Astăzi (4 februarie 2014)… m-am trezit gata obosită, atât de obosită, încât mi-a fost lene să îmi fac cafea. Am încercat să scriu așa, pe uscat, dar nu merge… Iau o mică pauză, cât să fug la bucătărie…
Afară… este un soare strălucitor, darnic, de parcă ar fi venit primăvara.
În grădina… bătrânei din poveste sper să nu apară nici o omidă, nici o lăcustă, nici un fel de dăunători.
În casă… trebuie să fac puțină ordine, să aerisesc și să mai trag un pui de somn.
În bucătărie… habar nu am ce să fac. Vasele sunt spălate, frigiderul gol (nimic gătit)… Aștept idei… Ceva care să se gătească repede, să fie gustos și nu foarte scump. :)))
Sunt îmbrăcată cu… hanorac alb și pantalon roșu. Noroc cu jurnalul, că îmi aduce aminte de șosete. Nu înțelegeam de ce îmi era frig… 🙂
Ce muzică ascult acum… îl aud pe Mihai sforăind…
Ce cărți citesc zilele astea… În serile în care nu mi se închid ochii de cum mă așez în pat, citesc de pe laptop tot ce prind de Orson Scott Card.
Ce mai meșteresc eu… te urăsc, întrebare nesuferită! Nu meșteresc nimic, deși am în cap o mulțime de schițe.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să răspund provocării lansate de băiatul meu și să fac un desen cu zâne.
Am învățat… că atunci când spun că ”nu mai pot de oboseală”, dacă îmi doresc să termin ce mi-am propus, reușesc fără probleme să mai muncesc vreme de câteva ore.
Am mai învățat că pe lume există oameni care te pot plictisi cu toate micile sau mai marile lor probleme, timp de luni de zile, fără să li se pară că fac ceva greșit, iar când tu ai nevoie de ei, UITĂ sau se prefac că nu te-au auzit (citit). Oare așa sunt toți cei care au ajuns mari șmecheri în marina militară?
Sunt recunoscătoare… fetelor cu care sunt prietenă pe facebook și care îmi dau like și share la fiecare postare.
Mă gândesc… la bucuria imensă pe care am simțit-o zilele trecute, când am aflat că Nicoleta, una dintre fetele care mă citesc mereu, a printat toate poveștile scrise de mine și de Adriana.
“Mie îmi place să le citesc ca pe o carte , nu pe scaun la calculator”. ”Știi doar că pasiunea mea e cititul și, dacă tot îmi place ceva, de ce să stau să caut toată ziua prin arhive de calculator și să nu merg direct la țintă, în biblioteca mea? Plus că există posibilitatea ca să uit ceea ce m-a impresionat și m-a emoționat la un moment dat, așa că e mai bine să-mi ”făuresc singură” cartea cu scrieri alese”. Și, apropos, ”dosarele” (că sunt două volume, unul Adriana, celălalt Vienela), și-au sporit considerabil consistența. Păcat că nu sunt cărți normale… ador cărțile, sunt obiectele la care țin cel mai mult și penrtu care rup din puținul meu ca să mi le achiziționez.”
Aștept/sper… ca schimbările majore pe care le plănuim pentru casă și familie să se materializeze și să ne fie de folos.
Un citat/proverb favorit…
”Versul tău fie o aventură,
Vântului soră-n zori și-n perind,
Mentă și cimbru, câmp înflorind…
Să știi că restu-i literatură!”- Arta poetica, Paul Verlaine. De ce am impresia că am mai scris undeva aceste versuri?
Poate doriți să recitiți și Poezie despre poezie– Vienela… 🙂
O fotografie preferată…
Budinca de cartofi, ce zici de asta? Destul de ieftin, consistent si confort food.
In alta ordine de idei, imi place cum ai aranjat asa din penel jurnalul asta, este atat de personal…
Mi-a placut cum a inceput astazi desi ar fi fost mai perfecta ziua cu mirosul de cafea in casa si cafeaua proaspata langa 😀 Tare frumoase ganduri ai Vienela in aceasta zi 😉 Eu zic sa te bucuri la maxim de ziua asta astfel incat maine sa ai o noua poveste de spus. Rapid si gustos hmm: cartofi copti la cuptoru cu mozzarella si unt, alaturi de o salata si putina carne( de care o fi) , eu am pus si un sos de usturoi pentru cartofi :”> ( uite aici rezultatul : https://www.facebook.com/ChezGury/photos/a.567042110041753.1073741827.564440906968540/571055119640452/?type=1&theater)
Da, ştiam de ceva vreme de Nicoleta şi preocupările ei. Sunt onorată şi simt cum pentru mine e prea mult acest gest. Mă bucur că-ţi faci planuri şi ai uşi deschise peste tot. Nu aş putea face atatea lucruri. Recunosc. De asta am zis că poti face ilustratiile acelea, pentru că ambiţia ta nu am găsit-o la multi din jur. Realizez că bloggingul nu e pentru mine, nu am niciun fel de dorinţă şi implicare decât aceea ca , din când în când, sa scriu vreo poveste care imi bantuie mintea. Poate şi de asta locul şase la superblog poate deveni istorie şi in primăvară să te văd câştigătoare. Succes! Sper să nu fi avut nevoie de mine şi să nu fi fost pe fază, nu de altceva dar am beneficiat mult de timpul tău liber. Ca mâncare…fă o mazăre, pune la final putină smântână şi serveşte-o cu ochiuri sau pâine cu ou. Te pupic!
