Astăzi (27 mai 2014)… am deja capul doldora de informații din cele mai diverse domenii, pe care trebuie să le sortez și să le așez la locul lor, dacă vreau să mă mai pot concentra la ceva și să fac loc altora. Cine se scoală de dimineață, nu ratează nici o știre…

Afară… auzisem că astăzi vor fi 12 grade, dar văd că soarele e pe cer și își face treaba… Aud de la Daniela că a fost cutremur în Dubai… Și în Iran… Pe stradă zdrăngăne o căruță trasă de o mârțoagă… Ce mult a trecut de când nu am mai văzut doi cai legați la o căruță…

În grădină… e un adevărat festival de parfumuri, forme și culori. Am devastat toți copacii și toți boscheții care mi-au ieșit în cale zilele astea, de la fiecare am luat câte o mică amintire.

În casă… miroase a niște floricele fără nume, pe care le-am adunat aseară din gardul viu al unui bloc vecin. Sunt albe și extrem de parfumate. Update: am găsit pe internet detalii. Acum știu că sunt flori de lemn câinesc.

În bucătărie… am stat duminică atât cât stă o gospodină adevărată, adică preț de o supă cu tăiței de casă, o super-musaca de cartofi cu smântână și un tort de biscuiți cu căpșuni, cremă de lămâie și frișcă.

Sunt îmbrăcată cu… pantalon albastru cu floricele, cu turul aproape de genunchi, tricou albastru și brățară maro din piele, formată din vreo patru brățări.

Ce muzică ascult acum… încă îmi răsună în minte strigătele de aseară: A-se-soft, A-se-soft!

Ce cărți citesc zilele astea… recitesc anumite pasaje din Jurnalul unui an prost.

Ce mai meșteresc eu… mă chinui să îmi învăț părul să stea ciufulit, cu ajutorul unei tone de gel. :)

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să mă distrez maxim la ziua de naștere a surorii mele. Și a cumnatului, căci vor serba totul într-o singură zi, probabil sâmbătă, când îi voi întreba iar dacă a fost coincidență sau destin faptul că s-au întâlnit.

Am învățat… că o singură privire de-a mea aruncată spre un lucru îl face pe soțul meu să știe dacă îmi doresc sau nu acel lucru. Dacă răspunsul este da, cu siguranță îmi va mai face încă o surpriză.

Sunt recunoscătoare… soțului meu, care mi-a adus un mănunchi de margarete. V-am spus vreodată că, în simplitatea lor, margaretele sunt florile mele preferate?

Mă gândesc… la biata Lorena, nepoțica noastră, pe care Mihai a certat-o ieri pentru că a aruncat cu cheile în geamul de la sufragerie. Nu ajunge altfel la el, iar interfonul nu ne funcționa…

Aștept/sper… ca într-o zi să mănânce și băiatul meu brânză de oaie, despre care până acum a tot spus că este oribilă la gust.

Un citat/proverb favorit… ”Cei care susțin că în spatele fiecărei trăsături a fiecărui organism zace o istorie a selecției din mutații aleatorii, ar trebui să răspundă la următoarele întrebări: De ce aparatul intelectual care a evoluat la ființele umane pare să fie incapabil să-și înțeleagă, chiar și în cele mai insignifiante detalii, propria complexitate? De ce ființele umane resimt în mod tipic teama – o retragere a minții, ca în fața unui abis – când încearcă să înțeleagă, să pătrundă, anumite lucruri, bunăoară originea spațiului și a timpului, existența neantului, natura a înseși capacității noastre de înțelegere? Nu văd ce avantaj evolutiv ne oferă această combinatie – combinația dintre insuficiența înțelegerii intelectuale și conștiința că înțelegerea e insuficientă.” J. M. Coetzee.

O fotografie preferată

lupi