Mă delectez cu aroma răspândită de vinul auriu, dulceag şi rece, în timp ce soţul meu îmi zâmbeşte provocator, într-un limbaj înţeles doar de noi, perfectat în lungul timp petrecut împreună. Deocamdată, în restaurantul unde am decis să aniversăm … nişte ani … de când ne-am cunoscut, nu este prea multă lume. Ca o încununare a faptului că masa rezervată se află undeva în mijlocul sălii, îmi vine chef să mă joc cu soţul meu de-a seducţia, de-a învăluirea într-o flacără înmiresmată de pasiune. Sau, mai clar spus, să jucăm teatru pentru ceilalţi.
Arunc o privire prin restaurant, aparent absentă, pentru a vedea dacă am fost remarcaţi. Mi-ar plăcea să ne prefacem că suntem la prima întâlnire, că îmi face curte, că flirtez cu el. Ar fi ceva inedit pentru noi, ar marca un moment important al vieţii noastre şi ne-ar aduce zâmbete pe feţe chiar şi după mulţi ani. Dar în afară de vreo două femei care îmi studiază rochia, nimeni nu pare a fi interesat de noi, aşa că renunţ la idee.
Adio joacă, adio teatru, adio micilor gesturi incitante! Verighetele rămân cuminţi pe degete. Mă mulţumesc cu aerul serios şi uşor retro pe care mi-l conferă rochiţa Rheei Costa, designerul care îşi prezintă creaţiile pe catwalk-urile din Milano, Paris, New York.
Pentru vârsta mea, pentru felul meu de a fi, această rochie este perfectă. Se potriveşte siluetei mele de invidiat, nu are culori stridente, este simplă şi elegantă, îmi pune în valoare umerii de înotătoare şi îmi scoate în evidenţă feminitatea. Săndăluţele pline de pietricele vin ca o completare a ţinutei, o îmbinare armonioasă a elementelor, care mă va ajuta să mă disting în mulţime.
Nu pot lipsi cerceii şi pentru această ocazie ţin neapărat să port unii cu perle, dacă se poate măcar asemănători celor din celebrul tablou pictat de Jan Vermeer, Fata cu cercel de perlă.
Cam aşa visam aseară, cu ochii deschişi, în timp ce mă gândeam la contextul în care aş purta rochia preferată dintre cele 10 modele puse la dispoziţia concurenţilor de către Activia. Pentru fetele care îşi doresc una dintre frumoasele rochiţe disponibile pe site-ul Activia, mecanismul este simplu.
-cumpără Activia
-cu bonul fiscal înscrie-te pe site-ul Activia sau prin SMS la 1843
-dacă ai cumpărat 14 Activia intri în tragerea la sorţi pentru una dintre cele 42 de rochii de designer.
Prima poza e bestiala…Sincer uneori e bine sa reaprinzi flacara iubirii…
Superbe pozele
Avand in vedere ca esti subtirica (ca mine :D), cred ca ti-ar veni de minune ata rochia cat si sandalutele, asa ca… cine stie…
Putem vota undeva pentru asta?
Nu cred. Exista un juriu care va desemna castigatorul (cinci bloggerite). Merci de intentie. ;)
Pastram de mult poza sandalutelor in calculator si astazi i-a venit randul sa apara pe blog. :))
Am ramas cu gandul la sandalute. De fapt, dupa ce-am vazut poza cu ele citeam randurile imaginandu-mi mai mult sandalele decat altceva. :))
Zi frumoasa sa ai!
succes atunci !!!
Seductia pentru inima e ca stretchingul pentru corp, mi-a placut mult povestea si as mai fi vrut sa continuie. :)
continue*
Bafta! Eu nu ma inscriu ca nu vreu sa-i bag la cheltuiala, la mine nu merge cu rochie de-asta subtirica, din juma de metru de material. Pentru mine trebuie sa strice cel putin un cearsaf…:)
Buey , ma simt discriminata…de ce nu sunt si concursuri XXL?Huh? :P :D
Hai ca glumeam…
Chiar , cu sandale sau fara , cu rochie de firma sau fara , cu perle la urechi sau fara , nu te tenteaza sa mai incerci un joc? ;)
Ana-Maria, chiar nu conteaza marimea aici. Iti vor face rochita dupa masurile pe care le vei da (in cazul in care ai noroc si castigi). De ce sa nu incerci?
Eee, din cand in cand ne mai jucam, dar nu la restaurant. :))
Prima fotografie e splendidă.
Nu că m-ar tenta, dar sandaua e tare interesantă.
