Astăzi (6 mai 2017)… mă uit cu drag la brățara abia cumpărată. Oare pe unde o voi plimba? Cu drag mă uit și spre cărțile care așteaptă să fie citite. Când le va veni rândul? În teorie aș avea timp să termin una chiar acum, în timp ce sorb dintr-o cafea pe jumătate leșinată. Practic, prefer să scriu pe blog. Am descoperit că mă amuză grozav recitirea paginilor de jurnal din anii trecuți.

Mă gândesc… că lenea de a mă aranja singură m-a costat 50 de lei ieri – ojă semipermanentă, manichiură french, bla bla. Ei bine, din cauza unei cliente care a întârziat, s-a decalat programul și domnișoara manichiuristă a fost nevoită să se grăbească, mai ales că astăzi merge la o nuntă. Rezultatul este catastrofal: unghiile mele arată de parcă au fost mânjite cu ojă de un copil plictisit.

Sper… să ducem planul până la capăt data viitoare când ne decidem să plecăm la munte. Acum câteva zile, pe la 4 dimineața, după o noapte de jucat rentz, am vrut să mergem la Bușteni. Pentru că afară părea să fie puțin cam răcoare, iar pe nepoată o luase somnul, ne-am răzgândit și ne-am întors din drum. Noroc că Bruno nu a înțeles nimic din cele întâmplate, altfel ne-ar reproșa și astăzi ratarea primei sale plimbări cu trenul.

În casă… e cald și bine. Și, spre surprinderea mea, destul de curat. Astăzi nu-mi rămâne decât să bag rufe la spălat, să pornesc aspiratorul și să îmi fac ordine în ghiozdan.

Pisicile mele… s-au împărțit în două tabere: negrele, Ursula și Miți, sunt terorizate de miorlăielile de nuntă și se poartă agresiv. Tigratele, Pufi și Vrăbiuța, par să se înțeleagă tot mai bine. Toate astea pentru că slăbănoaga de Vrăbi, singura noastră pisică nesterilizată, a intrat iar în călduri.

Câinele meu… e rupt de oboseală și cred că are febră musculară. Cu toate astea, dacă mă duc lângă el când doarme și îi șoptesc la ureche “Bruno, mergem afară?” sare imediat din fotoliu. Cuvântul afară e magic, pe cuvânt.

Prin Ploieşti… miroase îngrozitor, mai ales noaptea și la primele ore ale dimineții. Putoarea de sulf se amestecă în mod nefericit cu aromele venite dinspre fabrica de dero, cu duhoarea rahaților de câine, cu mireasma castanilor înfloriți, cu toate gunoaiele aruncate la întâmplare de ploieșteni.

Prin blogosferă… nu am avut timp să umblu. Motivul îl găsiți mai jos.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… Să mă odihnesc. A fost Mihai în concediu și am avut zile de foc, frumoase, dar epuizante: am jucat noaptea rentz, am umblat pe coclauri, unde am găsit până și rațe sălbatice, am făcut cumpărături în fiecare din cele zece zile, ne-am ocupat de revizie și iscir la centrala termică și de montarea unui detector de gaz metan (bine, noi doar am plătit), l-am luat pe Bruno cu noi chiar și când am dus gunoiul, am avut zilnic musafiri, ne-am uitat la nenumărate filme, am gătit împreună, am citit, am scris, am dansat etc etc.

Un citat/proverb favorit… “… să mergem înainte și să trecem prin toate dificultățile existenței și să construim o versiune mai bună a noastră înainte ca ciclul să se termine și să ne răcim și să ne contractăm și să ne stingem ca Soarele. Cinci milioane de ani. Acesta este timpul care ne rămâne pentru a face lucrurile bine.” – Kamceatka

O fotografie preferată… Am zărit vaca de departe și m-am grăbit să urc dealul pentru a-i face o poză. Ajunsă la jumătatea drumului, am remarcat că vaca era de fapt un taur cu privirea nu tocmai plăcută. Am făcut cale întoarsă fără să mai stau pe gânduri vreo clipă.

taur pe deal