Jurnal de femei simpla – iunie 2022

Iarba proaspăt cosită miroase divin. La fel miros toate câmpurile, dealurile și pădurile Scoției în această perioadă, căci au înflorit o mulțime de plante. Aveam vreo oră de când ne plimbam cu câinii prin iarba tunsă în urmă cu câteva zile. Mi-am dat seama că nu respir bine și l-am întrebat pe Mihai dacă simte praful din aer.
Nu numai că îl simțea, dar strănuta și tușea cot la cot cu mine și cu Bruno. Singura care părea imună era Onix. Am continuat să mergem prin iarbă, căci e moale, caldă, pufoasă și parfumată. Am alergat cu Bruno și cu Onixuța până am ridicat tot polenul în aer.
Ajunși la mașină, am crezut că s-a terminat, dar ne înșelam. Am umplut scaunele și preșurile de fân cosit și de polen. Nici acasă nu ne-a fost mai bine, căci încă mai aveam pe piele și pe haine. Dar cel mai rău este că am în nas și pe gât. De aici e mai greu să alung praful ăsta parfumat și sufocant.
În anii trecuți râdeam de Bruno că e sensibil și strănută și îi curg ochii în perioada asta din an. Mi s-a întors râsul înapoi. Acum știu ce simte. Dar dacă lui nu îi pasă și continuă să caute iarba și să se tăvălească prin ea, nu îmi pasa nici mie.
1 iunie 2022
Tocmai mi-am rugat copilul să vină la noi când intră în libere, să stea cu câinii (nu o pot lăsa singură acasă pe Onix pentru că distruge tot). Motivul? Vreau să mă duc la orășelul copiilor să mănânc vată pe băț și clătite umplute cu ciocolată și banane.
Din plimbarea pe care am facut-o ieri, 2 iunie 2022, am adunat cateva poze. Pe una dintre ele o ofer cadou celor are imi sunt alaturi. Sper sa va placa. Este un mic coltisor de Scotia.
Ah, sa nu uitam de Onix si Bruno, caci ei sunt o parte importanta din viata mea. Aseara au stat cu fiul meu si s-au distrat maxim, asa cum fac ei de fiecare data. Una dintre pozele pe care le-am primit in timp ce ma plimbam printre tiribombele venite la Bathgate pentru galaday: