Skip to main content

Jurnal de femeie simplă 36 – Am salvat o viață

Astăzi (3 iunie 2014)… habar nu am cu ce aș putea ajunge la Festivalul Drumeții Montane, dar mi-am pus deja deoparte 10 % din suma pe care consider că va fi necesar să o am la acel moment. Ai mei îmi tot spun că banii aștia mi-ar ajunge să fac drumeții întreaga vară pe Valea Prahovei; chestie adevărată, care mă face să stau precum măgarul din poveste…

Afară… cerul a avut ieri toate culorile posibile…

În grădina… nu am fost, dar am întâlnit un melc în mijlocul străzii, într-o seară ploioasă. I-am salvat viața, depunându-l cu grijă într-o curte. Acum mă întreb dacă am procedat corect. Poate că bietul melc avea vreo întâlnire pe celălalt trotuar… 😀

În casă… am stat foarte puțin în ultimul timp, am fost aproape musafir…

În bucătărie… totul a plecat de la un măr ce se rătăcise pe masă. Mi-a venit ideea de a face o prăjitură, apoi mi-am spus că aș putea face și o ciorbă, dacă tot stau acolo, după care am decis să pun la foc și ceva mai sățios…

Sunt îmbrăcată cu… pantalon alb cu dungi negre, bluză de pijama roz cu buline, șosete albe.

Ce muzică ascult acum… Maria Nazionale – Storie Piccerelle. O melodie simpluță, cu versuri cântate în napoletană…

Ce cărți citesc zilele astea… am terminat cam tot ce aveam prin casă, așa că am de gând să bat un drum la bibliotecă zilele astea, să caut Povestașul.

Ce mai meșteresc eu… mi-am cumpărat o cămășuță de vară cu un design fistichiu și ieri am remarcat că undeva la guler are o mică defecțiune, pe care plănuiesc să o repar.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… încă nu am plănuit nimic. Probabil voi merge la serbările nepoților…

Am învățat… că este peste puterile mele să trec cu vederea anumite situații, să iert anumiți oameni.

Sunt recunoscătoare… Anei, pentru că mi-a trimis invitația, și Olandezului zburător, pentru că… pentru că există, pentru că este tonică, pentru că îmi dă întotdeauna o stare de bine. Fetelor, vin și eu… 🙂

Mă gândesc… că nu mi-ar ajunge o zi întreagă să răspund comentariilor care s-au adunat pe blogul meu… Dar aș putea încerca, nu?

Aștept/sper… multe, atât de multe, încât aș mai avea nevoie de câteva pagini pentru a le înșira.

Un citat/proverb favorit… ”Poezia e ceva cu care se naşte tot omul, precum sunt şi muzica, şi dansul. Cei cu sânge poetic albastru ajung la înălţimea lui Eminescu, a lui Labiş şamd. Cei cu sânge poetic corcit scriu poezii cam aşa, ca ale mele – eh, ceva mai bunişoare, ca s-o zic pe-a dreaptă. Iar ăia cu sânge poetic ordinar scriu versuri de genul: „Foaie verde trei surcele / Unde mă-ta fuseşi, lele? / Umblaşi după de-alea rele / Te-ntorseşi fără lovele.” Matilda

O fotografie preferată

lumanare

Comments
  • mihaela June 3, 2014 at 6:02 am

    Ha, ce veste buna mi-ai dat la cafea….Abia aștept ziua de sâmbătă 😀 musai îmi fac o coafura nebuna

    • Vienela June 3, 2014 at 6:24 am

      Coafura ta e oricum nebuna intotdeauna! 🙂 Abia astept! 🙂

  • Ana June 3, 2014 at 6:20 am

    Io-s curioasa cum ai sa faci fata comentariilor! 😛 😛 😛

    • Vienela June 3, 2014 at 6:25 am

      Sincera sa fiu, aproape ca imi piere curajul, cand ma gandesc la o asemenea provocare. Am comentarii care asteapta de un an si ceva raspuns… 😀

  • Matilda June 3, 2014 at 6:58 am

    Mulţumesc, mă bucur vorbele mele despre poezie ţi-au plăcut atât de mult încât le-ai citat aici 🙂

    Spor la răspunsuri!!! 🙂

    • Vienela June 3, 2014 at 7:00 am

      As fi luat intregul raspuns, dar nu am vrut sa abuzez de bunavointa ta…
      Merci, merci, am inceput deja, dar cred ca ma apuca revelionul… :)))

      • Matilda June 3, 2014 at 9:37 am

        Dacă precizează sursa, oricine poate lua de la mine orice 🙂

  • Radu June 3, 2014 at 7:55 am

    Îmi place tare mult poza cu lumânarea! Pot să o fur?

  • Adriana June 3, 2014 at 8:51 am

    …stau pe Dealul melcilor. Şi nu e doar o metaforă. Sunt invadată de melci, nu-mi plac, mă enervează şi fac o multime de stricăciuni, dar….mă fac că nu văd, datorită lui Mihai, care spune că fiecare viaţă e importantă, deci să-i las in pace. Eu îi mai trimit la vecina sa deranjeze acolo, că tot nu locuieste nimeni.Ţi-aduci aminte de melcii tai plecati la plimbare din oală?

    • Vienela June 3, 2014 at 8:57 am

      Crezi ca i-as putea uita vreodata? :)))
      Tin minte si povestea ta despre melci… 🙂 Mihai are dreptate, fiecare viata are rostul ei…
      Fara legatura, tare m-a pus pe ganduri ceea ce a scris sotul tau…

      • Adriana June 3, 2014 at 9:12 am

        ..e o colaborare, dar meritul meu e putin, câteva reformulări şi pasajul de final. Metafora lui e mult mai amplă, dar abia dacă l-am priceput eu. Multumim.

        • Vienela June 3, 2014 at 10:05 am

          E absolut necesar sa il recitesc cu mare atentie… Poate asa imi voi raspunde si la cateva din propriile mele intrebari…

  • Sursă de idei | verojurnal June 3, 2014 at 9:53 am

    […] găsit imaginea aici şi mi-am propus să scriu ceva pe marginea ei – când o să am […]

  • Zina June 3, 2014 at 7:28 pm

    Superbă fotografia cu lumânarea-sculptură !

    Da, ai putea încerca să răspunzi la comentarii și te așteptăm și în vizită, Vienela ! 😉 😀

  • Mihaela Dămăceanu June 4, 2014 at 9:42 am

    Aşa face şi puiul meu de câte ori vede un melc pe aleile parcului. Foarte frumoasă fotografia cu lumânarea. Am şi eu vreo câteva făcute la un restaurant.

  • Javra June 4, 2014 at 10:59 am

    Pe Maria Nazionale am descoperit-o abia de curând, deşi ea a devenit veterană. Frumoasă ilustraţie…

  • Întâlnire | ropot de secunde... October 19, 2014 at 2:10 pm

    […] valoroasă, realizată de mine însumi, cu fidelitate, după modelul de mai jos (descoperit pe un blog) – cu deosebirea că flacăra nu reală […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.