Astăzi (5 ianuarie 2014)… mă întreb dacă să public acest articol sau să mai aştept o zi, două. Sunt nerăbdătoare să îl scot la lumină, dar în acelaşi timp aş vrea să mai las puţin pe prima poziţie Lecţia de blogging, pentru eventualii întârziaţi.
Afară… mi s-a spus că au înflorit ghioceii şi liliacul. Oricât de mult mi-ar plăcea florile, nu pot să mă bucur, dragă Cristina. Nu este normal ca în ianuarie să avem vreme de primăvară. Sper să nu înflorească pomii fructiferi, pentru că atunci situaţia chiar ar fi gravă.
În grădina… unde primii oameni au muşcat din mărul cunoaşterii, printre crengile unui pom, se târăşte silenţios un şarpe- scoţând limba obraznic… În ciuda faptului că şarpele este o fiinţă foarte frumoasă şi de mare ajutor omului, cei mai mulţi îl detestă sau se tem de el. De ce oare?
În casă… este cald, atât de cald încât m-am trezit din somn cu părul ud, de parcă tocmai ieşisem de la duş. Primăvara din pat s-a transformat în vară caniculară. Am nevoie de o frunză de palmier…
În bucătărie… am gătit ieri o ciorbă de cartofi acrită cu zeamă de varză. Spre marea mea surprindere, până seara nu mai era în oală nici picătură, ceea ce dovedeşte că ne-am îndopat ca porcii/cu porcii de sărbători. :)
Sunt îmbrăcată cu… pantalon alb de trening, maieu negru cu o cruce mare brodată de piept şi hanorac kaki.
Ce muzică ascult acum… dimineaţa nu ascult nici un fel de muzică, de teamă că îl voi trezi pe Mihai, care doarme până târziu.
Ce cărţi citesc zilele astea… încă puţin şi termin Floarea de loldilal, cartea scrisă de Vero. Cred că vă voi povesti câte ceva despre ea, pentru că ar fi păcat să nu o citiţi. Unu: e scrisă foarte bine, poveştile sunt amuzante şi la final te pun pe gânduri. Doi: Vero este bloggeriţă, este de-a noastră şi ar fi frumos să o sprijinim. Trei: cartea costă numai 13,93 lei pe site-ul Nemira. Patru: nu, nu am nici un avantaj aici.
Ce mai meşteresc eu… am căutat printre primele articole de pe doaronline şi am dat peste Trenul acela pierdut… M-a mirat până şi pe mine sinceritatea cu care l-am scris. Pe acel blog mă simţeam cândva liberă, tocmai pentru că mă citeau foarte puţini. :)
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să citesc şi să scriu mai mult.
Am învăţat… că organismul are nevoie de hrană şi odihnă pentru a funcţiona optim. Mai greu este de pus în practică învăţătura aceasta.
Sunt recunoscătoare… vouă, celor ce mă citiţi indiferent ce aş debita pe aici sau prin alte părţi, vouă, celor ce îmi lăsaţi comentarii interesante şi mă antrenaţi în discuţii, vouă, celor ce îmi faceţi viaţa mai frumoasă. Îi sunt recunoscătoare lui Cristi Juverdeanu pentru tot suportul tehnic pe care mi-l oferă şi îl rog să îşi arunce un ochi pe aici, că wordpress-ul mă tot îndeamnă să fac update now (dau o bere bună în schimb). Plus că nu mai pot pune poze pe blog decât de pe laptop. Ce să fie?
Mă gândesc… să reînnoiesc oferta pe care am făcut-o cândva. Dacă doriţi, vă aştept oricând cu guest posturi pe care le voi publica în zilele de miercuri sau joi pe vienela.ro. Fie că aveţi sau nu blog, dacă doriţi să scrieţi ceva, un mail cu textul vostru este suficient.
Aştept/sper… să treceţi pe la Zina, Gabriela, Întuneric, coolnewz, Lavinia, Petronela, Iuliana, Spi-oana şi pe la cei pe care îi găsiţi comentând articolele mele.
Un citat/proverb favorit…
“…Iar ale Evei fiice dau buzna în livadă
Din merele oprite să facă marmeladă.”- Jos cortina, de George Topârceanu.
O fotografie preferată… Prietenii știu de ce… Cam cât material intră la o asemenea învelitoare de pat? Cam cât ar costa? Îmi place de mor!
omg, ce invelitoare de pat!!! Iti trebuie cred in afara de material o indemanare extraordinara si o rabdare de calugar chinez si neaparat batran.
