laaaaarg! :)
Minunat jurnalul fesului albastru, iar ideea ta, nici nu mai zic!
Si eu sunt incantata de cum a iesit, sa stii. :)
şi căciula la care lucrai tu?
Am abandonat-o de atunci… Sunt prea obosita pentru a mai avea chef de crosetat…
Minunate idei ai, Vienela! :)
Merci, merci! :)
de la Piticot a venit si imaginatia!
Sorescu, necunoscut pentru multi!
Normal ca de la Piticot… Nu ai vazut ce lucrusoare frumoase au pe acolo?
Ce bine suna proverbul pe care l-ai publicat: Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai. Este extraordinar.
Tare drag imi este si mie acest proverb…
Si poezia este faina, cand am ajuns la ea am sarit direct jos, adica aici la comentarii, cu proverbul in minte dar m-am intors si am citit si versurile. Faine!
Ma bucur ca ti-au placut… Voi incerca sa mai scot la lumina astfel de versuri si proverbe…
Totdeauna mă uimeşti! Ai idei extraordinare şi ne readuci la tine …şi cu acest element surpriză.
Pacat ca nu mereu imi vin ideile atunci cand a absolut necesar sa le am…
Nu ştiu cum de-şi găsesc veveriţele mâncarea ascunsă din toamnă, iar eu, uneori, nu-mi găsesc nici cheile de la casă…
Ha, ha, tu si Mihai al meu… Nici cu ele in mana nu stie unde le are… :))))
Cam mic Vlad asta din poza sa citeasca atatea ;)