Astăzi (17 septembrie 2014)… mi-am dat o temă de gândire. La final, va trebui să iau o decizie. O parte din mine strigă de pe acum DA, cealaltă îmi spune să rămân în pătrăţica mea, cuminte.

Afară… este întotdeauna mai bine decât în interiorul unde, printre presupuşi prieteni, te poţi trezi înjunghiat sau scuipat.

În grădina… descalţă-te înainte de a intra, pentru a simţi cum îţi vorbeşte pământul, cum creşte iarba, cum se târăsc viermii.

În casă… poţi rămâne încălţat, mai ales dacă îţi miros picioarele.

În bucătărie… să nu pierzi prea mult timp. Viaţa este prin alte părţi.

Sunt îmbrăcată cu… ani mulţi şi experiente de viaţă fantastice.

Ce muzică ascult acum… doar muzica ce e di vină, pusă pe note de subsol.

Ce cărți citesc zilele astea… nu citesc. Sunt ocupată să le trăiesc.

Ce mai meșteresc eu… adică să le iau meşterilor pâinea de la gură? Nu fac eu aşa ceva!

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să iau încă o decizie foarte importantă, căci unele lucruri trebuie tăiate din rădăcină, ca nu cumva să împută întreaga grădină.

Am învățat… că nu trebuie să mă bazez pe vorbe, ci pe fapte.

Sunt recunoscătoare… celui care s-a gândit că portocalelor roşii de Sicilia le stă bine stoarse şi puse într-o cutie de carton.

Mă gândesc… la cât de mult s-a schimbat viaţa mea de când o am pe Miţi. Sunt în stare să privesc ore în şir cum doarme pisica, la fel cum făceam când era Ionuţ mic.

Aștept/sper… să găsesc nişte copilaşi cărora le-ar prinde bine hăinuţele pe care nu le mai poartă nepoţii mei.

Un citat/proverb favorit… Dacă nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte.

O fotografie preferată

portocale rosii