Mesaj subtil si inteligent infipt in continut :)
Nu este nimic subtil aici. Particip la un concurs organizat de Activia si pentru asta am scris un text. Ce vezi asa subtil? Poate te referi la faptul ca va citi sotul meu articolul si ma va surprinde cu o pereche de sandale? Atunci da, ai dreptate. M-am gandit la asta in timp ce scriam. :))
Ah, luasem povestea de bună. M-ai păcălit :))
Rochia este foarte faină, am mai văzut-o şi de fiecare dată am admirat-o.
Esti foarte inventiva si de multe ori ma intreb cat e real si cat e imaginatie.Abia la sfarsir ma lamuresc.Daca ar fi dupa mine si as avea,v-as da la toate sandalele dorite,rochii de regine si tot ce vreti,ca meritati!
:)) Ce scumpa esti, Floarea draga! Mi-ar placea sa ai tot ce iti doresti, asa as stii ca am si eu. :))
Specific mai mereu in articole daca este real sau nu, tocmai pentru a nu da nastere discutiilor inutile. ;)
Pot sa imi dau si eu cu parerea fara sa te superi? Rochia aia mi se pare tare urata. Adica e suficient de urata incat sa-mi sara in ochi si sa o observ (altfel eu observ hainele doar cand sunt pe o femeie si doar asa ca ansamblu adica imi place sau nu). Treaba aia de culoare bejulie dubitabila (sa fie bej…?) arata abasolut ca naiba si primul gest pe care as avea tendinta sa il fac ar fi sa smulg oroarea de pe rochia femeii si sa o salvez eroic! :)) Altfel treaba albastru inchis de dedesubt e misto, nu zic. Adica forma generala. Despre restul n-am o parere ca nu vad pantoful pe picior ca sa-mi dau seama, dar fata din tablou mereu mi s-a parut cam natanga (pe motiv de priviri).
Activia sunt cei cu tummy loving care (TLC) de la BBC? Ca daca da voiam pe aceasta cale sa zic ca-s mort dupa reclamele lor, ma inveselesc oricat de deprimat as fi cand vad femeile alea iesind cu fetele alea fericite din boschetii gradinii vecinilor si spunand ca ele n-au avut probleme in dimineata asta. :)) Zau, imi erau indiferenti, dar de cand cu ideea cu TLC imi sunt tare-tare-tare simpatici. Au asa un umor involuntar…
De cate ori m-am suparat eu pe tine, Vladen? Stii ca mie imi plac oamenii care spun ce gandesc.
Nu stiu ce este cu treaba aia bejulie, eu sper ca este detasabila. :))
La tablou nu trebuie sa luam in seama privirea, ci doar cercelul. :))
Sandalele sunt de felul celor care fac femeia sa para gratioasa, eleganta, supla etc. :))
Habar nu am, Vladen. Eu nu ma uit la BBC. Dar este posibil, pentru ca se vinde in toata lumea Activia. :-P
Mie-mi place rochia aleasa de tine, voalul acela subtil imi aminteste de povestile cu zeite
Eu visez la cea coral-oranj pentru ca nu am asa o culoare in garderoba….
Succes :)
Mie imi plac sandalele. Chiar imi plac si daca as avea vreodata bani prisosind dupa ce-mi fac toate poftele cu turismul, mi-ar placea sa am sute de sandale. Nu exista alt tip de incaltamanite mai frumos decat sandaua. Dar, sper sa ma ierti, rochiile mi se toate atat de urate! Nu-mi place rochiile pe un umar, sau cele care sunt bufante in fata care in loc sa puna in evidenta silueta si feminitatea te fac sa arati ca si cum te-ai fi imbracat intr-o punga de gunoi colorata :(
1. deci e adevarat ce se spune ca femeile se imbraca mai mult pt ochii admiratori ai societatii decat pt ele insele sau chiar pt cineva anume ff semnificativ de tip iubit/sot ?
