Astăzi (22 mai 2015)… am întâlnit în vis Poetul. El îmi căuta ochii, eu îi căutam versul. El îmi zâmbea cu îndrăzneală, eu tremuram cuprinsă de nelinişti. I-am spus că aş vrea să pot scrie aşa cum scrie el. A zâmbit iar. S-a lansat într-un monolog din care am reţinut că nu toţi se nasc poeţi, nu toţi pot pune în cuvinte trăirile adânci, nu toţi au norocul de a fi apreciaţi la justa valoare. Am zâmbit şi eu. Ce gând stupid am avut! De ce aş vrea să scriu ca altul, când ceea ce gândesc sau trăiesc se ascunde numai în cuvintele mele, în felul în care eu le amestec şi le arunc în arena virtuală?
Afară… au început să mă cunoască toţi posesorii de căţei şi toţi copiii cartierului.
Într-o grădină… a găsit soţul meu acest superb trandafir roz.
Într-o zi vă voi povesti despre casa căsătoriilor din Ploieşti…
În bucătărie… am avut aseară masă ca la câmp: şuncă, brânză, ouă, ceapă roşie, castraveţi şi roşii bine coapte. Eu, femeie atât de simplă încât îmi complic mereu existenţa, am ales să mănânc şuncă şi nişte murături asortate cu prea mult îndulcitor, găsite la profi.
Sunt îmbrăcată cu… blugi, tricou kaki, papuci care au fost odată albi şi care astăzi arată de parcă ar fi fost muşcaţi, băloşiţi şi tăvăliţi de un pui de câine. A, chiar s-a întâmplat?
Ce muzică ascult acum… Cargo. A aflat toată lumea că iubesc Cargo?
Ce cărți citesc zilele astea… Nu citesc. Încerc să mă adun pentru a vă povesti despre Ben Ami şi scriitura lui măiastră.
Ce mai meșteresc eu… mă tot pregătesc să zugrăvesc şi nu mai reuşesc deloc. Important este că am toată casa dată peste cap şi asta mă scuteşte de micile treburi zilnice. :D
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… Eu? Planuri? Planul e să nu îmi fac planuri.
Am învățat… Nu, încă nu am învăţat cum să îmi exprim sentimentele ce mă încearcă atunci când oamenii îmi spun că apreciază articolele pe care le scriu. Rămân mută, emoţionată, incapabilă să tastez câteva cuvinte.
Sunt recunoscătoare… bloggerilor care scriu frumos şi îmi fac dimineţile senine.
Mă gândesc… la nestatornicia de care dau dovadă. În ultima lună am început trei texte, am scris mai mult de 2000 de cuvinte în fiecare şi le-am abandonat, rând pe rând.
Aștept/sper… să îmi amintesc săptămânal de acest jurnal de femeie simplă şi să scriu în el câte ceva.
Un citat/proverb favorit… Când de multe te apuci, pe mai toate le încurci.
O fotografie preferată… Flori. Bulgăraşi.
Ce frumoase sunt pozele. :)
Multumesc! Sincera sa fiu, nici nu mi-am dat seama ca au iesit asa bine pana cand nu le-am descarcat in calculator. :)
Spor… şi inspiraţie! :)
Mercic! Asemenea iti doresc!
:) îmi plac bulgăraşii din poza ta!
Mi se par a fi printre cele mai spectaculoase flori de pe la noi. ;)
Nu-i cazul să te emoţioneze faptul că noi, ceilalţi, îţi recunoaştem talentul, ci numai că într-adevăr ai talent.
Ah, iti multumesc mult, J! De aceasta data chiar simt ca imi iau obrajii foc! :)
Ehei, adevărat proverbul acela ! De aceea sunt bune planurile…
Este adevarat, numai ca eu, de cate ori am facut planuri, le-am vazut date peste cap din varii motive, asa ca am renuntat sa mai fac prea multe (planuri). :)
Jurnalul tău – relaxarea mea de seară. :)
Sunt minunaţi bulgăraşii, îmi plac mult. :)
Uneori am senzatia ca ar fi mai bine daca as elimina cateva chestii din jurnal… Imi dau batai de cap “sunt recunoscatoare…” si “ce mai mesteresc eu…”. :)))
Da, bulgarasii se numara printre florile mele preferate… ;)
Tu ştii cel mai bine ce este bine să faci sau nu. :)
In teorie. Practic, ma mai blochez uneori… :))
Ai şi tu dreptate. :*