Astăzi (21 ianuarie)… voi încerca să nu mă mai irosesc în prea multe direcții, așa cum am făcut în ultimul timp. Trebuie să învăț cum să mă axez doar pe ceea ce este cu adevărat important pentru mine.

Afară… s-a întâmplat ca ieri să aibă loc un accident nefericit, soldat cu victime. Am citit fel de fel de păreri, de la ”sistemul nu ne poate ajuta, nu și-au dat interesul să găsească răniții”, ”unii au degeaba telefoane deștepte, că nu știu să le folosească”, ”nu se putea face mai mult, pentru că era ceață, noapte și drum impracticabil” și până la ”mie îmi pare rău numai de doctorița rezident…”. Au bloggerii de scris astăzi…

În grădină… se aud voci, iar eu stau și le ascult șoaptele. Puțini au fost cei care s-au deranjat să citească, iar asta mă face să mă gândesc la două lucruri: ori ați fost ocupati, ori … pentru asemenea povești, trebuie să atrag pe blog altă categorie de cititori.

În casă… mi s-a părut foarte cald… înainte de a coborî din pat. Timp de zece minute, până când a fost gata cafeaua, am tremurat de parcă aș fi fost în zăpadă, deși eram înfășată în pătură.

În bucătărie… am făcut niște clătite aperitiv și o prăjitură negresă acum câteva zile. Duminică a venit Ionuț cu ideea de a face orez cu lapte, așa că m-am îndopat până târziu în noapte. Nu mai mâncasem așa ceva de un an.

Sunt îmbrăcată cu… pantalon negru și tricou caramiziu. Bine-nțeles, aș putea spune că am, în plus, lac de unghii incolor, fum de țigară ce se plimbă în jurul capului, o pereche de șosete furată de la copil. :)

Ce muzică ascult acum… în exact secunda asta se aude o mașină trecând peste asfaltul ud, cafeaua curgând în ceașcă, degetele țopăind pe taste și fb-ul anunțându-mă că am un mesaj pe chat.

Ce cărți citesc zilele astea… sunt pe ultima sută de metri cu Floarea de loldilal și deja mă uit cu un ochi spre un alt SF. :)

Ce mai meșteresc eu… off, cât mă poate enerva această rubrică. Îmi amintește săptămânal că îmi fac mereu planuri și nu le duc la bun sfârșit. Mă gândeam ieri că aș putea să îmi fac o chestie ornamentală simpatică, o veioză ananas.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoaresă scriu în jurnal, să scriu și povești, ca lumea să afle de ce nu mai ninge, de ce plouă și de ce unii ar trebui să stea ascunși.

Am învățat… că oamenii au talentul de a se întărâta unii pe alții, iar asta îi poate duce unde nu ar fi crezut vreodată că pot ajunge.

Sunt recunoscătoare… Mihaelei pentru parfumul pe care mi l-a trimis. Le sunt recunoscătoare Cristinei, unei alte Cristine și unui Adrian, Kadiei și soțului ei, pentru că s-au gândit la mine și mi-au trimis un semn…

Mă gândesc… la faptul că în ultimele zile nu am fost prea pozitivă și asta m-a afectat, m-a făcut să văd totul în alb sau negru, deși nici oamenii, nici viața nu sunt așa.

Aștept/sper… să găsesc o rezolvare problemei care mă frământă. Cum procedezi când vrei să faci ceva ce îți place, dar nu îți place mare parte din echipa cu care trebuie să lucrezi?

Un citat/proverb favorit

”Mâna-ntinsă ca să strâng-o mână,

nu de sânge vreau să mi-o-nfior!

Mi-am lățit pe frunte-atâta lună

cât să mă încapă ochii tuturor.” Nichita Stănescu- Avertisment

O fotografie preferată

tabla de sah