In alta ordine de idei, vreau ca anul acesta sa scriu si eu lunea acest jurnal de femeie (simpla in cazul tau, normala in cazul meu :D ). Asa ca la mine maine apare. :)
Rabdarea va fi greu de gasit, asta imi e clar inca de acum… :)
Mi-ar placea mult, pentru ca la tine apare mereu ceva interesant si bun de povestit. La inceput postam jurnalul sambata, apoi l-am scris martea, ca pana la urma sa decid ca sta bine pe blog si duminica. Parca nu imi place sa am articolele impartite pe zile, programate toate… Prefer sa postez cand imi vine chef sau cand am ceva de povestit… :)
au inmugurit, inca nu au inflorit. dar ma cam astept la asta. si sunt de acord cu tine ca daca da un inghet nu va fi bine. dar sa nu uitam ca unde stau eu , clima e ceva mai blanda (arad)
eu am caldura data pe minim noaptea. astia de la CET s-au gandit sa o lase pe maxim, noroc ca merge sa o inchid din casa.
Este adevarat ca la tine sunt mereu mai multe grade, dar sa stii ca nici pe aici nu este frig… Si nici nu se anunta schimbari, din cate am inteles.
Noi avem centrala proprie…
Mulțumesc mult pentru menționare, Vienela. Am știut tot timpul că sprijinul tău va fi unul real, nu doar declarat într-un comentariu. În plus, lecția ta de blogging m-a impulsionat să scriu niște gânduri pe care le tot măcinam de ceva vreme.
Voi scrie aici câteva cuvinte și despre trenul pierdut. Am citit articolul dimineață, la vremea când a apărut nici nu știam că mai ai și alte bloguri.
Fabuloase, nu sunt trenurile pierdute. Deși ne imaginăm că cine știe spre ce destinație nemaipomenită ne-ar fi purtat. Am pierdut, fiecare dintre noi, multe. Și nu există nicio certitudine care să ne spună că am pierdut ceva cu adevărat.
Importante sunt trenurile în care ne-am urcat și al căror parcurs am încercat să îl influențăm. Iar trenul în care te afli tu acum, merge pe un drum frumos. Își doresc călătorie frumoasă, spre locuri minunate și alături de călători frumoși.
Cu mare placere, Sonia! Sper sa ne adunam cat mai multi, sa iasa ceva cu adevarat folositor copiilor.
Si poate ca ai dreptate… Nu am de unde sa stiu incotro m-ar fi purtat acele trenuri si cum as fi ajuns astazi. :)
Iti multumesc mult si iti doresc sa reusesti in tot ce iti propui!
Nici eu nu am priceput de ce sarpele este denigrat….el simboliza intelepciune , pentru unele popoare , la fel ca si bufnita , iar la greci era incolacit pe toiagul lui Asclepios , nu?Semnifica vindecare….semnifica alinare.In fine , chiar daca am sa-mi iau rosii in freza si fara nici o legatura intre mine si campania anti BOR [ la care nu particip ,dar imi da satisfactii] , zic ca o fi fost muscat vreun preot contribuitor la scrierea Bibliei de vreun sarpe veninos ,de cerul gurii si cand i-a venit randul la tras minciuni , o vorbit veninul din el.
Lasand la o parte “mascarile”scoase de mine din tastatura , sa zic ca este fireasca ,oarecum , teama asta a umanilor fata de reptile…nu numai sarpele provoaca sila , ci si broasca si soparla…si chiar daca unii sunt fascinati de ele , zic ca prima reactie este tot de repulsie.In fine…. :)
Si la mine infloresc plantele , ba am sadit si niste arpagic , pentru ceapa verde , peste vreo 3 luni,dar parca vad ca bagam galetile in casa , cat de curand , ca se anunta zapezi , cam dupa 15 ale lunii.
Eheeeiiiii….tare frumoasa covertura aceea….ma gandesc ca intra vreo 3 kile de ata in ea… :D
Sa ai o duminica frumoasa , Vienela!
Ha, ha, doar tie ti-ar fi putut veni o asemenea idee legata de serpi! :)))
Am avut un coleg de serviciu care a adus odata un sarpe foarte frumos, gasit in padure. Avea desene albastre pe corp, era lung de peste un metru si aproape ca am plans pentru ca nu mi l-a dat mie, desi habar nu am ce as fi facut cu el. Stiu doar ca nu am simtit nici repulsie, nici teama, ci numai o fascinatie de nedescris. :)
Bine ca stiu de la cine sa cer ceapa verde pentru omleta… :D
3 kile de ata inseamna o caruta de bani si munca pentru urmatorii zece ani… :)
Seara placuta, Ana!
