Astăzi (1 octombrie 2014)… ar fi distractiv să îi pregătesc soţului meu un La mulţi ani! nebunesc, dar sunt în pană de idei. Dacă îmi puteţi oferi sugestii înainte ca el să se întoarcă de la serviciu, vă rămân recunoscătoare. Focuri de artificii i-am dăruit acum doi ani, deci caut ceva nou. :)
Afară… nu cred că ies astăzi. Aştept curierul (a sosit între timp), aştept musafiri, aştept…
În grădină…, în casă… şi în bucătărie… mi-am tot pozat pisica zilele astea. Cea mai tare este fotografia în care mi se văd unghiile vopsite în verde, pe care nu am de gând să o fac publică.
Sunt îmbrăcată cu… haine de toamnă, plus pisică, plus clamă de păr.
Ce muzică ascult acum… aud cum fumul de ţigară îşi urcă inima arsă înspre cer tavan, în timp ce Anthony cântă I’m not here.
Ce cărți citesc zilele astea… aş fi preferat să citesc bloguri, dar nu mi-aţi recomandat prea multe.
Ce mai meșteresc eu… mă lupt cu nişte mori de vânt.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să fac sarmale.
Am învățat… mai uşor tabla înmulţirii decât citirea ceasului. :)
Sunt recunoscătoare… bunelor mele idei, celor de la Orkestra şi magazinului TinaR pentru tot ceea ce am primit astăzi. Mulţumiri şi de la Miţi pentru cutia uriaşă…
Mă gândesc… nu, nu cred că vreţi să ştiţi la ce mă gândesc.
Aștept/sper… ca cineva să pună ceasurile astea în ordine, ca să înţeleg şi eu pe ce lume trăiesc. În acest moment, la mine în casă sunt orele: 15,26; 13,55; 11,00; 13,26; 13,28.
Un citat/proverb favorit… “Calul acesta, Pegas, odraslă olimpiană, zbura fie-n Focida, pe muntele Parnas, în preajma lui Apolo, fie-n Beoţia, pe culmea Helicon, unde era-ngrijit de cele nouă muze, ca un fecior de zeu. Şi, lovind cu copita în stânci, pe Helicon, vijeliosul Pegas făcuse să ţâşnească un izvor: Hipocrene. La izvorul acesta veneau să-şi spele trupul şi să se-mprospăteze copilele lui Zeus cu voci melodioase, prea gingaşele muze, după ce dănţuiau pe verzile coline de-aici, din Helicon. Şi poate tot de-aceea plecau la Hipocrene poeţii din Elada şi, sorbind apa rece de la acest izvor, se socoteau pătrunşi de harul poeziei, al artei inspirate de cele nouă muze.” Prinderea calului înaripat Pegas, Legendele Olimpului
În mitologia greacă, Pegas este un cal înaripat, o creatură mitică asociată cu zeul Poseidon și născută din sângele Meduzei decapitate de către eroul Perseu. Această legendă conferă lui Pegas o aură de noblețe și mister, transformându-l într-un simbol al libertății și grației.
Pegasul este adesea reprezentat ca un cal alb cu aripi, având abilitatea de a zbura prin cer. Legendele spun că Pegas a fost domesticit și că a fost călărit de eroi precum Bellerophon, care l-a folosit în lupta împotriva Chimerei. În această poveste, Pegas devine un aliat de neînfrânt, ajutându-l pe erou să învingă creatura malefică.
Simbolistic, Pegas calul inaripat este asociat cu inspirația artistică și cu forța creativă. Apariția sa în mitologie ilustrează conexiunea dintre lumea pământească și cea divină, sugerând că frumusețea și noblețea pot fi atinse prin călătorii și aspirații spirituale.
Pegas a fost imortalizat în literatură, artă și cultură populară, devenind un element recurent în operele fantastice și în imaginația colectivă. Poate fi privit ca un simbol al aspirațiilor umane de a depăși limitele, de a atinge înălțimi noi și de a căuta mereu perfecțiunea.
Astfel, Pegas rămâne o figură fascinantă și inspiratoare, amintindu-ne că, în ciuda dificultăților, există mereu posibilitatea de a ne ridica deasupra lor și de a atinge cu aripile noastre cele mai înalte vise.
O fotografie preferată…
Gerovital H3 (pentru vanatori adevarati)… sau nu mai merge la vanat? Si-a gasit deja… caprioara ;)
Hi, hi, vanatoare va avea loc pe un alt blog… :D
glumeam doar…!
