Astăzi (4 septembrie 2014)… bifez o nouă zi în calendarul vieţii, o zi în care veştile prinse din zbor mă bulversează. Mă redescopăr sensibilă la problemele altora, căci au fost cândva şi ale mele, chiar dacă nu au avut aceeaşi intensitate şi nici acelaşi obiect.
Afară… parcă ar fi noiembrie de plumb.
În grădină… cred că vântul a rupt multe crengi. Întotdeauna cad întâi cele bătrâne şi cele fragede, nu?
În casă… două bidoane goale de coca-cola zac lângă fotoliu.
În bucătărie… mi-am pus la oţet un borcan mare de ardei usturaţi.
Sunt îmbrăcată cu… nişte haine. :-P
Ce muzică ascult acum… ventilatorul ce îmi răceşte laptopul.
Ce cărți citesc zilele astea… Crima din Orient Express, de Agatha Christie. Sigur am mai citit-o cândva, însă nu îmi amintesc multe din ea.
Ce mai meșteresc eu… am făcut în vacanţă o mulţime de brăţări din elastic. Le voi poza într-o zi, să le vedeţi (ceea ce a rămas din ele, că multe le-am dat deja).
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… planuri, planuri. Îmi fac mereu, însă neprevazutul îşi râde în barbă, sfidându-mă.
Am învățat… că o pisică hiperactivă se îngraşă mult mai greu decât una puturoasă.
Sunt recunoscătoare… soarelui, când răsare. Nu e cazul astăzi.
Mă gândesc… să angajez un om care să mă scape de mişunat prin bucătărie în dimineţile când sunt singură acasă. Aşa mi-e lene să fac cafeaua…
Aștept/sper… ca proiectul despre care am vorbit o noapte întreagă cu Adi să se materializeze.
Un citat/proverb favorit… Gloria este trecătoare. Anonimatul este veşnic. Cică ar fi vorbele lui Napoleon Bonaparte.
O fotografie preferată…
Nici eu nu îmi mai amintesc nimic din Crima din Orient Express. Şi nu este singura. Bine te-am regăsit, Vienela, că nu mai ştiu dacă ţi-am spus la vizita trecută!
Bine ai revenit, Mihaela! Da, cred ca mi-ai spus, insa nu am reusit sa raspund acolo. Sunt, ca de obicei, bagata in prea multe treburi si nu stiu sa imi impart bine timpul. Te imbratisez!
…mă distrează totdeauna rubrica despre meşterit. Eu nu am indemânare deloc, cred că ar iesi doar catastrofe din mâinile mele. Mesteritul la bucătărie se pune? Acolo mă descurc. Să-ţi iasă toate planurile. Succes..
Chestia cu pisica hiperactiva ti se aplica si tie, nu?
Eu abia astept saptamana urmatoare, dar e ok si azi.
Am si eu o groaza de planuri…numai ca eu sunt puturoasa si nici nu ma ingras, nici nu fac ceva constructiv
O fi gloria trecătoare şi asta e o chestie care pe unii ar putea să îi încurce. Numa’ că zău de înţeleg la ce ar folosi cuiva veşnicia anonimatului ?!?
Voiam sa anunt ca am scapat de virusul de pe blog ! Plus momentan am scapat si de spamboti ! Singurii de care nu am scapat sunt botii aia din emailul gmail care imi promit sute de miliarde de dolari daca le zic care e contul meu de banca, insa virusii aia cred ca au existat inca de la inventarea gmail sau poate sunt mai vechi si decat cel mai batran virus cunoscut care afecteaza oamenii, virusul papilloma uman, care deja a inceput sa se diversifice evolutionar acum 200 000 de ani, (cele care afecteaza insectele insa fiind si mai batrane, de 300 milioane de ani). Am primit si un premiu 1 pt cel mai util comentator de pe forumul de ajutoral bloggerilor de pe platforma Blgspot ! Nici acum nu as putea insa sa explic sigur asa mai precis nici de unde provenea virusul, nici ce fel de virus este, nici cum de l-am capatat, si nici cum de am reusit sa scap de el…de altfel cam la fel ca si cu alti virusi patogeni care s-au agatat de mine sau de uneltele mele.
On topic acuma, am si eu un proverb despre glorie ! “Gloria este efemera, numai renumele dureaza.” Apartine dlui Pierre-Francois Pascal Guerlain, parfumierul cel mai apreciat de imparateasa Eugenie, sotia lui Napoleon III, nepotul lui Napoleon Bonaparte !
In curand, pe Kanal E (blogul meu, adica), dupa lansarea serialului de mare viitor renume “Rahat !”, va urma un remake al unei povesti palpitanta despre o incaierare publica dintre imparateasa Eugenie si o sultana veritabila turca de origine romana, cu reclame si despre artistul plastic grafician de renume international Theodor Aman !
Bună Vi! :)
De crima Agathei îmi amintesc foarte bine, deşi am citit-o în copilărie. Scriitoarei nu-i plăcea să spele vasele şi exact în acele momente îi veneau cele mai multe idei de crimă…