Serpii sunt si ei animale…Repulsia asta pleaca din teama , pentru unii oameni…ca si la sobolani , soareci , paianjeni…
Abia astept sa vad ceapa rasarita , sunt curioasa!
O zi excelenta , Vienela! :)
Păi, câte fice a avut Eva? :)
Scuze, am mâncat un i. :(
Le-a avut pe toate… Toate suntem demnele ei urmase. :))))
pentru invelitoarea aceea de pat iti trebuie inainte de toate mult timp. rabdare nu cred. la un moment dat se face mecanic. dar iti trebuie relaxare, disponibilitatea de a sta doar tu cu gandurile tale si sa impletesti … matanii.
cat despre trenuri si ambitie… fiecare are ritmul lui. nu cred ca trebuie sa ne incadram in niste tipare doar pentru ca altii, care au ales sa urce in acelasi tren, au reusit. tu ai drumul tau si ti l construiesti piatra cu piatra.
m ai facut curioasa in privinta cartii lui Vero si regret acum ca n am stiu t sa aleg mai cu atentie atunci cand mi am folosit voucherul. inca o dovada ca e mai bine sa intrebi, sa ceri sfatul decat sa faci de capul tau. uneori :).
o duminica frumoasa iti doresc!
Nu cred ca dispun de atata rabdare. De fapt, poate rabdare as avea, dar fiecare piciorus crosetat mi-ar da impresia ca pierd timpul pe care l-as fi putut petrece pe net… :)
Sunt in inima mea cateva regrete, dar am invatat sa convietuiesc cu ele, sa ma accept asa cum sunt, cu bune si rele.
Lasa, ca ai sa castigi in primavara si o vei lua atunci. Sau ti-o voi trimite eu, daca vrei sa o citesti. Te avertizez ca este SF, dar un SF usor de citit, fara multe detalii care sa te bage in ceata… :)
Duminica placuta sa ai!
mie imi plac SF urile Vienela :). si nu doar usoare . a fost unul din punctele comune care m-au apropiat de sotul meu. Da, uite ca exista solutii. multumesc pentru idei.
Nu stiam daca iti plac sau nu si ma bucur sa aflu ca mai avem ceva in comun! :) Eu aproape ca nu mai citesc altceva de cativa ani… :)
Minunat! De mult am tras cu ochiul la acest jurnal şi iată, că mi-am făcut curaj şi timp să scriu şi eu unul, primul pe 2014! Sper să am timp să mai particip şi altă dată! :)
Îmi place să descoper mai multe despre omul pe care l-am perceput în spatele monitorului şi nu pot spune decât că, eşti aşa cum te-am simţit! Un om deosebit şi sincer! M-am regăsit uneori în căutările şi zbuciumul tău, iar trenuri pierdute am avut toţi, cred, important e să ne reinventăm continuu şi să facem ce ne place, ce ne dictează conştiinţa. Faptul că te-am descoperit a fost o frumoasă întâmplare, iar dacă nu reuşesc să las mereu comentarii e pentru că timpul nu-mi permite. Însă, te citesc cu mult drag! Un an aşa cum îţi doreşti, dragă Vienela! :)
Stii ca la inceput am ezitat sa scriu acest jurnal, desi imi placea idee? Imi era teama ca nu intereseaza pe nimeni si mult timp am postat pe blogul nou, unde si asa nu intra prea multa lume. :))))
Iti multumesc mult, Liliana! Mi-as dori sa am si eu mai mult timp, mai multa energie, sa va pot citi pe toti pe indelete zi de zi. Fizic, este imposibil, pentru ca s-au adunat in jur de 200 de oameni pe care ii cunosc in blogosfera. :)
Sa ai un 2014 minunat, in care sa ti se implineata toate visurile! :)
Cuvertura aceea, seamănă foarte mult cu ceea ce făcea bunica mea! Pătratele acelea se croşetau separat, iar apoi se îmbinau, din ce îmi amintesc! Presupune multă migală, dar rezultatul final, e ceva minunat! Bunica a fost croitoreasă şi avea mereu camera plină de materiale şi lână de diverse culori! Din păcate, nu s-a lipit de mine nimic din taina croitului şi împletitului sau croşetatului… :(
Am vazut la Kadia o cuvertura asemanatoare. De fapt, doua, ca are si Vladen… :) Eu am prin sifonier o fata de masa facuta asa, din macrame si cu bucatele de matase in mijlocul fiecarui patratel… Dar, asa cum spunea Nina, e munca de chinez batran si probabil costa destul de mult materialul.
