Astăzi (28 ianuarie 2014)… am fost toată ziua plină de nervi, din cauză că nu mă pricep la HTML și la alte nimicuri de care am nevoie. Mă văd nevoită să apelez mereu la alții, să îi deranjez, să aștept până când sunt online și au chef sau timp să mă ajute. Dacă apelez la băiatul meu, ies mereu scântei, așa că evit cât pot. Se enervează văzând că nu țin minte, deși îmi explică mereu. 🙂
Afară… am ieșit ieri, am fost până la mama și m-am întors cu febră musculară de la atâta tropăit prin nămeții prea înalți. Am descoperit cât sunt de gospodari vecinii mamei mele. Pe întreaga stradă, cei care au ieșit la curățat trotuarul, au luat zăpada din fața gardului lor și au așezat-o la gardul vecinului care nu ieșise la treabă.
În grădina… mamei mele totul este alb, neatins de picior de om. Nici măcar nepotul meu nu a ieșit pe acolo la joacă, așa cum făcea în alți ani. Să fie din cauză că acum este băiat mare, de 16 ani, sau că și-a petrecut ultimele zile încercând să își repare calculatorul?
În casa… scării se adună, seară de seară, grupuri de tineri ce au chef de discuții și de zbenguială până târziu în noapte.
În bucătărie… am stat numai cât să frig două cotlete de porc și să umplu două pahare cu lapte. Este mult mai frig decât în restul casei și asta ne gonește rapid de acolo. Noroc că a făcut Ionuț cafeaua astăzi.
Sunt îmbrăcată cu… blugii de la Nina, tricou kaki și stau învelită cu păturica mea portocalie, deși sunt peste 22 de grade în casă.
Ce muzică ascult acum… Gianna Nannini- Meravigliosa creatura. Iubesc melodia asta!
Ce cărți citesc zilele astea… Mulțumită dragei de Alexandra, am acum cărți pe care să le citesc până la finalul vieții. 🙂 Am început Chemarea Pământului, de Orson Scott Card, pentru că ceea ce mi-a trimis cu numele de Aici sunt tigri, de Bradbury, era falsă. Frate, unde să găsesc această carte?
Ce mai meșteresc eu… am revenit la căciula mea, dar nu se văd semne că aș reuși să o termin înainte de topirea zăpezii. Mereu apare ceva mai important de făcut.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… nu am planuri deocamdată. Viața mea este prea dezordonată pentru a-mi putea planifica acțiunile viitoare. Poate să nu uit să scriu în jurnalul de femeie simplă. 🙂
Am învățat… că trebuie să învăț unde naiba se ascunde HTML-ul pe propriul meu blog, altfel rămân dependentă de alții până la adânci bătrâneți. Cristi, se aude la tine? 🙂
Sunt recunoscătoare… ploieșteanului meu, Dragoş, care nu a stat pe gânduri atunci când i-am cerut ajutorul pentru nepotul meu. Problema s-a rezolvat, însă eu nu uit că Drugwash a avut intenția de a ne ajuta. Rămân datoare de cinste! 🙂
Mă gândesc… că a fost și puțină muncă, dar mai mult noroc în faptul că am răspuns corect la toate probele concursului organizat de Kadia. Citisem o parte din cărțile despre care întreba. La ultima întrebare a durat mai mult să parcurg jumătate de enunț, decât să scriu care este cartea căutată.
Aștept/sper… să aflu cine va câștiga premiul pus la bătaie de Kadia.
Un citat/proverb favorit…
“Ascultă, privește și taci!…
Ascultă, să-nveți să vorbești,
Privește, să-nveți să clădești.
Și taci, să-nțelegi ce să faci…
Ascultă, privește și taci!”- Ion Minulescu, A XI-a poruncă.
O fotografie preferată…
Vă recomand să treceți pe la Ruxa, Tomata, Zina , Ioana și Taniușa.
Dacă ai nevoie de ajutor pentru probleme tehnice ale blogului, mă ofer să te ajut.
Mă găsești pe Facebook și te ajut dacă știu cu cea mai mare plăcere. 🙂
Cred ca ma va ajuta Cristi cand va avea timp, insa iti multumesc mult pentru intentie.
