Astăzi (7 iunie 2015)… mi-ar fi plăcut să îmi petrec ziua la Păuleşti, însă nişte motive de-a dreptul caraghioase mă împiedică. Drept urmare, m-am decis să îmi ofer cadou câteva ore, timp în care să lenevesc la televizor, să citesc şi să dorm, dar asta abia după-amiază. Dimineaţa este deja rezervată nepoatei mele, care freamătă de nerăbdare să îl plimbe pe Bruno şi să scrie pe proaspătul ei blog.
Tot astăzi îi spun La mulţi ani! micuţului Danu! Ah, pardon, de astăzi e băiat mare, iar eu îi doresc să crească sănătos şi fericit!
Afară… nu mi-aş fi imaginat că voi ieşi atât de des. Dragul meu Bruno a bătut ieri orice record: din oră în oră a cerut să fie scos la plimbare.
În grădina… unui bloc vecin vine uneori o pisicuţă albă.
În casă… este deja cald. Soarele, în dărnicia lui, îmi trimite raze lungi, ademenitoare.
În bucătărie… am exagerat vineri. Nici măcar nu am pus piciorul pe acolo, în afară de momentele când am făcut cafea. Ieri am exagerat iar. Am gătit pentru căţel, am gătit pentru noi, am lăsat totul lună în urmă. Nu mă întrebaţi cât de obosită mă simt astăzi.
Sunt îmbrăcată cu… o rochiţă de vară şi săndăluţe din care Ursula tot încearcă să muşte.
Ce muzică ascult acum… de câte ori scriu în jurnalul de femeie simplă la ore matinale, această rubrică rămâne necompletată. Nu obişnuiesc să ascult muzică în timp ce scriu, mai ales dacă sunt abia la prima cafea.
Ce cărți citesc zilele astea… mă recitesc pe mine, pentru a descoperi eventuale greşeli înainte de publicarea articolelor.
Ce mai meșteresc eu… aveam păstrat într-un sertar un sac de iută nou-nouţ. Din el am tăiat câteva bucăţele, am tras fire, am format franjuri, le-am înnodat perechi şi am făcut un soi de suporturi pentru ceşcuta de cafea.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să urmăresc blogul lui Eddie şi să scriu o altă duzină de cuvinte.
Am învățat… Aş vrea să învăţ să nu mai fac promisiuni.
Sunt recunoscătoare… unei firme (habar nu am ce nume poartă) care comercializează “pişcoturi de casă”. Nu îmi ajunge o pungă pe zi…
Mă gândesc… tot mai des că o maşină la casa omului este un lucru mai mult decât util.
Observ că am scris de câteva ori despre cafea astăzi.
Aștept/sper… să pot ajunge la munte luna asta, măcar pentru câteva ore.
Un citat/proverb favorit… În pomul care nu face roade nu dau oamenii cu pietre.
O fotografie preferată… Comuna Bucov, Casa de cultură, un tuci în mijlocul curţii. :D Ar fi bun la mine acasă, să îmi prepar cafea pentru întreaga zi. :D
Eu cred ca din ora-n ora, Bruno nu vrea sa te imparta cu nimeni.
Bruno ca Bruno, dar Miti e de-a dreptul egoista si sare imediat la bataie daca vreun alt animal se apropie de mine. :)))
In bucatarie si eu puneam piciorul foarte rar. Mai mult pentru cafea… De cand o am pe Doris insa, adica de cateva luni, sunt prietena cu bucataria. Pentru noi tot doar cafea fac. In rest, mancam in oras sau comandam ceva. In schimb, cand gatesc pentru fetita mea, sunt foarte constiincioasa. Bine, asta nu se intampla de foarte mult timp, pentru ca am inceput diversificarea doar de vreo luna si ceva. :D
Mie imi place sa gatesc, insa o fac tot mai rar si tot mai in graba… :))
Hi, hi, cat e de ciudata viata! Facem din dragoste pentru alte fiinte ceea ce pentru noi poate ca nu am face…
la multi ani lui Danu, atunci :)
Multumim, multumim! :)
Woow, dar cata cafea bei de-ti trebuie un tuci din ala! Un sfarsit de saptamana minunat, Vienela!
Depinde de zile, Mari. Uneori 4, alteori 6… :D
O saptamana senina sa ai!
cafea cafea cafea… eu numai asta vad :))) si totusi ieri am baut un pic de cafea la filtru, tare buna. imi era dor de aroma si savoarea ei.
ma bucur ca Bruno te scoate din casa. simt mai multa vitalitate la tine de cand cu catelul asta. tot e bun un catel la casa omului. stie Dante al meu de ce vrea si el unul :).
Cat am fost insarcinata cu Ionut, cafeaua mi-a lipsit cel mai mult. As fi baut, ca pofteam, insa ma apuca in acelasi timp si scarba cand ii simteam mirosul. :)) Ma pacaleam cu cacao…
Da, ma simt mai in forma, insa ma si enervez rau in ultimul timp. Strang dupa animale de parca as avea 20 de copii in casa. Azi dimineata am gasit o punga de zahar sparta si imprastiata prin toata bucataria.
Bruno e un cățel tânăr care are nevoie de multă mișcare, n-ai ce-i face…
În ceea ce privește cafeaua, și eu eram așa până nu demult, cam acum două luni. Am renunțat la ea de bună-voie și am trecut pe ceaiuri de fructe. Mă simt excelent și îndemn pe toată lumea să încerce, ca și în cazul lăsatului de fumat.
Ai dreptate, în ceea ce privește mașina. Este utilă și chiar necesară. Nu trebuie să fie neapărat un scumpă și tare. Un Logan te duce la Păulești ca și o Toyota, să zicem. Restul sunt mofturi !
Iar eu nu reusesc sa il plimb pe cat de mult mi-as dori…
Pot renunta oricand la cafea, desi beau multa. Am si facut-o de vreo doua ori, numai ca imediat ce trece o zi fara cafea ma pricopsesc cu niste dureri de cap infernale…
Da, sa o cumparam nu ar fi chiar greu. Problema este ca Mihai, desi are permis de vreo zece ani, se teme sa conduca, tocmai pentru ca in acest timp nu a atins volanul, eu nu am permis, iar copilul nu cred ca s-ar deranja sa ne plimbe pe unde am avea nevoie, ori de cate ori am avea nevoie… :)))
Un tuci de cafea mi-ar trebui si mie acum. Am avut o noapte lunga si ma asteapta o zi grea.
Imi place proverbul cu pomul care nu face roade. :)
De la mine sa nu ceri, ca mi-e lene sa fac inca un tuci. :)))