Astăzi (10 octombrie 2015)… trăiesc o zi ciudată. Lejeră, dar totuşi aglomerată… Pustie, şi totuşi atât de plină…

Mă gândesc… la Mihai. Prietenii ştiu de ce.

Sper… să fie viabil proiectul meu de a scrie despre Ploieşti în orele când cartea de pe noptieră nu este ancorată în realitate, când legendele florilor par ofilite, când din fotografii îmi zâmbeşte natura, iar pe un blog de pisici joacă probabil şoricei.

În casă… ni s-a părut aseară că e cam frig. Ca să nu dăm drumul la centrală încă din octombrie, am ales să aprindem pentru scurt timp cuptorul aragazului, fără să ştim că din tavă căzuse nişte ulei. Când ne-am dat seama, întreaga casă era deja învăluită într-un fum gros, aşa că am fost nevoiţi să ţinem toate geamurile deschise două ore. Aviz amatorilor de internet!

Pisicile mele… atrag zilnic privitori miraţi. Unii doar le admiră, alţii vorbesc cu ele şi încearcă să le atingă prin plasa montată chiar înainte de venirea frigului. Credeţi că ar trebui să şterg mai des geamurile, dacă tot ridică atâta lume ochii spre ele?

Câinele meu… a văzut pe internet o poză haioasă şi acum insistă să-i fac şi lui una asemănătoare, cu nepoata în rolul Scufiţei şi cu el în rolul lupului (deghizat în bunicuţă).

Prin Ploieşti… miroase a viitoare ninsoare. E frig, atât de frig încât să-mi fie teamă să ies din casă.

Prin blogosferă… am trimis un mesaj cât se poate de serios: doresc să fac schimb de linkuri cu alţi bloggeri. Dacă sunteţi interesaţi sau ştiţi pe cineva care ar putea fi interesat, lăsaţi un comentariu aici sau trimite-ţi un mail.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să mă organizez şi să învăţ să trăiesc având bărbatul plecat departe, la 1946 kilometri.

Un citat/proverb favorit… Depărtarea nu este depărtare dacă sufletele sunt apropiate.

O fotografie preferată… captură din jocul de LOL (League of Legends). :)

joc-league-of-legends-1024x768