🙂 teribil ce/mi place cum organiyeayă kadia concursuri, chiar dacă le privesc numai de pe margine.
cred că astăyi voi citi și eu, sub păturica portocalie. am mișunat pe străyi și sunt cam obosită.
Da, nimeni nu are concursuri ca ale Kadiei prin blogosfera. Eu as participa la ele si daca nu ar oferi nimic, numai de dragul de a ma testa. 🙂
ce s-a mai ascuns HTML de mine in liceu 🙂 am facut doar putina programare in HTML insa suficient sa ma descurc si acum (si la nevoie urlam dupa sot sa vina cu solutia salvatoare).
brrr si la mine e frig in bucatarie. nu pornesc acolo caldura niciodata si dimineata dam cu banu cine merge sa faca cafeaua :)))
Cand eram la liceu, as fi putut jura ca HTML sunt ceva semne cuneiforme. :)))
Noi avem caloriferul pornit si in bucatarie, insa nu este izolat pe langa burlanul centralei si intra frig. 🙂
eu am facut mate-fizica-info in liceu :)) si din 2005 de cand scriu am avut destule tangete cu html.
eu nu il tin deschis acolo ca n-are sens. si asa nu stam ft mult p-acolo :)))
Da, şi eu am fost momit să-mi deschid un blog, spunându-mi-se că-i de ajuns să scrii.
Realitatea e mult mai dură…
😀 Si acum, daca am intrat in hora, e musai sa jucam… 🙂
html? :)) ce zici? iti spun ca totusi ai prieteni :))
eu bajbai pe tot internetul dupa sfaturi, care mai de care.
Observ ca ai o agenda foarte incarcata si asta e un lucru bun si iti mai si ramane sa citesti…wow
ador sa impartasesc cu altii ceea ce citesc, asa cum o faci tu cu prietenii cu care faceti schimb de carti, dar eu nu reusesc sa ma tin de un program anume…
Nu, nu caut niciodata sfaturi pe net. Prefer sa intreb printre bloggerii care se pricep. Macar in unii dintre ei am incredere. 🙂
Nu, nu imi ramane timp pentru citit, dar sacrific din orele de somn, ceea ce face sa am tot timpul cearcane si sa ma simt epuizata.
Eu, pentru ca nu ma descurc cu tehnica, am decis sa nu mai schimb nimic la blog. Mi-e teama sa nu cumva sa stric ceva si sa nu aiba cine sa ma ajute sa repar. :))
Dar banuiesc ca tu o sa reusesti sa inveti…la cat te stiu eu de ambitioasa si perseverenta. 😀
As invata, daca as avea de unde si mai ales daca as avea timp. Problema este ca nu am timp uneori nici pentru activitatile uzuale. 🙁
Tu ai mai facut schimbari pe blog. Sunt convinsa ca te pricepi, macar putin. 🙂
Eu am incercat sa invat dar nu sa prins de mine asa ca doar scriu:)
Mie mi-a mai explicat copilul. Pe moment inteleg, insa nefacand mereu chestiile astea, uit foarte repede. 🙂
Să nu-mi spui că tragi cu urechea la ce discută tinerii pe casa scării! 🙂
As vrea uneori, dar la noi e muzica data la maxim si tinerii de pe scara nu ii pot acoperi pe cei de la Lordi sau Manowar. :))))
Ultima data cand am incercat sa schimb ceva prin HTML am strambat antetul, l-am lasat asa si am invatat sa imi placa. 🙂
:))) Tu macar ai stiut unde se ascunde acest misterios HTML. Eu nu il gasesc pe aici, desi pe blogspot e usor de remarcat. :))
Credeam că mă descurc cu partea tehnică a blogului. Până ce am reușit să îl stric la numai câteva zile după ce îl primisem. Și m-am lecuit. Am probleme, sun copilul. 🙂
Da, stii cat am fost de uimita afland ca ai reusit sa il strici? Pe tine te consideram una dintre cele mai pricepute bloggerite… Sigur, comparativ cu mine si cu altele ca mine, tu ramai in continuare printre cei buni. :)))
HTML e ca limba chineza pt mine. Copilul mi-e departe si rar ma poate ajuta…nu-mi ramane decat sa fiu cuminte si sa incerc sa nu stric nimic 😀
Wow, chiar te-ai apucat de caciulita aia? Super!