Ma stii tu suparacioasa? ;)
am zis eu ca suntem frati gemeni … si la tine in casa fiecare ceas merge dupa alt fus orar ca si la mine. numai sotul are ceasul perfect si rade de mine ca vreau sa ajung la timp cu ceasurile anapoda. iar eu ma tot mir de ce intarzii mereu pe unde ma duc :))
Ce semnificatie dai pe plan oniric obsesiei tale cu calul înaripat? E legat de H3? Eu nu glumesc!
Stai sa revina din concediu consilierul meu pe probleme onirice (Rudolph Aspirant), poate ne lamureste, desi eu sustin ca am ales calul inaripat doar pentru ca aveam Legendele Olimpului pe birou. :)))))
Rau ai facut daca nu ai iesit afara astazi. A fost frumos, chiar cald. Poate pentru ultima data anul acesta. Bine, nu ma astept sa vina sfarsitul lunii, doar ca au anuntat ploi in majoritatea zonelor tarii.
La mulţi ani pentru soţul tău. Din păcate am citit prea târziu pentru sugestii.
Iti dau un pont, dar sa il tii pentru tine: jumatate dintr-un cadou e surpriza. Chestia asta se face in doua feluri: cum il ambalezi si cum i-l dai. Joaca-te cu asta.
La multi ani sotului ta. Eu as fi contramandat petrecerea, il luam pe sus si il duceam intr-un loc salbatic. :)
Hop şi eu cu un La mulţi ani întârziat!!!
Să-ţi trăiască şi să fiţi fericiţi!
Am scris adineauri La mulţi ani!!!
Nu ştiu de ce nu aa apărut! Să fiţi sănătoşi şi fericiţi!
Ani frumosi sa aiba, frumosi si plini.
Stiati ca Elada se afla in Albania ?
Ma rog, nu e chiar asa, dar eram eu zapacit de zona aia din nord-vestul Greciei pe care nu am inteles-o niciodata, nici istoric nici geografic, si asupra careia nu cred ca ma voi lamuri pana nu ma duc personal in vacanta acolo. Eu dorisem sa incep cu Albania ca mi se parea asa mai simpla decat toate fostele tari din RSF Iugoslavia plus diferitele regiuni bulgaresti si grecesti si de alte feluri de acolo, (ca in Noua Zeelanda unde se filmase Xena am fost deja si m-am lamurit mai usor deoarece insulele parca sunt mai usor de inteles decat regiunile astea continentale, plus din toate continentele Australia pare si el asa mai simplu ca e dintr-o bucata si e tot ca o insula, doar ca mai mare). Eu mereu am avut ezitari in legatura cu o posibila vacanta in Grecia, zau, ce sa caut eu in acel adevarat labirint, insa acum ca m-am lamurit ca Danemarca poate fi si ea inteleasa ca o serie de insule gen Republica Filipinelor, m-am gandit ca poate si Grecia poate parea mai simpla daca ma gandesc la ea ca la Polinezia, numai ca in loc de insule rasfirate le vezi asa ingramadite mai strans una langa alta. Dar tot mi se pare ff complicat. De aia am si evitat sa ma duc in vacanta acolo ba chiar sa ma si uit la hartile de pe wikipedia, insa presupun ca la un moment dat va trebui sa-mi iau inima in dinti, ca sa inteleg si eu de unde pana unde I-o fi dat prin cap lui Aristotel sa ii numeasca pe semenii poporului lui “greci”, (ca pana la el nu aveau acest nume, naiba stie cine erau, ca isi ziceau fiecare cum voia, in fel si chip, plus si altii le ziceau, cum voiau, tot in fel see chip, fie duios, fie mai peiorativ, la fel cum ar veni de fapt vorba si de cuvantul “albanez”)
Am zbarcit-o si cu asta ! Zau, nu cred ca primul a fost Aristotel ! Dar asta e doar pt ca blogul lui Aristotel a avut mai multi cititori ! Oricum, intre sec 3 si 7, grecilor le placeasa-si spuna si greci dar si romi, (romi adica pt ca la vremea aia aveau cetatenie romana, adica antica romana vreau sa zic).
Deci? ai găsit cadoul? :-D
Îţi spun eu cât e ceasul: 16:12, nu te lua după ce arată ceasurile tale.
Cu lipsa mea de pe net am sărit şi peste urarile pentru Mihai al tău. La mulţi ani şi să fie sănătos. Eu mă reîntorc în carapace, am mult de muncă. Te pup.
Ce-mi plac zilele in care nu trebuie sa ma uit la ceas/sa stiu ce ora e…imi e dor de acele zile
La multi ani frumosi si sanatosi! :-)