Astăzi (20 august 2014)… m-am trezit târziu, cu un singur gând limpede în minte: fiecare dintre noi îşi alege drumul în viaţă şi fiecare îşi duce pe umeri povara, chiar şi când factori externi contribuie cu mai multă sau mai puţină forţă la îngreunarea bagajului. Există cărări pentru fiecare dintre noi. Trebuie doar să ne păstrăm bunul simţ şi luciditatea când ne intersectăm cu alţii, să nu râdem de sacul vecinului, să nu uităm că şi noi avem petice de tot felul.

Afară…-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie… :-P

În grădina…casei mele e copacul
Care cântă şi pe frunze şi pe vânt
Care ştie tot ce-mi place şi ce simt
Care ştie cântecul ce-n gând îl cânt…

În casă… am două scrumiere aproape pline de chiştoace.

În bucătărie… este prea cald, chiar şi pentru gustul meu.

Sunt îmbrăcată cu… pantalon alb, tricou roz, pisică neagră.

Ce muzică ascult acum… The Rumjacks – An Irish Pub Song.

Ce cărți citesc zilele astea… sunt tot la Furtuna de vară (într-un pahar cu apă chioară), deşi afară a fost senin zilele astea. Sau poate tocmai din acest motiv… :D

Ce mai meșteresc eu… adun zilnic din sufragerie miile de confetti pregătite de pisicuţă din hârtia igienică furată de la baie. Oare la ce aş putea folosi acele hârtiuţe sfâşiate mărunt? :D

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să vizitez bloggerii mei preferaţi.

Am învățat… că nu e destul să scot din listă anumite persoane. E musai să le dau şi block, pentru a scăpa de mutrele lor.

Sunt recunoscătoare… soacrei mele, care mi-a adus cele mai dulci roşii de grădină, din care am făcut cea mai gustoasă supă.

Mă gândesc… la reprobabilele mele fapte, care i-au făcut pe greii blogosferei să mă tragă de urechi. De unde şi până unde atâta grijă pentru reputaţia mea de blogger?

Aștept/sper… rezultatele concursului Orkestra, cel care (chipurile) m-a transformat în blogger pişcotar. Între timp, vreau să le mulţumesc din inimă tuturor celor care m-au ajutat.

Un citat/proverb favorit… Poţi face multe lucruri din lemn. Dar nu arbori.

O fotografie preferată

stelute