Astăzi (11 noiembrie 2013, ora 00, 00)… m-am decis ca pe toată perioada rămasă din competiție să îmi mut jurnalul de femeie simplă de pe blogul nou (care nu mai este chiar nou) pe blogul care îmi este drag, deși impresia generală este că l-am abandonat. Ce ironie! Am evitat să particip la Superblog cu acest blog, de teamă că vă voi plictisi cu reclamele. Timpul mi-a dovedit că am greșit…

Afară… poate îmi spuneți voi ce se mai întâmplă, că eu am rămas lipită de fotoliu. Uneori, mult după miezul nopții, mă mut în pat și dorm vreme de câteva ceasuri.

În grădina… raiului un drăcușor și-a băgat coada și acum toate sunt întoarse pe dos. Îngerilor le-au căzut aripile și zborul le e frânt, șarpele pândește din tufiș, prefăcându-se grijuliu cu îngeri și drăcușori deopotrivă, iar masca drăcușorului, smulsă cu brutalitate, a scos la iveală un serafim, exact cum bănuiam.

În casa… poporului ar fi încăput lejer acea parte din popor care nu are măcar un carton sub care să se adăpostească. Ne plac oamenii, dar numai când se pot descurca singuri și când ne pot descurca și pe noi, nu-i așa?

În bucătărie… s-au adunat în această seară mamă și copil, au muncit din greu, cot la cot, curățând câțiva cartofi, prăjind două pulpe și tocând varză pentru o salată. Au devorat totul în câteva minute. Cu cașcaval răzuit peste cartofi.

Sunt îmbrăcată cu… pantalon roșu de trening, tricou alb cu dungi roz, șosete albastre. Primiți cu sorcova, vesela?

Ce muzica ascult acum… nu știu să le spun pe nume, dar am convingerea că i-aș putea strânge de gât fără remușcări. Mi-au ucis și ultima urma de bunăvoință față de muzica rock de un anumit fel, urlat. Am senzația că cineva deja îi torturează, altfel nu ar putea rage cu atâta forță.

Ce cărți citesc zilele astea… nu mai citesc nimic. Nu mai am vlagă, nu mai am chef, nu mai am timp. Citesc până târziu în noapte discuțiile de pe facebook, toate legate de competiția în care m-am băgat nesilită de nimeni.

Ce mai meșteresc eu… Împletesc gânduri mai mari sau mai mici, strecor prin sita minții fapte, gesturi, vorbe, lipesc toate crăpăturile prin care s-ar putea scurge vorbe interesante sau nemulțumiri inerente.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… Să dorm mai mult, la ore mai decente și să îmi scriu creativ și la timp articolele pentru Fan branză Delaco (vă recomand cu toată inima produsele lor, pe care eu le-am tot testat în ultimul timp), Vila Alpin din Straja și LuxuryGifts.ro. Să stați pe aproape, pentru că voi organiza un concurs, la care premiul va fi oferit de firma LuxuryGifts. Toate pe doaronline, blogul cu care particip la Superblog 2013.

Am învățat… să îmi ascult copilul chiar și atunci când pare să spună nimicuri. Acele nimicuri sunt părticele din el.

Sunt recunoscătoare… oamenilor buni care merg la drum umăr la umăr cu mine, dar și celor care îmi dau ghionturi, pentru că mă trezesc la realitate și mă fac să îi plac tot mai mult pe cei buni. Îmi plac oamenii și încerc întotdeauna să văd lucrurile cu ochii lor, sperând să le înțeleg motivațiile. Când nu reușesc, dau frâu liber degetelor să alerge pe tastatură, să mă răcoresc. În general, nu condamn oamenii, ci situațiile create de ei. Rar se întâmplă să fie doar un vinovat, nu? Omul nu poate fi în totalitate bun, așa cum nu poate fi în totalitate rău.

Mă gândesc… astăzi că viața a făcut în așa fel încât un foarte bun prieten de demult să îmi fie departe, atât de departe încât nu ne mai putem ajunge, deși nu ne despart decât vreo 50 de km. Cândva îmi lăsa comentarii pe blog, în stilul său inconfundabil, pe care l-aș fi recunoscut indiferent cu ce nume ar fi semnat…

Aștept/sper… totuși că mi se vor mai ivi ocazii în viață să îl văd, să beau un pahar de vin cu el și să tainim toată noaptea fără să ne plictisim.

Un citat/proverb favorit… “În timpul dinastiei Ming, ceaiul încetează să mai fie un ideal, fiind considerat pur și simplu o băutură delicioasă. Chinezul născut în aceste vremuri de restriște pare să fi dat uitării dorința de a căuta sensul vieții. A devenit modern, cu alte cuvinte îmbătrânit înainte de vreme și mult prea realist.”, Cartea Ceaiului, de Okakura Kakuzo, primită de la Alexandra.

O fotografie preferată… Există în lume case care au pe acoperiș iarbă (Kadia vă poate confirma) , ceea ce le oferă un aspect deosebit. Prin Ploiești sunt câteva case chiar mai norocoase. Pe acoperișul lor cresc pomi. Dar mie îmi place astăzi această căsuță, parcă făcută pentru un spiriduș…