Astăzi (3 iunie 2014)… habar nu am cu ce aș putea ajunge la Festivalul Drumeții Montane, dar mi-am pus deja deoparte 10 % din suma pe care consider că va fi necesar să o am la acel moment. Ai mei îmi tot spun că banii aștia mi-ar ajunge să fac drumeții întreaga vară pe Valea Prahovei; chestie adevărată, care mă face să stau precum măgarul din poveste…

Afară… cerul a avut ieri toate culorile posibile…

În grădina… nu am fost, dar am întâlnit un melc în mijlocul străzii, într-o seară ploioasă. I-am salvat viața, depunându-l cu grijă într-o curte. Acum mă întreb dacă am procedat corect. Poate că bietul melc avea vreo întâlnire pe celălalt trotuar… :D

În casă… am stat foarte puțin în ultimul timp, am fost aproape musafir…

În bucătărie… totul a plecat de la un măr ce se rătăcise pe masă. Mi-a venit ideea de a face o prăjitură, apoi mi-am spus că aș putea face și o ciorbă, dacă tot stau acolo, după care am decis să pun la foc și ceva mai sățios…

Sunt îmbrăcată cu… pantalon alb cu dungi negre, bluză de pijama roz cu buline, șosete albe.

Ce muzică ascult acum… Maria Nazionale – Storie Piccerelle. O melodie simpluță, cu versuri cântate în napoletană…

Ce cărți citesc zilele astea… am terminat cam tot ce aveam prin casă, așa că am de gând să bat un drum la bibliotecă zilele astea, să caut Povestașul.

Ce mai meșteresc eu… mi-am cumpărat o cămășuță de vară cu un design fistichiu și ieri am remarcat că undeva la guler are o mică defecțiune, pe care plănuiesc să o repar.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… încă nu am plănuit nimic. Probabil voi merge la serbările nepoților…

Am învățat… că este peste puterile mele să trec cu vederea anumite situații, să iert anumiți oameni.

Sunt recunoscătoare… Anei, pentru că mi-a trimis invitația, și Olandezului zburător, pentru că… pentru că există, pentru că este tonică, pentru că îmi dă întotdeauna o stare de bine. Fetelor, vin și eu… :)

Mă gândesc… că nu mi-ar ajunge o zi întreagă să răspund comentariilor care s-au adunat pe blogul meu… Dar aș putea încerca, nu?

Aștept/sper… multe, atât de multe, încât aș mai avea nevoie de câteva pagini pentru a le înșira.

Un citat/proverb favorit… ”Poezia e ceva cu care se naşte tot omul, precum sunt şi muzica, şi dansul. Cei cu sânge poetic albastru ajung la înălţimea lui Eminescu, a lui Labiş şamd. Cei cu sânge poetic corcit scriu poezii cam aşa, ca ale mele – eh, ceva mai bunişoare, ca s-o zic pe-a dreaptă. Iar ăia cu sânge poetic ordinar scriu versuri de genul: „Foaie verde trei surcele / Unde mă-ta fuseşi, lele? / Umblaşi după de-alea rele / Te-ntorseşi fără lovele.” Matilda

O fotografie preferată

lumanare