Jurnal de femeie simpla 54 – Ochii albastri ai Dunelor

Un lucru planuit pentru saptamana viitoare… poate da peste cap un weekend sau il poate face sa para mai scurt. Al meu cu siguranta va fi placut, ceea ce va doresc si voua!

Mi-as dori ca astazi (17 octombrie 2014)… sa nu fiu nevoita sa ies afara… Sau sa fie putin mai cald, sa ma pot bucura de toamna castanilor.

In casa… avem centrala termica nou-nouta, cumparata la un pret putin mai mare decat estimasem initial. Imi vine sa o imbratisez… pentru caldura, insa nemontata e rece precum o statuie de marmura. :)

In gradina… se ascunde un melc. Ghemuit in casuta dungata, crezandu-se la adapost de orisice pericol, deschide televizorul si, tolanit pe un scaun in bucatarie…, rontaie la o frunza de salata.

Astept… momentul potrivit pentru a va arata niste poze cu mine imbracata cu… blugi mulati pe picior, pulover alb si tenisi. Deocamdata ele (pozele) exista doar in mintea mea… :D

Daca v-as spune ce muzica ascult acum… si ce mai mesteresc eu…, probabil nu m-ati crede, asa ca prefer sa pastrez tacerea.

Ce carti citesc zilele astea… Am o datorie la niste bloggeri. Sper sa va pot povesti curand despre cartile citite zilele astea si sa pot da mai departe una dintre cartile primite.

Am invatat… sa caut si sa gasesc rapid un citat/proverb favorit…, insa pentru astazi am ales sa va las cu un citat luat dintr-un articol participant la concursul pantofi de dama Lady-Shoes.

“Nu am reuşit niciodată să port toate perechile, însă eu îmi cumpăr în fiecare an destule perechi, iar dacă se întâmplă ca o pereche să-mi fie foarte dragă, atâta trag pe perechea până se rupe de tot.”

Ma gandesc… daca sa mai pastrez sau nu in jurnalul de femeie simpla rubrica intitulataSunt recunoscatoare… Imi da mereu batai de cap si ma face sa pierd timp pretios… :)

O fotografie preferata…, primita de la un baiat care isi spune Paul Muad’dib. Ochii albastri ai Dunelor…

“Ochii albastri ai Dunelor” reprezintă o expresie evocatoare și iconică în universul creat de Frank Herbert în seria sa de romane “Dune”. În această epopee science fiction remarcabilă, peisajul vast și intrigant al planetei deșertice Arrakis este populat de personaje cu ochi albaștri, o caracteristică distinctivă ce este strâns legată de folosirea melanjului.

Melanjul, cunoscut și sub denumirea de “mirodenie” sau “condiționarea Spice”, este o substanță esențială provenită din nisipul de pe Arrakis, care conferă abilități remarcabile precum prelungirea vieții, percepții crescute și chiar capacitatea de a călători prin spațiu. Unul dintre efectele remarcabile ale consumului de melanj este schimbarea culorii ochilor, aceștia devenind un albastru intens.

Ochii albaștri reprezintă astfel un simbol al conexiunii cu melanjul și a influenței sale asupra celor care îl consumă. Această schimbare vizuală este, de asemenea, o marcă a transformării interioare și a evoluției individuale. În universul lui Herbert, ochii albaștri nu sunt doar o caracteristică fizică, ci și o manifestare a puterii și a cunoașterii dobândite prin melanj.

Prin intermediul ochilor albaștri ai Dunelor, Herbert explorează teme precum puterea, corupția, evoluția umană și consecințele utilizării resurselor esențiale în mod excesiv. Culoarea ochilor devine astfel un simbol al complexității și a costurilor asociate cu căutarea puterii și a cunoașterii absolute.

În concluzie, “Ochii albastri ai Dunelor” reprezintă o metaforă captivantă și profundă în opera lui Frank Herbert, ilustrând modul în care melanjul, și implicit puterea, pot schimba nu doar aspectul fizic, ci și esența umană în căutarea supremă a controlului și supraviețuirii.