2. pe mine personal rochia si pantofii de seara (de “ocazie”) prezentati m-au last indiferent, nici nu mi-au displacut, nici nu m-au intrigat prin ceva anume, mi s-au parut chiar ff stas comuni pt o tinuta de seara ff des intalnita in UE contemporan, poate mai mult pe provincie decat pe urban metropolitan major…dar nu zic asta valoric ierahizant (adica in sens de modele provinciale ar fi cumva inferioare celor urbane), ci mai mult ziceam pt ca la un nivel ff vag am impresia ca in zonele ff aglomerate, modele tind sa caute un oarecare “edge” care sa atraga atentia mai tare, desi nu neaparat la nivel de prost gust, adica cu ultra bling sau ultra-provocator cu decolteu ff adanc, care astea desigur depind si de varsta si de ocazia respectiva, adica nu mi s-ar parea ca ar merge la un restaurant oarecare nici in zone urbane, dar pe de alta parte nu in bling sau decolteu sta prostul sau bunul gust din propria mea perspectiva, desi poate ca unii nu ar fi de acord cu mine si echivaleaza “discret” sau total “nesocant” neaparat cu bunul gust, ceea ce mie nu mi se pare chiar asa 100 %, desi efectiv NU as putea sa descriu ce mi se pare mie personal de bun gust, decat ca uneori ceva ma poate intriga sau chiar soca insa in acelasi timp mi se pare “de bun gust”, dar habar nu am de ce sau sa explic nici atata…decat poate daca m-as chinui sa studiez dupa wikipedia ff mult epoca si geografia locului specific prezentat in acea piesa vestimentara…si asa ceva chiar ca nu as face decat daca ar fi un caz cu totul si cu totul special !…sau daca m-ar plati cineva pt asta, desigur !
3. mie fata din tabloul de Vermeer nu mi se pare ca are o “mutra tampa”, mi se pare o fata tanara oarecare, cu IQ precis mediu, total obisnuit…posibil chiar si deasupra mediei, dar nu asta mi se pare in focus in tabloul respectiv, asa ca nici prin cap nu mi-a trecut sa ma gandesc la “tampenie” sau inteligenta..de altfel zic sincer fara a fi citit wikipedia dedicata tabloului respectiv, si chiar fara sa ma gandesc prea tare nici la povestea filmului mai recent inspirat din povestea acestui tablou, ci doar asa uitandu-ma spontan acum la acest tablou aici…mie mi se pare ca fata respectiva a fost efectiv o persoana oarecare, probabil cu origini rurale insa aflata mai recent intr-o pozitie ff comuna de servitor in casa unei familii oarecare mai de la oras, si aleasa sa pozeze pt portret, ca model-stativ pt moda pe care o reprezinta…mi se pare pur si simplu pe post si in job de manechin, insa moda pe care o prezinta nu se refera numai la promo vestimentatie sau podoaba, ci pare a arata si o moda sociala a timpurilor respective, o marturie in timp care ar fi OK pt un manual oarecare de istorie a regiunii respective, dar desigur, atingand un nivel artistic atat de rafinat, devine si de valoare universala, poate fi si folosita educativ, sau chiar ca promo mai larg trans-temporal si trans-cultural, inteligibila sau care poate grai ff multor oameni din timpuri, locuri, si culturi diferite, si interpretabila in mai multe maniere si din mai multe perspective, multe din ele si proprii proiectii personale a ce stim si/sau chiar posibil “dorim” noi ca privitor + ce ne intereseaza pe noi ca privitor in momentul in care privim la acest tablou…din acest punct de vedere si eu acum m-am uitat la acest tablou oarecum si prin prisma reflectiilor de spre moda deoarece am citit acest articol despre moda de la Vienela acum…insa faptul ca aceasta fata era/parea una total oarecare l-am gandit si in trecut cand am vazut acest tablou, si ca acest tablou nu e de fapt un portret, nu reprezinta o persoana deosebit de speciala pt artist ca focus de tablou personal, (desi desigur in real life e posibil sa fi fost si cineva mai special sau cunoscut artistului, dar nu despre ea sau nici relatia ei individuala punctuala cu artistul specific mi s-a parut ca era vorba in acest tablou, plus nu era desigur nici de tip portret comisionat oficial…insa daca eu as fi fost un businessman sau un nobil ff bogat de la acea vreme, preciz l-as fi angajat pe Vermeer sa-mi picteze si mie porteretele oamenilor importanti pt mine, ca m-as fi gandit, “ia uite cum stie asta sa-i prezinte asa fresh + natural, nu plictisitor doar calare pe un cal sau tepeni cu mutra-drept inainte…ha ! ha ! ia sa-l pun sa o picteze pe matusa mea facand cu ochiul cantand la pian”, etc)
Tu stii ca eu sunt sincera. Imi plac sandalele. :)
Felicitaaaaari!!! Ma bucur sincer pentru tine :)
Merci mult, Hapi! Singurul meu regret este ca nu ai avut si tu noroc. Mie mi-a placut articolul tau. :((
Bravoooo! :D
Merci, Cuvanta! :))