Mie imi place sa crosetez, dar in ultimul timp am senzatia ca facand asta imi ramane prea putin timp pentru blog… Si cum blogul imi este mai aproape de inima… :)
Hai, că te-am înnebunit cu comentariile mele! Vreau să recuperez! :)))
Da, cam asa este a Kadiei… Ah, m-au vrajit pernitele alea! Trebuie sa imi fac si eu, neaparat! Pentru o cuvertura as avea nevoie de prea mult material, m-ar duce la prea multi bani, insa niste pernite se fac mai usor. Merci mult, atat pentru linkul care mi-a aratat pernitele, cat si pentru comentarii! Te imbratisez!
Cuvertura e minunata dar cred ca femeia care a facut-o a muncit mult sa o faca. Marmelada e delicioasa, mai ales daca a fost facuta de fiicele evei si din merele cunoasterii. Daca vom gusta din ea vom deveni mai intelepte. Acum pricep eu de ce s-a inghesuit candva Adam sa manance marul. El trebuia sa fie mai intelept. A fost, nu a fost? A devenit? A ramas? Cine ne mai poate spune? Testele moderne de IQ ne rezolva enigma? In asteptarea rezultatului vom face niste claite cu marmelada. Te lasa sa citesti si sa scrii. De ce mult? Recuperezi ceva? Sau ai gustat deja… :)
Sigur avea foarte mult timp liber doamna care a lucrat-o. :)
Nu stiu daca vom deveni mai intelepte, dar sigur merita incercat. Se poate intinde si pe painea noastra cea de toate zilele, daca nu avem clatite. :)))))
Nu, nu vreau sa recuperez, dar am fost puturoasa in ultimul timp si am scris foarte putin, desi aveam multe ganduri. Cu toate astea, nici pe la altii nu am trecut asa cum mi-as fi dorit. Pur si simplu nu m-am putut aduna, aveam nevoie sa ma odihnesc… Eh, tu vrei sa tradez toate secretele? :)
Mă bucur că citeşti cartea mea, mă bucur că-ţi place şi, nu în ultimul rând, îţi mulţumesc că ai vorbit despre ea aici :)
Cu mare placere, Vero! Mi-as dori sa o citeasca mai multi, pentru ca sunt multe idei bune pe acolo si tare frumos asternute. Dupa fiecare poveste citita imi spun: asta este cea mai frumoasa de pana acum… Pana o termin pe urmatoarea… :)
Mă bucur cu atât mai mult :) Răspunsul ăsta mi-a făcut seara mai frumoasă :)
Meritai! Si tu mi-ai facut cateva seri mai frumoase! :)
Tulvai, pentru un pat “matrimonial” ai avea nevoie cam de 3-4 luni de tricotat, vreo 3 nuante de suluri de ata, aprox 30-40 suluri. In functie de cat de grea o vrei sau ceva iesi intre 40-100lei/sulul :)
cred ca mai bine o cauti in second-uri, sau e o experienta frumoasa sa o faci singura
Trei-patru luni in care sa nu ma ating de laptop, nu? :) Asta ar fi blestem curat! :)
Chiar si la second-hand ar costa mult, ca este foarte grea, imi imaginez. :))))
Te cam tenteaza sa faci o paturica de genul asta? :)) Recunoaste! :))
Apropo, caciulita o terminasi?
Ma tenteaza, intr-adevar, dar deocamdata nici de caciulita nu m-am mai atins… Doar gura e de mine… :)))) Poate si din cauza ca pare sa fie primavara, nu iarna, deci nu imi trebuie caciula. :)))
Cuvertura cred ca costa in jur de 200 de lei. Minim sau maxim, habar nu am.
Cred ca minim. In conditiile in care o caciulita crosetata este 40 de lei…
Cred ca minim, dupa calculele mele… La naiba, cu banii astia imi cumpar cateva paturi serioase… :)))) Dar tare mult imi place, zau!