Mâncărică: pastele merg aproape cu orice ai prin frigider.
Mă bucur şi eu de bucuria ta. Să ştii că şi mie mi-ar fi mai uşor dacă aş citit blogurile dintr-o carte fizică. Am probleme şi cu ochii. Ochelarii nu-i mai suport pe nas, fără ei îmi lăcrimează ochii. Cred că-i musai un drum către oftalmolog.
Ţi-am zis că-mi place mecanismul în care se postează articolele? Cum zboară ele din chenarul acesta direct în caietul tău?
Mai puţin interesantă decât bloggeri de top, mă bag şi eu în seamă şi-ţi recomand cea mai simplă prăjitură – în afara celor cumpărate sau primite –
Timp de preparare 5 minute.
Timp de copt aprox. 25 minute, depinde de cuptor
Măsura ca volum este aceeaşi, fie lichid fie solid. Eu am ales cana de 400 ml .
Se amestecă în ordinea dorită :
– o cană cu făină
– o cană cu zahăr
– o cană cu praf de nucă de cocos (aceea rasă din comerţ)
– o cană cu lapte
– un praf de copt
– sare după preferinţe
– arome
Se omogenizează prin amestec compoziţia şi se toarnă în tava tapetată cu hârtia pentru copt
Când este gata se toarnă deasupra o ghlazură din comerţ sau făcută în casă pe bază de ciocolată, şerbet… etc..
Dup posibilităţi şi preferinmţe în compoziţie se pot pune stafide, bucăţi de ciocolată, fructe confiate,nuci, orice …la inspiraţie.
Cu nuci spre exemplu se poate acoperi toată compoziţia înainte de a o da la cuptor şi glazura turnată după coacere dă şi mai “şic”!
Sper că nu am diminuat frumuseţea blogului tău , dar pentru orice eventualitate poţi folosi tasta “Delete” mai ales dacă crezi că nu-şi are loc intervenţia unei bunici.
excelenta idee! 🙂
Poti sa faci o musaca, e buna si calda si rece si ai scapat din bucatarie:)
Văd că fetele te îmbie cu fel şi fel de reţete. Pe unele nu le înţeleg. Cică să pui patru căni. Întregi sau fărâme?
Pai uite si asta e o idee,apropo de scris.Sa-ti scoti blogul ca o carte.Ca tot ce-mi zicea o prietena de asta acu 2 zile,ca o batea gandul sa faca asa cu blogul ei.Ai scoate un best-seller 😉 😀
Cand spui ca nu mai poti de oboseala asculta-te, sigur ca mai poti lucra cateva ore din vointa ( sa nu ii zic incapatanare) dar si niste cauciucuri tocite mai pot rula o vreme dupa care ne intrebam de ce nu au avut aderenta cand a trebuit si dam vina pe ceasul rau.
Mai bine termini maine decat sa te termini maine 🙂
O dimineata perfecta de iarna, nu-i asa? 🙂
Haleala? Si eu am dileme , insa in ultima vreme mananc ce am voie…asa ca maine fac ciorba de perisoare alor mei , cu carne de pui tocata si mie niste sarmale cu foi de vita , carne de pui tocata si relativ fara ulei…asa , mai pe sec.
ce faaain. eu ti-am zis ca trebuia sa scrii o carte. ia-ti inima in dinti si go for it 😀 si sa stii ca o sa scriu zilele astea reteta de mazare a lu mami care e absolut geniala!!!
dimineata fara aroma de cafea…aia nu e dimineata…
sper ca maine nu vei face ca azi 🙂
[…] Vienela imi spunea mai deunazi, constatand ca le-am facut blog la porcusori, ca nu mai are nicio indoiala ca as fi nebuna (in sens pozitiv, sper :D). I-am spus ca iau remarca ca pe un compliment, ca-i mai bine in “La la Land”. Si apropos de acest taram al nebuniei, chiar ieri le explicam colegilor mei ca e normal sa fiu nebuna, ca daca as fi fost sanatoasa as fi innebunit lucrand cu ei. Ba chiar am un prieten, care nu are nicio legatura cu tortul mentionat mai sus, care ma si poreclise “Nebunici” la un moment dat. […]
La noi se hotaraste impreuna ce gatim. Si gatim intotdeauna pentru 2 sau 3 zile. Nu prea facem experiente. Avem feluri de mancare traditionale la noi in casa dar si specifice anotimpurilor.
Imi place fotografia cu lamaia. E extraordinara.