Astăzi (17 septembrie 2014)… mi-am dat o temă de gândire. La final, va trebui să iau o decizie. O parte din mine strigă de pe acum DA, cealaltă îmi spune să rămân în pătrăţica mea, cuminte.
Afară… este întotdeauna mai bine decât în interiorul unde, printre presupuşi prieteni, te poţi trezi înjunghiat sau scuipat.
În grădină… descalţă-te înainte de a intra, pentru a simţi cum îţi vorbeşte pământul, cum creşte iarba, cum se târăsc viermii.
În casă… poţi rămâne încălţat, mai ales dacă îţi miros picioarele.
În bucătărie… să nu pierzi prea mult timp. Viaţa este prin alte părţi.
Sunt îmbrăcată cu… ani mulţi şi experiente de viaţă fantastice.
Ce muzică ascult acum… doar muzica ce e di vină, pusă pe note de subsol.
Ce cărți citesc zilele astea… nu citesc. Sunt ocupată să le trăiesc.
Ce mai meșteresc eu… adică să le iau meşterilor pâinea de la gură? Nu fac eu aşa ceva!
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să iau încă o decizie foarte importantă, căci unele lucruri trebuie tăiate din rădăcină, ca nu cumva să împută întreaga grădină.
Am învățat… că nu trebuie să mă bazez pe vorbe, ci pe fapte.
Sunt recunoscătoare… celui care s-a gândit că portocalelor roşii de Sicilia le stă bine stoarse şi puse într-o cutie de carton.
Mă gândesc… la cât de mult s-a schimbat viaţa mea de când o am pe Miţi. Sunt în stare să privesc ore în şir cum doarme pisica, la fel cum făceam când era Ionuţ mic.
Aștept/sper… să găsesc nişte copilaşi cărora le-ar prinde bine hăinuţele pe care nu le mai poartă nepoţii mei.
Un citat/proverb favorit… Dacă nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte.
O fotografie preferată…
Prima data in viata mea am mancat portocale rosii in Italia. Mi s-au parut a fi cele mai bune portocale din lume, mult mai zemoase, mai parfumate si mai dulci decat cele pe care le gasim in comert, prin magazinele din Romania.
Portocalele roșii sunt o varietate vibranta și delicioasă a fructului comun pe care îl cunoaștem cu toții. Cu coaja lor portocalie intensă și pulpa lor bogată, aceste fructe aduc o explozie de culoare și gust în fiecare mușcătură.
Culoarea portocalie a cojii este doar începutul fascinației oferite de portocalele roșii. Atunci când le tai, dezvălui o pulpa minunat de colorată, care poate varia de la roșu aprins la nuanțe subtile de roz. Această caracteristică distinctivă face ca portocalele roșii să fie nu doar delicioase, ci și o adevărată operă de artă culinară.
Gustul lor dulce și ușor acidulat completează perfect paleta lor de arome. Fiecare felie este o explozie de prospețime și savoare, aducând o senzație revigorantă în fiecare mușcătură. Această varietate de portocale este adesea considerată mai aromată și mai suculentă decât omologii lor obișnuiți.
Pe lângă gustul lor delicios, portocalele roșii sunt bogate în nutrienți esențiali. Ele sunt o sursă excelentă de vitamina C, antioxidanți și fibre alimentare, contribuind la menținerea unei stări bune de sănătate. De asemenea, conțin licopen, același compus care le conferă culoarea roșie, și care este asociat cu numeroase beneficii pentru sănătate, inclusiv protejarea împotriva anumitor afecțiuni.
Portocalele roșii nu sunt doar o alegere delicioasă pentru gustări sănătoase, ci și o modalitate minunată de a aduce un strop de culoare și vitalitate în bucătăria ta. Fie că le savurezi simplu, sub formă de suc proaspăt stors sau adăugate în diferite rețete de mic dejun, portocalele roșii sunt cu siguranță un fruct captivant și sănătos.
…da, stiu că ai fost tare ”subtilă”. Decat sa ne tot ferim unii de altii mai bine fiecare ar trata fiece lucru cum simte şi îi spune instinctul. Succes.
