Astăzi (18 iunie 2014)… mă încearcă o senzaţie stranie, fără nume şi fără descriere, poate din cauză că cerul este negru, aşa cum numai toamna târziu poate fi văzut, iar prin fereastra deschisă zăresc, în copăcelul din faţa blocului, flori uimitor de frumoase ce îşi trimit parfumul în cele patru zări. E un amestec de primăvară cu toamnă la geamul meu… Începe un nou Jurnal de femeie simplă 38 – Catalpa.
Afară… e frig, plouă şi eu trebuie să ies.
În grădina… a crescut un nuc. Îi bate surorii mele în geam cu fructele sale dure.
În casă… e curat, aerisit, parfumat, cald şi bine.
În bucătărie…
mă îndop de câteva zile cu iaurt natur amestecat cu gem de căpşuni. Un deliciu!
Sunt îmbrăcată cu… pantalon albastru şi cămăşuţă albă, fără maneci.
Ce muzică ascult acum… tastele ce adună, literă cu literă, jurnalul meu online.
Ce cărți citesc zilele astea… nu citesc. Sunt în grevă până când îmi amintesc la cine am găsit, acum o săptămână, două, o recomandare de carte.
Ce mai meșteresc eu… citesc articole înscrise la concursul Lenjeria mea de pat.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să profit de prima zi călduroasă pentru a merge la grădina zoologică.
Am învățat… că pomişorul din faţa geamului meu se numeşte catalpa şi este un arbore exotic originar din America de Nord. Îi place solul afânat, cu umiditate multă. Această specie este sensibilă la temperaturile mici, aşa că preferabil ar fi să fie plantată în zone cu ierni blânde. Catalpa are flori superbe şi fructe ascunse în teci lungi.
Sunt recunoscătoare… gândului de pe urmă, care mi-a amintit că trebuie să dau block unor persoane de pe facebook, să nu le mai întâlnesc. Şi mie îmi sunt recunoscătoare, că am avut inspiraţia de a-mi cumpăra o păturică subţire, moale, plină cu mingi de baschet. Îmi aduce aminte de CSU Asesoft Ploiești. :)
Mă gândesc… cu un real dezgust la ceașca de cafea ”verde” pe care m-am străduit într-o zi să o beau. Nu voi înţelege niciodată de ce oamenilor li se pare bun acest sortiment…
Aștept/sper… cu nerăbdare ziua în care vom ieşi la un pahar cu vin împreună cu F şi M. :-P Până atunci, Jurnal de femeie simplă 38 – Catalpa
Un citat/proverb favorit… ”Să vrei să fii altcineva e o risipă a persoanei care ești.” Kurt Cobain
O fotografie preferată…
e de bine :) o zi excelentă, lasă vremea urâtă în seama altora, tu crează-ții atmosfera pe carre o dorești :)
Chiar am avut o zi excelenta, sa stii. Probabil au contribuit si gandurile voastre bune. :)
Dacă ai fi fost aseară la Constanţa nu te mai plângeai de vreme! :) Mi-a ajuns apa până la şold şi colac peste pupăză a inundat şi liftul. Aşa că am urcat pe scări 10 etaje, s-au mai scurs pantalonii.
Pe bune??? Tu vorbesti serios? Ai facut poze?
Nu m-am plans de vreme, ci doar m-am mirat de acel amestec primavara-toamna… :)
la noi in cartier dupa plaoie teii miros minunat, sunt tei batrani si plini de flori asa ca oricat de putin imi place vremea asta mohorata, parfumul lor ma face fericita :)
Avem si noi o zona destul de mare (in Malu Rosu) plina de tei care miros divin, mai ales dupa ploaie, dar sunt la cateva strazi de mine si nu ma pot bucura de parfumul lor decat cand trec pe acolo…
iaurt cu dulceata… cum de nu m am gandit.
uite asa am aflat si eu cum se numeste copacul cu acele flori. si pe la noi sunt astfel de arbori.
succes cu concursul. eu nu stiu daca cum si cand mai apuc sa fiu online :). a intrat copilul in vacanta, gata cu distractia lui mami :)))
Eu am invatat de la Ionut sa imi fac iaurt cu fructe folosind gemul din dotare. :)
Ei, copilul se mai joaca si el separat de mami, mai doarme dupa-amiaza… Nu ne abandonaaaaaa! :)
Nu cumva stam in acelasi bloc? Si eu am pomisor din ala chiar la intrarea in scara, dar uite ca nu stiam nimic despre el, a trebuit sa aflu de la tine :)
:) Nici eu nu am stiut pana astazi. O perioada am crezut ca se numeste roscov, caci gasisem pe net un copacel cu teci, destul de apropiat ca aspect… :)
Stii ca ma gandesc uneori? Sunt fete din Ploiesti care au blog, dar nu stie nimeni cum arata, cum le cheama… Poate ca trecem zilnic una pe langa cealalta, poate ca stam pe aceeasi scara si habar nu avem… :))
Ce flori frumoase are pomisorul ala!
Si aici e innorat si rece , inca nu ploua , dar nici mult nu mai este…
iti doresc o zi frumoasa , totusi!
Am remarcat zilele trecute ca este orasul plin de asemenea pomisori. Am senzatia ca nu sunt chiar asa pretentiosi cum se spune. :)
O zi minunata sa ai, Ana draga!
Şi în Bucureşti plouă în duşmănie. Atmosfera asta mă moleşeşte. N-am chef de scris, dar aş vrea să particip la concursul cu lenjerii, ca să ai de citit…
Chiar te rog sa participi, mai ales ca pana acest moment toti cei care au scris sunt in premii! :)
Ah, si felicitari pentru premiul de la b.! :)