Multumesc pentru melodie…abia acum imi dau seama cat de dor mi-a fost de ea. Mi-a placut la nebunie la vremea ei 🙂
Iuli, macar baiatul tau are rabdare sa te ajute, atunci cand ai nevoie. Al meu imi reproseaza ca nu tin minte ce mi-a spus acum trei luni, sase luni, doi ani. :)))
Da, este pe jumatate facuta, insa mereu se iveste ceva care sa ma indeparteze de caciulita. Poate ca ar fi trebuit sa o fac vara… :)))
Ce vă mai alintați cu acel „simplă” aproape indecent adăugat după ”femeie”… 😆
😀 Nu am mai fi femei daca nu am face asta, nu? 😛
Ei da, pen’ ce să fii recunoscătoare? Că doar n-am făcut decît să-mi dau acceptul şi să pun niscai întrebări lămuritoare. Or aparatele astea şi-or fi reluat bunul obicei de a se repara singure ca prin minune de frica mea? 😆 Bine că s-a rezolvat într-un fel! 😉
:))) De cum am deschis dimineata ochii, am aflat de la sora mea ca iar a lesinat calculatorul. Se pare ca nu este chiar fricos. Mai degraba are chef de joaca.
Trebuia să tac – am cobit! 😳
Chestiile astea aleatorii sînt cel mai greu de depistat şi reparat, necesită mult timp. 🙁 Dacă n-are răbdare, mi-e teamă că nu va avea nici computer. 😉
Sa stii ca pustiul blond are un calculator plin de toane. La sora mea nu vrea sa mearga, insa cand se intoarce copilul acasa, pare sa nu aiba nici o problema. Acum chipurile merge bine… 🙂 Sa vedem cat va dura…
si tu tot in blugi azi? si eu la fel :).
face bine câte o ieşire afară în nămeţi. face chiar şi poftă de mâncare. right?
era o vreme când mă ghidam şi eu după cuvintele astea ascultă, priveşte şi taci. de o vreme însă consider că am privit, tăcut şi ascultat detul. am ajuns la vârsta (nu zic înţelepciunea) când trebuie să spun, să fac şi să fiu privită. nu mereu, dar uneori situaţiile o cer.
Da, asa pofta de mancare imi fac iesirile astea, ca uit complet sa mananc, grabita sa fac tot ce nu am facut cat am fost plecata. Cum crezi ca imi mentin talia aia de viespe? :))))
Eu mi-am mutat colţişorul în dormitor, sub plapumă şi cu laptopul în braţe. Îmi dau seama totuşi că nu e atât de confortabil deşi e mai cald.
Mi-ar placea si mie sa ma mut in dormitor, sa stau tolanita in pat, dar acolo nu ma lasa Mihai sa fumez (tare ma enerveaza de cand s-a lasat de fumat). :))))
Vreau si eu acasa sub paturica ca sa imi fac planuri cu blogul meu … sa caut pe internet cum sa cresc mare si sa razambesc mai mult decat acum.
Azi este urat afara, ploua peste zapada pufoasa si pare trist … dar este si bucurie daca stii cum sa te uiti dincolo de aparente.
Cresti mare scriind bine, comentand pe la altii si avand sprijinul unuia mai mare. :)))
E cu adevarat trist cand ploua peste zapada. Pe aici viscolea mai devreme. Acum ninge linistit peste zapada deja murdara. 🙂
Cum poate fi frig in bucatarie, cand acolo e cuptorul? Mie cand imi e frig fac o prajitura si un ceai cald, apoi nu-mi mai vine sa plec din bucatarie!
Ehe, tu crezi ca eu bucataresc in fiecare zi? Daca descopar ca imi lipsteste vreun ingredient si sunt singura acasa, prefer sa nu mai fac, decat sa ies din casa, pana la magazinul din colt. :))))
Cand vreti sa mai schimbati ceva faceti intai un backup. In caz de merge ceva rau 😉
Daca te referi la blog, cred ca stie Cristi ce e de facut…
La vremea cand e scris articolul dadeam la zapezi… de ma dureau mainile, spatele, gatul… Nu mai vreau iarna. 🙂