Ma stii tu pe mine “subtila”? :))) Asta simt, asta spun. Ramane acum sa ma decid daca mai vreau sau nu sa incerc. O parere mi-ar prinde tare bine…
…deocamdată stai cumintică şi uita-te la Miti cum doarme. Dar uită-te asa …ceva vreme..
Asa voi face. :*
..şi gândeşte-te la Busteni, cam cum am muri noi de frig acolo, intr-un octombrie.., curând..mai bine zis..
:))) Nu trebuie sa ma gandesc prea mult. Astept sa imi vina lucrurile pe care le-am comandat cu voucherul de la TinaR, sa ma laud cu astia
Nu stiu cum e asta cu privitul pisicii ore-n sir dar stiu ca-i pot face concurenta de zile mari pisicii :))
Cat despre postul tau, ma bucur ca am ocazia ca cititor sa aflu lucruri noi despre tine.
O seara placuta!
Iar eu stiu ca va invidiez pe amandoua. Asa mi-e dor de vremurile in care puteam dormi chiar si 24 de ore… :)))
O seara minunata sa ai!
Ce-mi plac postarile de genul asta! Seamana un pic cu testele alea de la psihologie! ;)
Intamplarea (sau altceva?) face ca in aceasta dimineata sa fi primit alte doua mesaje in privat, continand cam aceeasi idee. Oamenilor le plac postarile de acest gen. :)
Uneori imi vine sa elimin din jurnal cate ceva, caci e greu sa scrii despre gradina cand nu ai asa ceva, sa spui cu sinceritate la ce te gandesti sau sa tot faci planuri, stiind ca nici pe cele vechi nu le-ai dus (inca) la bun sfarsit. :)))
:) Portocale roşii de Sicilia. Am avut ocazia să le gust culese din pom! :)
Din pom nu am mancat, caci am stat departe de Sicilia, dar gaseam la supermercato si erau o bunatate. :)
Ce varsta au nepotii tai Vienela? Pentru ca eu nu as zice nu cand e vorba de hainute :)
Baietelul implineste 5 ani, iar fetita 11. Inca nu m-am uitat prin ele, sa vad in ce stare sunt, dar daca esti interesata, fug chiar acum sa le cercetez. :)
In mare parte este vorba despre hainute de casa (probabil hainele cu adevarat “bune” le-au dat deja) ramase din anii trecuti. De la body-uri pentru 1 an si pana la tricouri si pijamale pentru 8-9-10 ani.
ia să mă ocup și eu să trăiesc ca și tine….că bine zici ; spor la tăiat din rădăcină Vi :)
Ba sa cauti sa traiesti chiar mai deosebit, Ri. :)
Merci frumos! Sunt pe cale sa incep plivitul…
Multumesc pentru raspuns. Baietelul meu are 3 ani si 3 luni deci nu se incadreaza. Iti multumesc oricum pentru intentie :)
Pentru putin. Mi-ar fi placut sa am ceva care sa se potriveasca baietelului tau… ;)
:-)
Asta mi-a plăcut:
„Sunt îmbrăcată cu… ani mulţi şi experiente de viaţă fantastice.”
Chiar ma intrebam daca va remarca cineva… :))
Spor la plivit gradina! :)
Merci mult, Ană! Am o problema… Am pierdut cheia cu care intram in casa ta…
da, subtil jurnalul tau. de fapt chiar este, pentru necunoscatori.
despre structura jurnalului eu tot vroiam sa iti spun ca admir perseverenta cu care scrii pe aceeasi structura si ma mustru singura uneori ca nu respect nici o structura. dar cum eu nu sunt facuta pentru reguli si norme imi revin repede :).
Ha, ha, nu te lasa pacalita si nu iti imagina ca e perseverenta. De fapt, este vorba numai de lenea de a cauta ceva deosebit, ceva care sa nu mai fi scris nimeni sau sa nu imi fi iesit mie in cale. Sunt comoda, prea comoda… Si prea ocupata cu altele… :))))
Mda, se duce Mahomed la Cheile Bicazului, că pe acolo tot n-au ajuns refugiați…
Ce cărți citesc zilele astea… nu citesc. Sunt ocupată să le trăiesc.
:) Oare cat de agitate ne-ar fi vietile daca am ocupa zilele cu trairi ca in carti?