Uite ca mi-ai dat o idee cu invelitoarea asta, care e poate migaloasa, dar nu e greu de facut. La salariu poate imi iau materialele necesare si o incep şi eu…poate într-un an o termin :))) Dar măcar timp de un an mi-am asigurat raspunsul la rubrica “ce mai mesteresc” din jurnalul de femeie simpla :))
Multumesc draga mea, pentru tot! :-*
:))) Iuli, ma faci sa rad! Intr-adevar, cel putin un an nu am mai avea grija acelei rubrici! Mi-as lua si eu, dar stiu ca nu as putea sa o termin nici intr-un an… :D
Iti multumesc si eu! Pupici!:*
Vienela, citatul e delicios, la propriu și la figurat ! :lol:
Cuvertura e tare frumoasă,
Și eu visez să fac măcar un șal în stilul ăsta, dar e greu până mă apuc. Am și eu aceeași problemă, nu știu exact cât material ar trebui. Știi ce rău e să începi ceva și să nu mai găsești de cumpărat nuanța respectivă. Ei, poate ne luăm inima în dinți !
Îmi place că am mai decoperit aici la tine alte scriitoare de jurnal, mă duc chiar acum să le vizitez.
Seară plăcută !
Da, mi-a placut la nebunie citatul. De fapt, cred ca ar trebui citit intregul!
Se pare ca nu a greu deloc modelul, dar o cuvertura implica o munca titanica… Intr-adevar, nu ai cum sa stii cat material intra si asta este iar o problema…
Seara placuta sa ai si tu!
despre cartea lui vero nu mai comentez. eu o aştept deja pe a doua.
privind însă la învelitoare, mi-am amintit de căciuliţa ta: ce se mai aude cu ea?
Mai am putin si o termin si eu. Deja ma gandesc la promisiunea ei de acum cateva zile. :)
He, he, grea intrebare, psi! Zace abandonata pe un colt de dulap, in asteptarea unei zile in care sa stau mai putin pe net… :)
Când am pierdut-o pe Zoe m-am plimbat peste tot şi am găsit un târg de carte in aer liber. Cartea care mi-a sărit in ochi: Floare de lolidal. Eu n-aveam un ban la mine, nimic. Eram cu un catel in cautare de alt catel. E musai s-o comand. Acum…despre covertura nu zic nimic, cred ca sunt singura ce nu se omoară după model. Dar nu te superi, nu?
Adi, daca vrei, ti-o pot trimite, ca o termin maine…
Nu, cum sa ma supar? Doar stii ca imi place mult sinceritatea ta… Cand am plecat din Italia, Giovanna a vrut sa imi ofere cadou o cuvertura alba, cu un model asemanator. Am refuzat-o pentru ca ocupa prea mult spatiu in bagaje si era foarte, foarte grea… Stii cat am regretat mai apoi?
Cuvertura e frumoasă foc. În fine, văd că-ţi programezi postările după cum te taie pe tine capul. Mă şi miram ca o rebelă ca tine să suporte mult impunerile şi restricţiile de orice gen. Ai început bine anul.
Nu mi-am programat niciodata postarile. Chiar si cand scriu pentru duzina, povestea parfumata sau alte jocuri, scriu si imediat public, nu le pot tine in draft. :))))
Da, am si eu impresia ca am inceput cu dreptul! Sper sa ne fie tuturor bine anul acesta! :)
Hehe, pare interesant acest tip de jurnal pe care il publici tu. Imi aduce aminte de atunci cand am inceput sa scriu pe blog si primeam si dadeam la randul meu mai departe o multime de lepse de tot felul. :)
La multi ani inca o data, draga vienela, si sa iti duci la bun sfarsit cu bucurie planurile de saptamana care vine: sa scrii si sa citesti mai mult!
Cat despre acea invelitoare de pat…arata super super frumos, dar cum zicea si Nina mai sus..trebuie timp, indemanare si dedicare! ca sa nu mai zic materiale!
wowww ce-mi place !!!! mi-as dori una …. dar pe bej ;) si mi-a placut “planingul” tau !!!
foarte frumoasa…rabdare, indemanare, daruire! bej, maron:X:X
Dupa trenurile pierdute nu trebuie sa plangem, ci doar sa invatam din ce nu/s-a intamplat. La multi ani, Vienela!
Cred ca pe verde arata mult mai bine :D
Mi-am adus aminte cat mai crosetam sau tricotam candva. Am si vandut diverse. N-as mai avea rabdare. Cuvertura ajunge la un pret respectabil, nu cum spune cineva mai sus, dar destul de mult…
Foarte frumos jurnalul. Felicitari Cat despre cuvertura materialul nu e foarte mult pentru ca e crosetata si pare subtirica… in schimb pretul… trebuie sa fie mare, atat de mare incat sa motiveze crosetarea ei. Cum spunea cineva mai sus e nevoie de indemanare si rabdare de fier.